FOTO Cele mai bune locuri de pescuit de la Dunărea de Jos. Cum ajungi acolo, ce peşte se dă prins şi cât costă distracţia
0
După Delta Dunării, zona Dunării de Jos - află în „patrulaterul” Galaţi-Brăila-Măcin-Isaccea - este pe locul al doilea în topul preferinţelor pescarilor sportivi din România. „Adevărul” vă oferă un mic ghid de pescuit în zonă, cu detalii foarte folositoare.
După o lungă perioadă de prohibiţie, dublată şi de restricţiile impuse de pandemia de COVID-19, românii
s-au putut întoarce, în sfârşit, din 2 iunie, la pescuitul sportiv.
Zona cu cel mai mare aflux de pescari rămâne Delta Dunării, însă pe locul doi în topul amatorilor de prins peşte este arealul cunoscut sub denumirea de Dunărea de Jos, care include vreo 120 de kilometri din fluviu, bazinele inferioare ale râurilor Prut şi Siret, dar şi bălţile învecinate Dunării din zona judeţelor Galaţi şi Brăila, precum şi malul tulcean, de la Măraşu şi Măcin şi până la Isaccea.
După cum mărturisesc pescarii împătimiţi, e o adevărată bătălie cu peştele cea care se dă – ca să cităm din legislaţia în domeniu – „în zonele piscicole naturale“, unde vietăţile acvatice sunt sălbatice şi nu sunt îmbuibate cu hrană prefabricată, ca în crescătoriile unde se practică pescuitul aşa-zis sportiv.
„Una e să prinzi un crap sălbatic în Dunăre, alta e să-l scoţi dintr-o baltă unde e ţinut la îngrăşat. Diferenţa este de la cer la pământ“, spune Gicu Caraman, unul dintre cei mai înflăcăraţi pescari din Galaţi.
Orice uriaş al bălţii poate fi luat acasă
Atunci când vorbim despre cele mai interesante locuri de pescuit la Dunărea de Jos, se cuvine să le amintim, în primul rând, pe acelea unde nu-ţi trebuie decât permisul eliberat de o asociaţie de profil – cum ar fi Asociaţia Judeţeană de Vânătoare şi Pescuit Sportiv. De regulă, în Dunăre şi în râuri se poate pescui fără taxă, dacă nu există arii protejate, cum sunt Lunca Joasă a Prutului, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi Insula Mică a Brăilei (caz în care există nişte taxe modice), însă regulile sunt ceva mai aspre decât într-o baltă cu statut de exploatare piscicolă.
Numărul de undiţe, de lansete şi de cârlige este limitat prin lege, peştele prins trebuie să aibă anumite dimensiuni pentru a putea fi reţinut de pescar (regulile sunt prevăzute în Legea Pescuitului, pentru fiecare specie în parte).
Pescuit la Dunăre FOTO C Crangan
Cantitatea ce poate fi luată acasă nu poate depăşi cinci kilograme decât dacă aţi capturat vreun monstru al apelor, caz în care exemplarul este integral al vostru, chiar de-ar fi să cântărească şi 1.000 de kilograme. Nu-i de râs, acum un secol şi ceva, din Dunăre au fost scoşi, în zona Galaţi-Isaccea, moruni ce se apropiau de o tonă!
Deci, teoretic, totul este posibil, cu amendamentul că pescuitul de sturioni e interzis complet. Mai rămân, aşadar, crapii uriaşi – iar în ultimii ani s-au prins destule exemplare de peste 20 de kilograme – şi somnii cât omul, ce pot depăşi suta de kilograme.
Scurta este o legendă
Unul dintre cele mai cunoscute locuri de pescuit din apropiere de Galaţi este Scurta, aflat la malul Dunării, aproape de confluenţa fluviului cu Prutul. Adică acolo unde se întâlnesc România, Republica Moldova şi Ucraina.
