De Dion-Bouton, maşina de epocă unică în România. Automobilul prindea o viteză „diavolească“ de 30 km/h
0
Una dintre cele mai vechi maşini din lume, un automobil De Dion-Bouton, se află în patrimoniul Muzeului de Istorie din Galaţi. Este un automobil fabricat acum 123 de ani, o adevărată bijuterie tehnică a vremii. Este evaluată la aproape un milion de euro, în lume fiind doar trei astfel de exemplare, expuse la muzee din Anglia şi SUA.
În anul 1883, marchizul Albert De Dion, descendent al vechii aristocraţii franceze, construieşte în colaborare cu doi mecanici parizieni, Georges Bouton şi Trepardoux, un automobil cu aburi, pe patru roţi. Cele din spate erau acţionate de motorul cu aburi şi transmiteau mişcarea, printr-o curea, roţilor din faţă.
În anul 1885, se construieşte alt automobil cu o caroserie tip faeton, cu patru locuri, dotată cu un motor cu aburi, care reuşea să atingă viteza de 30 kilometri la oră.
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi deţine în colecţiile sale un automobil al firmei, construit în 1898, echipat cu motor cu ardere internă, unul din cele trei exemplare existente la nivel mondial. Autovehiculul este derivat din triciclul apărut în 1895, care a cunoscut un mare succes comercial, fiind vândut în 21.800 de exemplare. Automobilul uimea lumea gălăţeană la începutul secolului trecut.
„În anul 1900, maşina De Dion Bouton aparţinea lui Nicu Cincu, fiul lui Anton Cincu, marele filantrop din Tecuci. Nicu Cincu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Covurlui, foloseşte acest automobil până în anul 1927, când îl vinde unui maistru de la Şantierul Naval din Galaţi. În anul 1956, automobilul De Dion Bouton a fost cumpărat de Muzeul Regional de Istorie Galaţi, cu suma de 2000 de lei, fiind unic în România şi printre puţinele fabricate în 1898”, povesteşte profesorul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie ”Paul Păltănea”Galaţi.
Sursa CJ Galaţi
Începând din perioada anilor 1960, automobilul De Dion-Bouton fost expus la Casa Cuza Galaţi, care a aparţinut familiei domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Maşina cu „viteză diavolească”
Deşi seamănă mai mult cu o trăsură, având caroseria neacoperită, automobilul are totuşi trei viteze pentru mersul înainte şi una pentru mersul înapoi. „Farurile, care seamănă mai degrabă cu două felinare ale unei trăsuri, asigurau sistemul de iluminat prin flacăra alimentată cu acetilenă de la un generator. Roţile cu butuc, spiţe şi pneurile de 20 de ţoli sunt protejate de aripi arcuite, realizate din lemn de frasin. Viteza de deplasare de 30 de km/h era considerată o viteză diavolească pentru contemporanii săi”, spune Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
Sursa CJ Galaţi
Toate detaliile tehnice ale acestui automobil unicat le aflăm de la Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie: „Şasiul este din ţeavă de oţel, întărit pe puntea din spate cu traversă şi ţeavă de legătură. Motorul, situat vertical, are blocul cilindrului realizat din fontă, închis printr-un carter din aluminiu. Arborele cotit, biela şi volanta sunt realizate din oţel. Pistonul, din fontă, are treisegmenţi, toţi pentru compresie, ungerea realizându-se prin barbotare la piston cilindru şi prin stropire la cele două lagăre din bronz ale palierului. Transmisia mişcării de la motor se face prin intermediul ambreiajului spre axul cardanic şi apoi la cutia de viteze ce face corp comun cu diferenţialul. De aici, prin două axe, mişcarea este transmisă celor două roţi motoare. Cutia de viteze este compusă dintr-o carcasă în interiorul căreia există axul primar, axul secundar balodor pe care culisau mai multe roţi dinţate şi axul intermediar sau trenul fix. Alimentarea motorului cu amestecul combustibil este făcută de un carburator care are ca element de noutate posibilitatea măririi sau micşorării secţiunii camerei de amestec prin intermediul unui obturator comandat de conducător prin acţionarea unei manete. Pornirea se realiza cu ajutorul manivelei”.
În 1997, a fost restaurată de un angajat al Muzeului de Istorie, împreună cu doi ingineri din combinatul siderurgic Galaţi. Şase ani mai târziu, De Dion Bouton a făcut parte dintr-o expoziţie la Bucureşti a celor mai vechi maşini din România. A fost considerată veterană şi piesa de rezistenţă a expoziţiei. Istoricii povestesc că, în urmă cu 20 de ani, un japonez care a vizitat Muzeul de Istorie a dorit să o cumpere, fiind dispus să ofere o sumă foarte mare pentru „De Dion Bouton”.
Maşina Ego, vedetă în filmul „Restul e tăcere”
Tot la Galaţi, în colecţia Muzeului de Istorie „Theodor Cincu” din Tecuci, se află o adevărată comoară pe patru roţi, unică în ţară. Este vorba despre un Ego din anul 1924, construit la fabrica de avioane din Germania. Maşina a fost cumpărată de către ofiţerul Gheorghe Pătraşcu în anul 1.932 cu suma de 16.500 de lei, plus un vagon de lemne. Ea a fost donată muzeului din Tecuci în anul 1986. Pe vremea comunismului, maşina a ajuns o ruină. Salvarea ei a venit în anul 2005, când a fost „vedetă” în filmul „Restul e tăcere”, în regia lui Nae Caranfil. Automobilul a fost restaurat pe cheltuiala casei de film, cu 12.000 de euro. După filmări, maşina a revenit la Muzeul din Tecuci.
Sursa Muzeul Tecuci
„Ambele automobile sunt piese de valoare excepţională şi inestimabilă. Sunt piese din patrimoniul cultural naţional cu care judeţul Galaţi trebuie să-şi afle capacitatea de a fructifica din punct de vedere turistic tot ceea ce istoria i-a pus la dispoziţie”, încheie Marius Mitrof.
În prezent, o maşină Ego de fabricaţie anul 1924 mai există doar la Muzeul Tehnicii din Berlin.
Se încarcă comentariile...
