Obiectele de muzeu trăiesc prin restauratori

Procesul de restaurare şi conservare nu este unul chiar atât de simplu cum pare la prima vedere, obiectele aduse din şantierele arheologice sau achiziţionate din diferite locuri fiind supuse unor tratamente chimice, fie că sunt din ceramică, din metal, textile sau din hârtie.

Frumos expuse, tocmai pentru a fi apreciate la adevărata lor valoare, piesele de muzeu trăiesc şi astăzi datorită unor oameni care s-au îngrijit să le aducă la forma iniţială.

La Muzeul Vrancei, cei opt „chirurgi" care se ocupă de această parte se numesc restauratori şi conservatori.

Aceştia îşi fac meseria cu multă pasiune, prin mâinile lor trecând fiecare piesă care se află expusă în vitrine sau urmează să fie prezentată publicului.

Procesul de restaurare şi conservare nu este unul chiar atât de simplu cum pare la prima vedere, obiectele aduse din şantierele arheologice sau achiziţionate din diferite locuri fiind supuse unor tratamente chimice, fie că sunt din ceramică, din metal, textile sau din hârtie.

Pun istoria cap la cap

„Ultimele restaurări pe care le-am făcut au fost asupra unor obiecte din ceramică vechi de câteva sute de ani, provenite din săpăturile care au avut loc în Piaţa Unirii. Chiar dacă erau nişte cioburi, am reuşit să le punem cap la cap, ca într-un puzzle, şi să conturăm vasul care a existat odată", ne spune Cristina Baldin, restaurator de ceramică.

Tot în lucru la laboratorul de restaurare şi conservare se află candelabrele de la Mausoleul Mărăşeşti, asupra cărora patina timpului şi-au pus

amprenta, numai că nişte mâini dibace au reuşit să le aducă aşa cum erau ele odinioară.

„Aici e cabinetul medical al obiectelor de muzeu, iar noi suntem medicii care trebuie să le facem bine", ne spune şi Lenuţa Jitea, care se ocupă de partea de conservare.

Pentru restaurarea unor obiecte, cum sunt cele din hârtie, restauratorii spun că lucrează chiar şi un an, întreaga muncă fiind manuală.

Îşi iubesc meseria

Restauratorii spun că între ei şi obiectul de muzeu există o legătură organică, ca între fiinţe foarte apropiate.

„Nu poţi să faci conservare şi restaurare dacă nu-ţi iubeşti meseria. Ne mândrim cu lucrul acesta, pentru că atunci când mergem să vizităm muzeul ne uităm cu drag la obiectele pe care le-am îngrijit. Punem suflet în ceea ce facem şi de multe ori ne vine greu ca atunci când am terminat treaba să o predăm la depozit", ne-a declarat Irina Boroş, şefa Secţiei de Restuarare şi Conservare a Muzeului Vrancea.