Cum arată cea mai mică pasăre care trăieşte în România. Cântăreşte doar cât o monedă de 10 bani
0
Micuţa pasăre care este cunoscută sub numele de „auşel” seamănă cu un piţigoi şi trăieşte mai ales în pădurile de brad. Este considerată cea mică înaripată, exceptând păsările colibri, din tot arealul euroasiatic, din Spania până în Japonia.
Este atât de mic, de sprinţar şi de sfios încât puţini români se pot lăuda că l-au văzut. Şi totuşi, auşelul (Regulus regulus) – cea mai mică pasăre care trăieşte pe teritoriul României – este o prezenţă constantă în ţara noastră, unde ornitologii evaluează o populaţie de peste 400.000-500.000 de exemplare.
Oricât ar părea de ciudat, există varietăţi de păsări colibri care sunt mai mari decât auşelul, micuţa zburătoare care reuşeşte, aproape miraculos, să facă faţă climei nu tocmai blânde din România, mai ales că zona lui de cuibărit este undeva între 600 şi 900 de metri altitudine, în pădurile de conifere.
Surprinzător, doar una dintre cele două varietăţi de auşel întâlnite la noi pleacă iarna mai la sud, cealaltă reuşind să se adapteze pentru a supravieţui, în sezonul rece, în lizierele de pădure din zonele cu altitudini de sub 300 de metri.
O controversă onomastică
Cei mai mulţi dintre ornitologi sunt de părere că numele de auşel îşi are originea într-un cuvânt de origine latită acum dispărut: „auş”, care însemna „moşneag”. Alţii cred că ar fi vorba de o derivaţie din cuvântul „aucellius” din latina vulgară, care înseamnă „păsărică”.
Oricum, specialiştii în păsări au evitat contradicţia şi l-au numit după caracteristicile penajului – mai exact după pata galben-aurie, ca o coroniţă, de pe creştetul acestuia – deci i-au zis „Regulus”, adică crăişor, regişor, în limba latină.
Dacă este să ne referim la dimensiuni, atunci trebuie să recunoaştem că auşelul este cu adevărat o pasăre liliputană, căci s-a dovedit a fi (exceptând colibrii) cea mai mică zburătoare eurasiatică, din Spania până în Japonia.
Are o lungime (măsurată de la vârful ciocului până la vârful penelor cozii) de 8,5-9,5 centimetri, iar cu aripile deschise de abia dacă atinge 14 centimetri ca anvergură. Greutatea lui este realmente insignifiantă, adică de numai patru grame în medie, rareori fiind identificate exemplare de 6-7 grame.
„Spre o concludentă comparaţie, o monedă de 10 de bani are exact patru grame, cât pasărea despre care vorbim, în vreme ce moneda de 50 de bani are 6,1 grame”, ne-a explicat cum stau lucrurile profesorul de biologie (dar şi un pasionat ornitolog) Mihai Răşcanu.
Poate tocmai de aceea, deşi insectivor, auşelul nu se încumetă să „sară” mai sus de ţânţari, mici musculiţe şi afide. La drept vorbind, există fluturi şi gândaci care trag la cântar mai mult decât el.
La vârf de brad, la adăpost
n general, auşelul nu prea coboară la sol sau în tufişuri. Regatul lui este în zona de sus a pădurii de brad, la vârful copacilor. Duşmani are mulţi, începând de la cele mai mici păsări răpitoare până la mamifere precum jderul sau pisica sălbatică.
Ca specie clocitoare, a fost confirmată în partea de nord a Carpaţilor Orientali, precum şi în Munţii Apuseni. Deşi este insuficient studiat, este foarte probabila prezenţa sa şi în Carpaţii Meridionali. Altitudinea maximă unde poate fi întâlnit a fost stabilită la 1770 metri, atât în Munţii Călimani, cât şi în cei ai Rodnei şi Maramureşului. Dar acestea sunt excepţii. În iernile aprige, ajunge şi în Lunca şi Delta Dunării.
Culoarea de fond a penajului este un verzui mai intens pe spate, laturile cozii şi aripi. Guşa, pieptul şi abdomenul sunt de un cafeniu-cenuşiu plăcut. Pete negre împodobesc aripile şi coada. Capul de culoare cenuşie este împodobit cu o pata de un galben viu, încadrată de doua benzi laterale negre, contrastante.
Deşi este mic, el este destul de prolific. Perechea de auşei este caracterizată prin monogamie, iar cuibul are 9-12 ouă din care ies 8-9 puişori, care ajung aproape toţi la maturitate. Creşte două rânduri de pui pe an.
Pasărea trăieşte puţin (maximum trei ani), însă compensează prin numărul mare de urmaşi. Aşa se face că pe întreg teritoriul Europei se estimează că ar fi circa 20 de milioane de exemplare.
Vă mai recomandăm şi:
Cum a dispărut din România cea mai mare pasăre. Detaliul anatomic care i-a fost fatal
Se încarcă comentariile...
