Povestea bisericii negustorilor ruşi de vinuri de la Odobeşti, unde se stabilea preţul vinului pentru întreaga Europă de Est

Ruinele bisericii Cazaclii

Negustorii cazaclii au rezistat la Odobeşti mai bine de jumătate de secol, până când comerţul cu vin a intrat în declin.

În urmă cu două secole şi jumătate, mai exact în anul 1777, negustorii cazaclii, nume sub care erau cunoscuţi între secolul al XVII-lea şi al XIX-lea drept cei mai faimoşi negustori de vinuri moldoveneşti din Rusia, au ridicat o biserică la Odobeşti.

Negustorii îşi aveau sediul breslei în Ucraina, lângă Kiev şi cumpărau vinuri din Odobeşti, pe care apoi le duceau în tot Imperiul Ţarist. În timp, mulţi dintre ei şi-au cumpărat pământuri în Odobeşti, în zona de jos a oraşului, şi pentru că jumătate de an, din primăvară până în toamnă, locuiau în oraş, au decis să construiască o biserică, pentru sufletul lor, lăcaş de cult sfinţit în anul 1777, pentru a se închina şi ruga pe graiul lor, fie în ruseşte, fie în greceşte, fie în româneşte

În faţa bisericii ''Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”,  negustorii cazaclii stabileau preţul vinului pentru întreaga Europă de Est.

“Biserica a fost ridicată de negustorii cazaclii, sintagmă sub care găsim pe toţi negustorii de vinuri din acest colţ de Europă şi care aveau sediul breslei în Ţara Căzăcească, la Nejin, dincolo de Kiev. Aceşti negustori formau aproape un «cartier» în partea de Nord a oraşului, pe locul fostului sat Grozeşti, pe care l-am putea numi astăzi «cartierul negustorilor cazaclii». Negustorii cazaclii erau un amestec de naţionalităţi pe care îi uneau doar afacerile. Găsim printre ei greci, cazaci, aromâni, dar şi negustori moldoveni. Chiar la Nejin, aceşti negustori aveau biserica lor, biserica Greacă, iar la Odobeşti au ridicat biserica «Sfinţii Apostoli», pe care au înzestrat-o cu avere, în special vii”, potrivit directorului Căminului Cultural Odobeşti, teologul Valentin Muscă, în lucrarea "Biserici mutilate".

Negustorii cazaclii au deţinut mult timp o poziţie privilegiată, dar spre jumătatea secolului XIX comerţul cu vinuri a intrat în declin.

Aşa se face că spre jumătatea secolului al XIX-lea, negustorii au început să părăsească oraşul, viile şi biserica, locaşul de cult fiind preluat de parohiile din zonă. Marele cutremure din anii 1802 şi 1833 au afectat serios biserica, culminând cu prăbuşirea turnului clopotniţei peste pridvor.

Biserica se înscrie ca tip de arhitectură în categoria lăcaşurilor cu plan drept, având pronaos şi naos, despărţite printr-un perete, ce are trei deschideri acoperite cu arce trilobate iar la răsărit un altar uşor decroşat, poligonal, cu cinci laturi.

Acoperirea bisericii s-a realizat cu şarpantă simplă de lemn şi învelitoare din şiţă. Biserica a fost finisată cu tencuieli de var atât la interior cât şi la exterior, nu a avut pictură sau decoraţii pictate, profile deosebite de brâu, cornişă sau alte componente.

Dintr-un raport din anul 1919 se atestă că biserica a avut iconostas din pânză pictat, precum si nişte icoane rămase după devastarea bisericii de către armata germana în timpul Primului Război Mondial.

Singura inscripţie cunoscută este cea a anului construcţiei, 1777 realizată din cărămizi zidite odată cu peretele de sud al pronaosului, pe faţa exterioară.

Abandonată de parohieni şi Episcopie după al Doilea Război Mondial, propusă spre a fi demolată de fosta conducere a Episcopiei, biserica aflată în ruină de mai bine de jumătate de secol a fost preluată de Primăria Odobeşti în 2007.

Aceasta a demarat procedurile de clasificare, şi astăzi, lăcaşul negustorilor de vinuri este monument istoric categoria A, fiind singura construcţie religioasă a negustorilor de vinuri din Ţările Române.