De ce i se spune Scurta nu-şi mai aminteşte nimeni cu precizie, însă pescarii încearcă să explice lucrurile logic. „E aproape de oraş, faci 10-15 minute cu maşina, deci e un drum scurt. Cred că de asta i s-a zis aşa!“, crede gălăţeanul Ovidiu Mihalache.
Scurta este legendară. Pescari împătimiţi, Gicu Caraman şi Sorin Pană au povestit de multe ori despre capturile de poveste din zonă, unde, pe perioada verii, apar adevărate comunităţi de iubitori ai pescuitului. Taberele de vară, formate din corturi, lasă impresia că epoca hipioţilor nu s-a încheiat, iar unii rămân în zonă chiar şi trei-patru luni pe an.
La Scurta se merge pentru a prinde mai ales peşte mare. Oamenii de acolo nu-şi pierd timpul cu mărunţişuri, deşi plevuşca la tablă are farmecul ei. Ei, însă, joacă la totul sau nimic, iar norocul e schimbător. „Am stat uneori şi două zile fără să prind nimic, altădată am agăţat un somn de 20 de kilograme după zece minute“, ne-a povestit cum stă treaba cu norocul pescarului un alt împătimit al acestui sport, Sorin Pană.
Se ajunge acolo destul de greu, pe drumul de pe dig (din şoseaua Galaţi-Giurgiuleşti se merge spre dreapta, spre staţia de pompare pentru irigaţii, apoi tot înainte până la Complexul Zătun) şi apoi câteva sute de metri pe jos. Loc de campare oficial nu există. Singurele posibilităţi sunt să montezi cortul „la risc“ (zona e administrată de Romsilva, iar pădurarii s-ar putea să nu agreeze pescarii) sau să tragi la Complexul Zătun, care e relativ aproape şi are vreo 30 de locuri de cazare, închirierea unei căsuţe fiind 70 de lei pentru 22 de ore.
Zona de agrement de la Zatun FOTO C Crangan
Există acolo şi parcare (5 lei pe zi, dar doar dacă plăteşti şi o taxă de agrement de 10 lei), şi foişoare, dar şi grătare, şezlonguri şi umbrele. O zi de pescuit în lacul Zătun, care e o alternativă un pic mai modernă la sălbăticia de la Scurta, costă 60 de lei. Şi are lacul peşte: în ultimii trei ani, în cele 28 de hectare de luciu de apă s-au eliberat aproape 12 tone de puiet de crap, caras, plătică şi alte specii.
Fir întins pe canal
Tranzitând din est către nord oraşul Galaţi, descoperim alte trei zone preferate de pescari: canalele Ghimia şi Călugărul, precum şi lacul Brateş (cel mai întins lac de tip polder din România). Cel mai interesant e de departe canalul Călugărul, de fapt rămăşiţele unui braţ mai vechi al Prutului, dispărut după desecările din 1960-1970 şi devenit canal pentru irigaţii, dar şi loc de revărsare a inundaţiilor de pe râul Chineja.
Condiţiile de pescuit în Călugărul sunt destul de grele, mai ales pe timpul verii, din cauza vegetaţiei abundente. Dar pescarii spun că nu se dau în lături, căci accesul e doar pe bază de permis standard de pescuit, fără nicio taxă, iar loc e din belşug: canalul are 25 de kilometri lungime, între 30 şi 80 de metri lăţime şi între 2 şi 5 metri adâncime.
Pescuit pe canalul Călugărul FOTO Camp Bears
Împătimiţii de la „Bear Camp“ recomandă „o vargă de 8 metri pentru a putea ajunge la buza ierbii, ori lansete de cel puţin 4 metri şi fir puţin mai gros, de 0,3, pentru a nu lăsa monturile cu tot cu peşte în iarbă“. În canal găsiţi din belşug caras, plătică, babuşcă, roşioară, oblete, biban, şalău, ştiucă, somn, avat – speciile variază în funcţie de cum circulă acesta şi dacă se pompează sau nu apă din Dunăre.
