De ce evită oamenii prezentul şi preferă să trăiască din amintiri sau să viseze viitorul. Explicaţiile unui psiholog

Foto: arhivă Adevărul

Mulţi dintre noi sunt tributari unor obiceuri negative, care îi transformă în prizonieri ai propriei minţi sau ai emoţiilor. Cei care nu conştientizează că trecutul nu mai există, iar viitorul este doar o proiecţie, vor sfârşi prin a-şi distruge viaţa, spune psihologul Stelian Chivu.

Tendinţa multora dintre noi este să trăiască în trecut. Rememorează constant, aproape zilnic, diverse evenimente din trecut, în special lucruri traumatizante, iar corpul răspunde ca şi cum acestea se petrec în prezent. Practic, organismul retrăieşte de nenumărate ori traumele, iar efectele asupra sănătăţii sunt devastatoare.

Stresul creşte foarte mult, devenim anxioşi, agitaţi şi ne sare ţandăra de la orice. Nici cei care trăiesc doar cu gândul la viitor nu se simt mai bine. Ei se raportează mereu la ceva ipotetic, iar de cele mai multe ori evenimentele pe care le aşteaptă sau lucrurile care cred că se vor realiza, nu se produc. Sentimentul de frustrare este predominant, ca şi cel de furie, iar pe acest fond apar bolile.

”Oamenii trăiesc mai mult în trecut sau în viitor pentru că sunt tributari unor programe sau obiceiuri negative. E necesar mai întâi să înţelegem cum percepe creierul timpul. Dacă avem în vocabular expresii precum <<timpul zboară>>, <<mă presează timpul>> sau <<am un timp limitat să fac asta>>, ne vom simţi permanent presaţi de timp. Astfel de programe ne fac să înţelegem timpul printr-un filtru limitat”, explică psihologul Stelian Chivu.

Timpul cronologic şi timpul psihologic

De aceea este extrem de important ce cuvinte şi expresii folosim când ne raportăm la timp. Există o zonă în creier numită cortexul parietal drept, care percepe timpul, spaţiul şi mişcarea. Fiecare dintre noi simte trecerea timpului în funcţie de nivelul lui de conştiinţă.

”În funcţie de ce gândim despre timp, ne vom crea ceea ce se numeşte o viaţă mentală. De pildă, un gânditor va evalua timpul mental. Este vorba în acest caz de timpul cronologic. Perceperea timpului este influenţată şi de viaţa emoţională pe care ne-am creat-o. Cantitatea, intensitatea şi structura emoţiilor, pozitive sau negative, fac ca timpul să fie perceput fie în viitor, fie în trecut”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Timpul este perceput şi prin prisma vieţii fizice pe care o avem. Dacă corpul este supus unui efort fizic prelungit, va avea tendinţa să îmbătrânească prematur. Practic, omul percepe timpul în funcţie de programele sale mentale şi de obiceiurile sale.

„Avem tendinţa să trăim mai mult în trecut sau în viitor pentru că aşa am fost învăţaţi sau manipulaţi să facem asta.  Este necesar să ştim că există şi un timp psihologic, care se identifică practic cu trecutul şi cu o percepţie compulsivă a viitorului. Marea majoritate a oamenilor trăiesc, din păcate, acest timp psihologic. Acesta poate duce chiar la boli mentale atunci când mergem pe programe de genul <<timpul presează>>”, spune psihologul Stelian Chivu.

Prezentul, singurul care contează

În schimb, timpul cronologic ne ajută să nu mai repetăm greşelile din trecut, dacă le conştientizăm la timp şi suntem dispuşi să facem ceea ce trebuie pentru a le corecta. Esenţial, chiar vital, este ca fiecare dintre noi să trăiască în prezent. Cei care trăiesc în trecut trec, de regulă, prin stări de nostalgie sau regret, şi pierd astfel energie vitală. Prezentul ne aduce şi cea mai mare şi sănătoasă doză de energie.

Trecutul s-a dus şi nu mai poate fi readus înapoi, iar viitorul este doar la nivel de proiecţie, în sensul că poate avea loc sau nu un anumit eveniment. Dacă avem un scop pe care dorim să îl îndeplinim, este recomandat să respectăm timpul cronologic şi să acordăm o atenţie deosebită timpului psihologic.

”Timpul psihologic este cel care ne influenţează, ne condiţionează, ne stresează şi finalmente ne programează. Dacă nu suntem atenţi, timpul cronologic se va transforma în timp psihologic, iar viaţa noastră va deveni o povară. De aceea este atât de important să trăim în prezent, pentru că timpul prezent este, de fapt, tot ce avem. În prezent trebuie să învăţăm din greşelile trecutului şi să ne construim viitorul, iar ca să facem asta este necesar să ne ridicăm nivelul de conştiinţă. Mulţi dintre noi trăiesc mai mult în trecut sau viitor pentru că nu sunt conştienţi, nu s-au trezit şi nu reuşesc încă să înţeleagă ce înseamnă să trăieşti timpul psihologic în prezent”, conchide psihologul Stelian Chivu.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Piedicile în calea fericirii. Cum identificăm „butonul“ care ne induce starea de bine

Ce ascunde sentimentul de neîmplinire. Întrebarea care ne poate repune viaţa pe drumul corect