Dispozitiv revoluţionar inventat de un profesor universitar pentru persoanele imobilizate în scaun cu rotile

Profesorul Şolea şi scaunul lui revoluţionar FOTO Valentin Trufaşu

Răzvan Şolea (42 de ani) este profesor şi şef de lucrări la Facultatea de Automatică din Galaţi şi a reuşit să creeze un dispozitiv care ar putea revoluţiona industria medicală: un scaun cu rotile ce se poate mişca doar cu privirea, nefiind nevoie de o atingere fizică din partea ocupantului. Invenţia este destinată persoanelor paralizate de la gât în jos şi le facilitează acestora deplasarea, uşurând extrem de mult şi munca însoţitorilor.

Profesorul Răzvan Şolea (42 de ani) a prins microbul pentru electronică şi calculatoare din familie: un frate de-ai săi era pasionat de această zonă în perioada studenţiei. Se întâmpla în anii ’90, imediat după Revoluţie, când abia apăruseră calculatoarele pe piaţa românească, iar interesul era foarte mare.

A urmat Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică şi Electronică din Galaţi, unde a şi ajuns ulterior să predea. „M-a interesat întotdeuna să combin partea de software cu cea de hardware“, ne explică Răzvan. În 2004, a plecat cu o bursă în Portugalia, unde şi-a făcut doctoratul.

Nu s-a gândit niciun moment să rămână acolo, fiind mult prea legat de familie şi de ţară. Ideea creării unui scaun cu rotile adaptat pentru persoanele cu nevoi speciale i-a venit în urma unor discuţii cu profesorul care i-a coordonat doctoratul în Portugalia.

„Teza mea de doctorat s-a axat mai mult pe partea de control al vehiculelor electrice, am şi lucrat cu un
Volkswagen electric de dimensiuni mai mici. Ulterior, m-am gândit să dezvolt sistemul de navigaţie pentru un scaun destinat persoanelor cu dizabilităţi“, ne dezvăluie profesorul cum a începutul totul. Scaunul a fost gândit atunci pentru deplasarea dintr-o locaţie în alta complet autonom, mai exact, cu autopilot.

Totul a rămas la nivel de proiect, în Portugalia neexistând o preocupare prea mare pentru a transforma astfel de idei în lucruri practice, utilizabile.

Camera video care monitorizează pupila şi irisul

Revenit în România, Răzvan a început să lucreze cu studenţii săi la un scaun cu rotile care să se deplaseze cu ajutorul unui joystick, pentru persoanele care îşi puteau folosi mâinile, iar pentru cele care nu aveau toate degetele la o mână, a gândit un ecran tactil, prin care să dea comenzile de mişcare.

Ulterior, dascălul şi-a imaginat un scaun cu rotile pentru persoanele paralizate de la gât în jos, pornind de la o experienţă pe care a avut-o în Portugalia, când a vizitat un spital pentru copii cu dizabilităţi.

„Acolo am văzut un scaun cu rotile dat spre testare de o companie, dar care realiza operaţiuni simple. Avea un ecran de comandă cu săgeţi, iar fiecare lumina pentru câteva secunde. Comanda se dădea scaunului printr-un tub, care era ţinut în gură de ocupant şi, în funcţie de cum sufla, scaunul se deplasa înainte sau înapoi, la stânga sau la dreapta“, ne detaliază Răzvan.

Sistemul dezvoltat de profesor împreună cu unul dintre studenţii săi include o pereche de ochelari, la care este ataşată o cameră video. Aceasta monitorizează pupila şi irisul persoanei aşezate în scaunul cu rotile. Dacă persoana doreşte să se deplaseze înainte, privirea se va muta într-un segment al imaginii care indică această intenţie, iar dacă doreşte să meargă spre dreapta, pupila utilizatorului se va deplasa spre dreapta şi scaunul va urma această comandă.

Sisem de protecţie cu senzori de tip sonar sau laser

Scaunul nu se poate deplasa înapoi, dar ocupantul îl poate roti la 180 de grade şi poate ajunge astfel în poziţia dorită. Profesorul lucrează, totuşi, şi la acest aspect, dar şi la un sistem de protecţie pentru persoana cu dizabilităţi. 

„Mă gândesc la nişte senzori de tip sonar sau laser care să măsoare rapid distanţa dintre obiecte şi care să oprească scaunul înainte ca ocupantul să se lovească de un obstacol. Spun asta pentru că acum, după ce dă comanda de oprire prin închiderea ochilor, există un decalaj de o secundă-două, în care scaunul continuă să înainteze şi atunci există acest risc“, explică dascălul.

O altă provocare pentru profesorul de la Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică şi Electronică din Galaţi este adaptarea scaunului cu rotile astfel încât acesta să poată intra dintr-o cameră în alta pe uşă.

Practic, Răzvan va crea un algoritm care să permită mici corecţii ale scaunului, iar utilizatorul va reuşi astfel să intre pe uşă, fără să lovească scaunul de toc şi fără ajutorul însoţitorului. Va exista o opţiune pentru utilizator care, odată activată, îi va permite scaunului să devină autonom doar pentru a traversa cadrul uşii, urmând ca apoi, persoana în cauză să poată controla din nou dispozitivul. 

Paşii următori sunt omologarea invenţiei şi discuţiile cu firmele interesate pentru a testa şi ulterior a scoate pe piaţă scaunul cu rotile pentru persoanele cu dizabilităţi. „În România, cercetarea în această zonă este practic inexistentă, pentru că nu sunt foarte multe persoane cu acest gen de dizabilităţi. Este clar că acest dispozitiv nu le va face independente pe persoanele respective, dar faptul că pot face anumite lucruri singure cred că va conta foarte mult“, punctează dascălul.

De la teorie la lucrul pe roboţi

Răzvan Şolea predă de peste 12 ani la Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică şi Electronică din Galaţi şi speră ca, prin astfel de inovaţii, să atragă mai mulţi tineri spre acest profil, demonstrând că se pot face şi lucruri practice, nu doar teorie. Acum, studenţii au posibilitatea la facultatea din Galaţi să pună în practică limbajele de programare pe care le învaţă în primii ani de facultate, trecând de la simularea pe calculator la lucru pe roboţi şi alte mecanisme create de ei.

Dascălul consideră că statul ar trebui să se implice mai mult în partea de dotare materială a facultăţilor, pentru că doar aşa studenţii vor reuşi să aplice şi practic ceea ce învaţă la cursuri. „Avem şi acum dotări, dar sunt minimale. Echipamentele costă, în special cele educaţionale, pentru că nu putem să aducem un proces tehnologic întreg în laborator, iar un astfel de proces miniaturizat, adaptat pentru studiu, costă mii de euro“, detaliază Răzvan Şolea. 

Profesorul gălăţean nu a renunţat nici la una dintre primele sale pasiuni: maşinile electrice autonome, care se deplasează fără şofer, pe baza unui soft care le ghidează în trafic cu ajutorul unor senzori ce măsoară distanţa faţă de obiecte.

Răzvan se gândeşte să creeze cu studenţii o astfel de maşină la facultate, pe care să testeze diverse dispozitive care nu au fost create încă de industria de profil.