Unul dintre recordurile acestui canal e un somn de 37 de kilograme prins la mămăligă. Aţi citit bine: la mămăligă, ceea ce-i cam atipic pentru uriaşul apelor. La ciprinide (caras, plătică, crap) se recomandă evitarea pescuitului la momeală vie din cauza peştelui mărunt (biban mic, regina bălţii, guvid). Singurele inconveniente din zonă sunt plasele braconierilor, deşi în ultima vreme, de când poliţiştii de frontieră şi-au luat camere cu termoviziune, s-au mai rărit.
Condiţiile de pe celelalte canale sunt asemănătoare cu cele de pe Călugărul. În ceea ce priveşte lacul Brateş, după o lungă perioadă în care a fost disponibil pe permis ANPA, de ceva vreme a fost preluat în administrare de o firmă privată, iar accesul este încă incert.
Bălţile care au revenit la viaţă
Cea mai apropiată baltă de Galaţi este Cătuşa. Acum 70-80 de ani, era locul preferat pentru pescuitul la copcă, însă construirea combinatului siderurgic a adus acolo câteva deversoare de ape uzate. Peştele aproape că a dispărut o vreme, dar după ce activităţile siderurgice s-au rărit zona şi-a revenit.
La circa cinci kilometri mai încolo se află balta Movileni, un luciu de apă de circa 20 de hectare. Are un statut cu totul aparte, căci a reuşit să renască din propria cenuşă, după ce decenii la rând a fost „agresată“ de uriaşul colos industrial din vecinătate. Potrivit pescarilor, fauna acvatică s-a refăcut în totalitate după închiderea haldei de zgură.
Populare cu peşte la Zătun FOTO C Crângan
Taxa de intrare este de 50 de lei pe zi, iar cantitatea de peşte ce poate fi reţinută de un pescar este de şase kilograme. În Movileni se prinde crap, caras, plătică, şalău, ştiucă, somn şi roşioară. Zona arată destul de bine, poate şi pentru că în apropiere există stufăriş, unde cuibăresc mai multe specii de păsări de baltă.
Înspre nord se află balta Mălina (care este de fapt o fermă piscicolă), care are o particularitate interesantă: aici se pot prinde peşti cteno, fiind raportată recent o captură de 21 de kilograme.
La peştele mofturos
Mergând mai departe pe DN25, la 20 de kilometri de Galaţi, descoperim lacul Lozova, un luciul de apă e de circa 150 de hectare. Este crescătorie, accesul costă 100 de lei pentru 12 ore, iar cantitatea de peşte ce poate fi reţinută este de 10 kilograme. Problema e că, deşi peştele este din belşug, acesta e foarte mofturos, deoarece este hrănit constant de personalul fermei, aşa că încercarea de ademenire a prăzii în cârlig este o adevărată provocare.
„Nu-i uşor de prins peşte la Lozova, deşi există exemplare frumoase în lac. Am auzit şi de exemplare de 25-30 de kilograme, dar mie nu mi-a picat niciodată vreunul de peste 12 kilograme. Cred că trebuie găsit locul perfect, momeala perfectă, timpul perfect. Altfel, pleci cu traista goală“, spune Adrian Paraschiv, unul dintre clienţii obişnuiţi ai bălţii.
Nu departe de Lozova, dar pe partea stângă a şoselei, la vreo doi kilometri, se află balta Potcoava. Aici taxa e de 30 de lei, însă pescuitul este destul de dificil din cauza înierbării apei. Desigur, se poate pescui şi în Siret, aflat foarte aproape, unde datul cu băţul în baltă este fără taxă. Dată fiind apropie-rea de municipiul Galaţi, nu-i neapărată nevoie de cazare în zonă, deşi la Potcoava şi Lozova există posibilitatea de campare. În plus, în apropiere există şi două pensiuni turistice: Didona (Şendreni) şi Siret (Şerbeştii Vechi).
Locuri potrivite pentru grupuri mari şi familii
Despre locurile de pescuit de la Dunărea de Jos se poate scrie lejer o carte. Sunt peste 100 de bălţi
şi de lacuri, ce au peste 5 hectare şi ajung până la 2.500 de hectare. În total, peste 4.000 de hectare de luciu de apă, plus canalele, Dunărea, Siretul şi Prutul.
