FOTO Cei mai frumoşi români. Doi soţi îşi conduc afacerea din scaunul cu rotile
0Mihaela şi Vasile Mănescu, imobilizaţi în scaunul cu rotile, din cauza epidemiei de poliomielită din 1956, sunt exemple de reuşită în viaţă: au absolvit Facultatea de Cibernetică şi au propria lor afacere.
Soţii Mănescu sunt două persoane cu totul speciale în Focşani. Chiar dacă destinul a fost crud cu ei încă din primul an de viaţă, din cauza epidemiei la scară mondială de poliomielită din 1956, care i-a lăsat imobilizaţi definitiv în scaunul cu rotile acest lucru nu a însemnat că şi-au văzut năruite toate speranţele.
Mihaela şi Vasile au lăsat boala pe planul doi şi „au îndrăznit” să-şi facă un drum în viaţă. S-au cunoscut la Facultatea de Cibernetică din Bucureşti, pe care au absolvit-o pe rând.
„Ne-am încrucişat privirile în cantina facultăţii. Era foarte frumoasă cum este şi acum iar apropiindu-ne i-am cunoscut şi celelalte calităţi: fată muncitoare şi extrem de inteligentă”, îşi gratulează soţia Vasile Mănescu.
Deşi Mihaela este din Botoşani iar Vasile din Piteşti, aceştia au venit în Focşani în 1981, prin repartiţie guvernamentală.
„Primul meu serviciu a fost ca inginer la oficiul de calcul de la Fabrica de Confecţii. După aceea am lucrat împreună la oficiul de calcul de la CUP, unde Vasile era şeful meu, până în 1998, când ne-am pensionat conform unei legi speciale de care beneficiază persoanele cu nevoi speciale”, povesteşte Mihaela Mănescu.
Au propria afacere
Specialişti în calculatoare, cei doi soţi nu s-au mulţumit cu statutul de pensionari, astfel că şi-au deschis propria afacere, din care reuşesc să-şi completeze veniturile cât să ducă o viaţă decentă.
„Facem programe, softuri de calculatoare, aplicaţii, depanări, vindem tehnică de calcul personalizate pentru soft. Clienţii noştri care optează pentru soft cer şi o configurare specială a calculatorului”, ne spune Mihaela, care ne mărturiseşte că de când cu criza afacerea este menţinută pe linia de plutire.
„Sunt şi expert contabil, meserie care se pretează la situaţia mea, aşa că îmi rotunjesc veniturile şi de aici”, precizează Mihaela Mănescu.
Motociclul, piesa de rezistenţă a familiei
Vasile Mănescu spune că nu s-ar fi descurcat dacă nu ar fi avut motocicleta construită special pentru persoanele cu dizabilităţi.
„Nu ne puteam mişca fără JYP-ul nostru, pentru că aşa l-am denumit pe numerele de înmatriculare. Am făcut cu el peste 300 000 de km. Abia aşteptam să vină vremea bună să putem să facem deplasări mai lungi. În fiecare vară mergem la mare, la Vama Veche, sau la munte. Acolo unde oamenii obişnuiţi ajung cu picioarele, noi ajungem cu motorul nostru”, se confesează Vasile Mănescu, şoferul maşinăriei.
Cei doi soţi au împreună un fiu, Gabi, inginer ca şi ei.
Firi independente, Mihaela şi Vasile Mănescu nu concep să nu se descurce singuri. „Apelăm la fiul nostru doar la lucruri dificile, dar în general încercăm să ne organizăm singuri. Facem toate celelalte lucruri care se fac în orice gospodărie şi vrem să ne menţinem în formă”, spune cu mândrie Mihaela.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
