Cum a pierdut România o adevărată bijuterie navală: iahtul „Libertatea“, vândut de români la fier vechi, a devenit vas de lux, dar sub pavilion britanic
0
Nava „Libertatea“ a ajuns în posesia Casei Regale a României în 1937. A fost preluată în custodia statului român după 1947, a devenit restaurant plutitor şi, mai apoi, a fost vândută unui britanic, în 1999, la preţ de fier vechi. În prezent, „Libertatea“ a fost transformată într-o adevărată bijuterie care pluteşte pe ape, dar nu sub pavilion românesc.
Anul acesta se împlinesc 17 ani de când faimoasa navă „Libertatea“ (fostă „Luceafărul“ şi „Nahlin“), clasată ca bun din patromoniul naţional, categoria „Tezaur“, a fost vândută în străinătate, în anul 1999, la preţ de fier vechi, pe suma de 265.000 de dolari.
Nava, care a fost iaht al Regelul Carol al II-lea, se afla în momentul tranzacţiei în patrimoniul firmei de stat Regal SA Galaţi, iar vânzarea a fost parafată la Bucureşti, fiind aprobată atât de către Fondul Proprietăţii de Stat, cât şi de către Ministerul Culturii, condus de Ion Caramitru.
Înţelegerea iniţială a fost ca nava să fie reparată în şantierele navale engleze, apoi să revină în ţară, sub pavilion românesc, ca obiectiv turistic, însă „Libertatea“ nu a mai revenit niciodată, chiar dacă Ministerul Culturii a purtat o insistentă corespondenţă cu actualul proprietar. În prezent, fostul iaht regal, restaurat şi rebotezat „Nahlin“ (după numele original), este evaluat de specialişti la circa 50 milioane de euro şi face croaziere de lux pe oceanele lumii.
Lansată la apă în 1930
Povestea iahtului „Libertatea“ este un aparte, căci pe puntea şi în cabinele lui s-au consumat numeroase poveşti care au atingere cu senzaţionalul. Construită după planurile G.L.Watson & Co. Glasgow, nava a fost lansată la apă în 1930, la şantierul naval John Brown & Co. din Clydebank (Scoţia), sub numele „Nahlin“ (cuvânt indian, care înseamnă „navă-amiral“).
A fost construită la comanda eglezoaicei Annie Henriette Yule, considerată la acea vreme cea mai bogată femeie din Marea Britanie. Nava beneficia de o tehnică de ultimă generaţie şi era amenajată cu un lux orbitor, iar în 1931, 1932 şi 1933 a fost declarată cel mai frumos iaht din lume.
FIŞA TEHNICĂ
Lansare la apă: 1930
Constructor: John Brown & Co. Ltd, Clydebank, Scoţia
Lungime: 89,3 m
Lăţime: 10,98 m
Pescaj: 4,42 m
Viteza: 17,4 Nd
Propulsie: 2 motoare cu turbine x 2200 CP
Deplasament: 2107 tone
În primii ani, „Nahlin“ a navigat pe mările şi oceanele lumii, organizând croaziere private la care participa elita nobilimii britanice. De altfel, în 1934, avea să fie închiriat de familia regală britanică, iar la bordul luxosului iaht s-a consumat controversata poveste de amor dintre regele Edward al VIII-lea şi Wallis Simpson, cea care avea să ducă la abdicarea regelui.
La scurt timp după acest scandal, respectiv în 1937, „Nahlin“ a fost cumpărat de Guvernul României (condus de GheorgheTătărăscu) şi, rebotezat „Luceafărul”, a fost oferit în dar regelui Carol al II-lea. Ulterior, a fost folosit de Casa Regală pentru croaziere pe Marea Neagră, Marea Mediterană şi pe Dunăre, fiind considerat un fel de salon de primiri oficiale, dar şi un punct de comandă pentru operaţiuni diplomatice.
De la strălucire, la degradare
După cel de-Al Doilea Război Mondial, iahtul „Luceafărul“ a avut, vreme de câţiva ani, un destin la fel de interesant.
Anul 1976, la cheul Dunării la Galaţi. FOTO colecţia Bibliotecii VA Urechia
Regimul comunist i-a schimbat numele în „Răsăritul“, iar mai apoi în „Libertatea“, dar a continuat să o folosească pentru misiuni oficiale, la bordul ei fiind primiţi mai mulţi lideri comunişti din ţările din Est. După 1956, însă, nava a fost trecută pe linie moartă, fiind transformată în navă-restaurant, ancorată în zona Falezei Dunării, la Galaţi.