„Depinde foarte mult de ceea ce vrea fiecare pescar. Sunt multe locuri foarte bune. Unele se potrivesc pescarilor solitari, altele sunt minunate pentru un pescuit cu prietenii sau pentru familii numeroase. Există şi bălţi pentru a exersa plăcerea pură a pescuitului, dar şi unele de unde ai garanţia că pleci acasă cu ceva peşte“, explică pescarul Radu Zamfiropol.
El spune că un top al celor mai bune locuri de pescuit din apropiere de Galaţi şi de Brăila trebuie neapărat să includă, pe lângă bălţile deja menţionate, şi luciurile de apă de la Călmăţui, Sălcuţa, La Salcâmi, La Lăţime, Cotoroaia, Şovârca şi Cotul Chiului.
Lux la malul apei
La Salcâmi este situat în zona de est a Galaţiului (în zona lacului Zătun), iar locul e interesant mai ales prin faptul că este perfect pentru grupuri de prieteni sau pentru familii care vor să beneficieze de intimitate. Are opt bazine de pescuit, dintre care unul are 1,5 hectare, iar celelalte şapte câte 5.000 de metri pătraţi.
Balta La salcami FOTO C Crangan
Fiecare bazin are alături o căsuţă cu bucătărie, frigider, mobilier complet, duş, toaletă, ponton pentru pescuit, teren de tenis, hamac, leagăn, sobă cu plită şi grătar, instalaţie de sonorizare şi internet wireless. Taxa de închiriere a unui bazin: 200 de lei plus 10 lei de persoană la bazinele mici, respectiv 300 de lei plus 10 lei de persoană pentru bazinul mare. Fauna piscicolă: crap şi caras.
La Călmăţui (în apropiere de Lieşti) sunt doar două bălţi a câte 10 hectare fiecare, însă au peşte mult şi mare. Carasul bate la kilogram, iar crapul este frumos. S-au prins şi exemplare de 7-8 kilograme acolo. Taxa de intrare e 80 de lei pe zi, iar cantitatea ce poate fi reţinută, 5 kilograme. Speciile piscicole din zonă sunt: crap, cosaş, caras, plătică şi şalău.
Lacul Cotoroaia are 28 de hectare şi se află lângă satul omonim din comuna Cerţeşti, la circa 22 de kilometri de Bârlad, 25 de kilometri de Tecuci şi 85 de kilometri de Galaţi. Este una dintre cele mai curate bălţi din zonă, fără agăţători şi alte probleme. Pescuitul se poate doar cu programare, care se face la magazinul Crapmania, situat în interiorul complexului comercial Ţiglina 1 din Galaţi.
„Este un loc realmente grozav, cu peşte, în special crap, de foarte mari dimensiuni. De altfel, la crap se pescuieşte doar în sistemul catch and release şi, tocmai de aceea, competiţiile de pescuit au un mare succes la Cotoroaia“, spune Gicu Caraman. Taxa de intrare e 50 de lei pe zi. Cantitatea ce poate fi reţinută e tot 5 kilograme, cu excepţia crapului şi somnului, care se eliberează în totalitate.
Ariile protejate din zona Dunării de Jos
Este bine de ştiut că pe raza judeţelor Galaţi şi Brăila se află nu mai puţin de 16 arii protejate, de importanţă naţională sau regională, dintre care cele mai importante sunt Parcul Natural Insula Mică a Brăilei şi Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior.
Alte arii protejate interesante sunt Pădurea Gârboavele (unde se află şi Muzeul Pescuitului, dar şi Muzeul Satului Moldovenesc), Pădurea Roşcani (una dintre puţinele rezervaţii din ţară ale bujorului românesc), dar şi balta fosilă Tălăbasca.
Vă mai recomandăm şi:
Parc Aventura în pădurea Gârboavele din apropiere de Galaţi. Ce dotări va avea şi cât costă totul
Se încarcă comentariile...
