FOTO Viaţa din Focşaniul subteran, construit de negustori acum două secole: secretele beciurilor folosite pentru contrabandă
0Specialiştii vorbesc despre o adevărată reţea de beciuri aflate în subteranul oraşului Focşani, multe folosite pentru contrabandă în urmă cu sute de ani.
Până pe data de 6 iulie 1862, Focşaniul era un orăşel de graniţă, împărţit în două: Focşani-Moldova, reşedinţă a judeţului Putna, şi Focşani-Muntenia, reşedinţa judeţului Râmnicu Sărat, ambele despărţite de râul Milcov.
Fiind oraş de graniţă, în urmă cu mai bine de 200 de ani negustorii vremii au considerat că o reţea de tuneluri subterane i-ar ajuta nu numai să-şi păstreze bine marfa, ci să facă afaceri profitabile. Ceea ce s-a şi întâmplat, fiind construită o reţea de tuneluri subterane extrem de întinsă. Explicaţiile pe care le dau istoricii în legătură cu vechimea şi rostul acestor beciuri sunt că ele serveau pentru adăpostirea bunurilor, dar mai ales la contrabanda cu alcool, graţie acestor catacombe fiind posibilă evitarea taxei de graniţă.
„Aici era un oraş eminamente negustoresc, de graniţă, cu vamă între Focşanii Moldoveni şi Focşanii Munteni, astfel că aceste tuneluri asigurau condiţiile realizării schimburilor clandestine de marfă, pentru ocolirea taxelor vamale. Am găsit astfel de tuneluri şi în Piaţa Unirii, pe locurile fostei mănăstiri Sf. Ioan, pe locul unde se construieşte viitoarea Catedrală, lângă Sinagogă, chiar şi în zona Gării, dar ele sunt peste tot“, precizează prof. dr. Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancea.
Potrivit acestuia, cei mai mulţi negustori erau evrei, iar beciurile erau construite cu mare migală, din cărămidă roşie, pe diferite niveluri, pentru a-i deruta pe hoţi şi năvălitori. Practic se făceau beciuri unul peste altul, în care primul era gol şi în restul se puneau valorile, iar la nevoie se puteau ascunde şi oamenii.
Adăposturi antiaeriene pentru jumătate din oraş
Oraşul a fost plin de asemenea beciuri care, conform unei corespondenţe purtate în 1934 între Primăria oraşului Focşani şi Cercul de Recrutare Judeţean Putna, erau în număr de aproximativ 280. La Arhivele Vrancea s-au păstrat documente care arată că în 1933 Comisia Superioară de Apărare Pasivă a României a solicitat întocmirea regulamentelor de apărare, care prevedeau, printre altele, indicarea obligatorie a numărului, dimensiunilor şi locurilor unde sunt amplasate adăposturile subterane.
În hârtiile vremii s-a calculat şi numărul persoanelor care se vor putea refugia în aceste adăposturi, în cuprinsul oraşului Focşani fiind posibilă protejarea a aproximativ 15.000 de locuitori. Asta în condiţiile în care, la acea dată, oraşul avea un număr dublu de locuitori. „Dacă am putea pune la un loc toate aceste beciuri din Focşani ar rezulta o încăpere subterană imensă, de circa 3 km lungime şi aproximativ 1.000 metri lăţime, o treime din însăşi suprafaţa actuală a oraşului, lucru care explică informaţiile cu privire la un oraş subteran şi secret, un adevărat labirint accesibil doar cunoscătorilor“, spune Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Vrancea.
Istoricul precizează că cel mai lung beci, conform informării din anul 1933, avea 40 de metri şi a aparţinut unui anume Nică Tătaru, fiind urmate de încă două beciuri, de 31 de metri fiecare. Ca număr de persoane ce puteau fi adăpostite la nevoie în aceste construcţii subterane, pe primul loc se afla beciul de la staţia CFR Focşani, ce putea găzdui 650 de persoane.
Scoase la lumină de comunişti
Cele mai multe adăposturi subterane au fost descoperite cu ocazia sistematizării oraşului, în anii ‘70, dar autorităţile de atunci le-au distrus în mare parte, pentru a face loc blocurilor şi clădirilor noi. O confirmă şi fostul primar al Focşaniului, Decebal Bacinschi, tânăr inginer constructor la vremea aceea.
„Pe locul unde se află astăzi Hotelul Unirea, chiar în centrul oraşului, era un beci imens. A fost nevoie să-l aruncăm în aer cu dinamită, pentru că nu am reuşit să-l dărâmăm cu picamerele. Un tunel similar am găsit şi când s-a făcut restaurantul Zimbru. Din ce ştiu eu, trei sferturi din Focşani este construit pe beciuri. Înainte de a se ridica noi construcţii, beciurile au fost umplute cu beton“, precizează Bacinschi.
Tot în acea perioadă au fost descoperite în zona Biserica Domnească un număr de şase beciuri, fiecare cu lungimea de 12 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 2,80 m. Acestea comunicau între ele şi cu exteriorul printr-un gang. Tot aici, pe sub dughenele care înconjurau biserica, exista un tunel boltit, care ieşea într-un gang ce mergea până la biserica Sf. Dumitru, iar de acolo, după cum s-a găsit în documente, pe sub hotar, până la mănăstirea Sf. Ioan din Muntenia.
Nu s-a conservat nimic
Şi în zilele noastre încă se mai descoperă beciuri vechi, fie cu ocazia lucrărilor de excavare, fie la reabilitarea unor clădiri. Un astfel de adăpost bine conservat a găsit şi omul de afaceri Ion Alexe, care s-a ocupat de reabilitarea casei în care a locuit o perioadă scriitorul Garabet Ibrăileanu. Acesta a transformat casa în hotel, iar beciul, cosmetizat cu ocazia lucrărilor, este astăzi folosit ca pivniţă pentru vinuri.
Mai nimic nu a fost conservat în Focşani din această lume subterană. În afară de beciul lui Ion Alexe şi o altă încăpere, de pe strada Tăbăcari, lungă de zece metri, lată de trei metri şi înaltă de trei metri, despre care documentele de arhivă spun că putea adăposti 23 de persoane, autorităţile nu au pus în valoare acest aspect al istoriei oraşului, o potenţială atracţie turistică exploatată în alte ţări.
Se încarcă comentariile...