Însă lovitura fatală avea să-i fie administrată de-abia după Revoluţie, atunci când a fost inclusă în patrimoniul firmei Regal SA Galaţi, fosta întreprindere de alimentaţie publică, ce avea în administrare mai toate restaurantele din Galaţi.
Decizia ca nava istorică să devină un obiect pe inventarul unei firme de cârciumi este cu atât mai bizară cu cât ambarcaţiunea fusese deja clasată ca bun din patriomoniul naţional, categoria „Tezaur“, ceea ce presupunea, potrivit legii, că nu putea fi scoasă de pe teritoriul României şi nici modificată.
Includerea în patrimoniul naţional, făcută în 1998, a fost contestată în instanţă de firma Regal SA, care deja îşi făcea planuri de vânzare a navei. De altfel, la acea vreme exista un lobby insistent pentru ca „Libertatea“ să ajungă la nişte investitori privaţi, care să o restaureze, după cum îşi aminteşte Marian Filimon, preşedintele Patronatului IMM-urilor gălăţene.
1983, la cheu. SURSA FOTO carte poştală din colecţia BVAU
„Toată lumea încerca să convingă gălăţenii că este cel mai bine ca «Libertatea» să se vândă. Vânzarea a fost una dintre cele mai proaste idei din istoria oraşului, căci nu era un bun oarecare al unei firme de comerţ, ci era un simbol al ţării“, spune Marian Filimon.
Cât a costat kilogramul de istorie
Deşi Regal SA a pierdut procesul cu Ministerul Culturii, procedura de vânzarea a navei istorice a continuat. În anul 1999, „Libertatea“ a fost scoasă la licitaţie, unicul ofertant fiind englezul Nicholas Edmiston, unul dintre cei mai importanţi brokeri de iahturi din lume. Preţul vânzării a fost unul de fier vechi, căci nava a fost dată pentru suma de 265.000 dolari, respectiv circa 12,5 cenţi per kilogram.
Vânzarea a declanşat un scandal de proporţii, însă reacţia Ministerului Culturii (condus pe atunci de Ion Caramitru), a fost bizară. Pe de o parte, a formulat o plângere penală (plângere care a fost respinsă ca nefondată de către procurori) contra conducerii Regal SA, dar pe de altă parte a căzut la pace cu noul proprietar al iahtului.
Ministerul a emis, în septembrie 1999, o autorizaţie de „export temporar“ a vasului, pretextul fiind a că restaurarea nu se putea face la standardul necesar decât la şantierul unde fusese construită, adică în Marea Britanie.
Momentul trasnportului navei către Marea Britanie. FOTO yachtclub.com
Cazul a declanşat dezbateri furtunoase inclusiv în Parlamentul României, însă Ministerul Culturii a dat asigurări că nava va păstra pavilionul românesc şi va reveni în ţară în august 2000. Cu toate acestea, nava nu a mai revenit în ţară nici până acum.
Cât despre şansele ei de a reveni în România este relevantă declaraţia lect. univ. dr Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu a judeţului Galaţi: „Din ceea ce ştiu eu, cazul este deja îngropat. «Libertatea» nu este în grija instituţiei pe care o conduc, dat fiind că bunurile din categoria A (n.r. - tezaur) sunt în răspunderea directă a Ministerului. Nu am auzit, însă, să se mai fi făcut vreun demers pentru recuperarea navei“. Contactat telefonic de reporterul „Adevărul“ pentru un punct de vedere, actualul Ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, a replicat că se va interesa în legătură cu acest subiect.
O perlă a oceanelor lumii
Imediat ce a ieşit din ţară, „Libertatea“ a redevenit „Nahlin“ şi a arborat drapelul britanic. În 2010, şi-a marcat revenirea în lumea navigaţiei, fiind înregistrată la Glasgow. Restaurarea a costat în jur de 30 milioane de euro, însă rezultatul a fost unul pe măsură, iar site-urile de specialitate cotează iahtul la o valoare de aproximativ 50 milioane de euro. În prezent, „Nahlin“ navighează, în croaziere exclusiviste, pe oceanele lumii.
Se încarcă comentariile...
