Cum arată fortificațiile construite în sudul Moldovei acum 130 de ani, pentru a ţine piept unei eventuale invazii ruseşti

Fortificațiile de la Nămoloasa, județul Galați, încă rezistă și în ziua de azi. Este vorba de o linie de apărare împotriva eventualelor invazii ruseşti construită în Moldova în secolul XX, dar au fost „testate” pe germani, în Primul Război Mondial. 

Fortificațiile care încă se mai pot vedea în comuna gălăţeană făceau parte din linia defensivă Focşani - Nămoloasa-Adjud. Primele au fost construite între anii 1888 şi 1893, pe timpul Regelui Carol I, iar următoarele au apărut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Fortificarea zonei Focșani-Galați a fost o prioritate pentru conducerea Armatei încă de la 1887. Se dorea consolidarea apărării teritoriului național în față unei eventuale agresiuni dinspre est sau dinspre nord. Lucrările erau necesare pentru a apară zona dintre marele cot al Dunării și Carpații de Curbură. Urmările războiului de independența din 1877 au dus la această concluzie.

Construcția propriu-zisă a început în 1888 și s-a terminat în 1893, costul total fiind, potrivit istoricilor militari, de 26.422.640 de lei, mai mult de jumătate din bugetul cheltuielilor Ministerului de Război pe acel an.

Iată cum descrie generalul Constantin Pantazi, în lucrarea „Cu mareșalul până la moarte” (Ed. Publiferom), linia Focșani – Nămoloasa – Adjud: „Era fortificată în beton, realizându-se o poziție de rezistență cu liniile clasice de apărare reieșite din experiență războiului. Existau trei linii betonate: linia principala de rezistență, linia de dublare și linia redutelor. Fortificațiile acestor poziții fuseseră completate printr-o linie înaintată de „tabruk-uri”, pe linia de contact, și organizatiuni în adâncime pe 60 de kilometri. Poziția era barată de șanțuri anticar, toate cazematele fuseseră întărite prin acoperire cu un strat gros de pământ și camuflate în teren. Desigur, era o poziție forțe, care prezența totuși un singur dezavantaj: avea spatele descoperit”.   

Linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi a fost construită ca urmare a schmbărilor produse de războiul franco-prusac (1870-1871) şi a redeschiderii, în anul 1875, a chestiunii orientale.

Membră a Triplei Alianţe, România a căutat să asigure flancul de sud-est al alianţei prin realizarea unei linii întărite de-a lungul Siretului împotriva unui atac din partea Rusiei, după modelul fortificaţiilor din Austro-Ungaria, Belgia, Franţa, Germania şi Rusia.

Fortificaţiile urmau un traseu în formă de semicerc

Istoricii relatează că linia de fortificaţii de la Nămoloasa constituia un cap de pod amplasat pe malul stâng al Siretului, cu rolul de a apăra podul fix de la Lungoci şi podurile mobile de la Fundeni şi Nămoloasa.

Fortificaţiile urmau un traseu în formă de semicerc cu o lungime de 12, 74 kilometri, măsuraţi pe linia exterioară a acestuia, iar baza semicercului acoperea un front de circa 7,07 km, cu flancul stâng în dreptul satului Călienii Vechi de astăzi şi flancul drept în zona inundabilă a Siretului din partea de est a localităţii Nămoloasa, pe atunci în dreptul cătunului Blehani, astăzi dispărut, care aparţinea de Nămoloasa.

Cazemată din comuna Nămoloasa FOTO: Arhivă, Marius Mitrof

Tot istoricii spun că fortificaţiile de la Nămoloasa aveau opt grupe de baterii care, datorită configuraţiei terenului, au fost amplasate pe două linii concentrice. Prima linie, cu rolul de a opri atacurile infanteriei inamice, era constituită din douăzeci şi trei de baterii, câte 2-5 baterii pe grup, distanţa dintre baterii fiind de 450-580 metri. Acestea erau dotate cu trei până la cinci cupole transportabile, model 1888, cu un tun calibru 53 mm amplasate în firide betonate.

A doua linie avea rolul de a opri atacurile infanteriei 

Cea de-a doua linie avea rolul de a opri atacurile infanteriei şi de a executa trageri contra artilerie, fiind echipate obuziere calibru 120 mm. A doua linie avea doar opt baterii, câte una pentru fiecare grupă de baterii din prima linie.

Toate lucrările frontului erau legate printr-o şosea de centură care trecea prin spaţiile bateriilor de obuziere. Drumuri radiale legau acest drum de localităţile din interiorul capului de pod şi şoseaua Tecuci-Galaţi.

Mai multe părţi ale fortificaţiilor sunt vizibile şi astăzi. Acestea pot fi vizitate şi au o mare valoare deoarece sunt unice, România fiind singura ţară din lume, care a aplicat concepţiile celebrului Maximilian Schumann în materie de fortificaţii.