Documente: cum a fost desfiinţat peste noapte un cartier de romi considerat „focar de murdărie şi epidemii“

În august 1942, un număr de 60 de persoane de etnie romă din Odobeşti au fost evacuate din case, iar imobilele au fost demolate pentru o acţiune de împădurire.

În vara anului 1942, în oraşul Odobeşti s-a luat o decizie radicală, pentru care România ar fi fost grav penalizată de organismele europene, pe motive de discriminare.

Din ordinul Prefecturii Vrancea s-a decis raderea unui cartier întreg ocupat de romii din oraş, din motive de salubritate.

De altfel, decizia a fost luată în cadrul "Consiliului de Higienă" al judeţului, iar cartierul trebuia desfiinţat în scurt timp. Dar iată cum suna adresa trimisă primarului oraşului Odobeşti de către prefectul judeţului:

“Vă facem cunoscut că în şedinţa Consiliului de higienă, luându-se în discuţie propunerea făcută de Serviciul Sanitar al judeţului cu privire la ţigănia insalubră din acel oraş, focar de murdărie şi epidemii, consiliul a decis: 1) Să se desfiinţeze acest cartier ţigănesc în termen de patru luni; 2) Atelierele din acel loc vor fi închise în termen de 2 luni precum şi întreprinderile industriale. Terenul va fi împădurit. 3. Primăria urmează să le pună la dispoziţie terenul de schimb conform legilor”, se arată în adresa din 12 august 1942.

Autorităţile locale au avut atunci la dispoziţie o săptămână pentru a răspunde cum să ducă la îndeplinire decizia luată. Cert este că a doua zi autorităţile locale s-au executat şi au evacuat întregul cartier.

Nu mai puţin de 60 de persoane au fost trimişi în pribegie, iar 26 de imobile au fost distruse. Nu există documente care să arate dacă romii au primit teren în schimb, dar este foarte probabil ca multe din persoanele evacuate să fi fost deportate, aşa cum se proceda în acele vremuri.

25.000 de romi deportaţi

Cert este că în septembrie 1942, prin urmare la o lună după decizie, medicul şef al judeţului, dr. Ion Horteuziu Gancevici, trimite mulţumiri primarului din Odobeşti pentru faptul că “a înţeles să contribuie la salubritatea comunei”. Răspunsul primarului la aceste mulţumiri merită de asemenea consemnat: “Să aducem la îndeplinire şi apoi să primim mulţumiri”.

De menţionat că în anul 1942, Guvernul Ion Antonescu a decis deportarea a aproximativ 25.000 de romi în Transnistria, iar foarte mulţi dintre ei au murit acolo, în perioada 1942-1944.

Printre aceştia s-au aflat şi romi din fostul judeţ Putna, Vrancea de astăzi. În Arhivele Naţionale din Vrancea sunt date puţine despre deportaţi.

“La sediul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea găsim câteva adrese ale Prefecturii Putna şi ale Biroului de Poliţie Judiciară Focşani, în care se preciza că anumite persoane, precum Anton Usturoiu şi alţii, au fost trecuţi pe tabelul ţiganilor în vederea evacuării în Transnistria. Un alt ţigan, Coman Marin, invalid de război şi alţii, printre care Ion Dumitru, Petrea Marin, Discu Ionescu, se plângeau în 1942 că vor fi trimişi spre Bug sau alte localităţi şi cereau să fie lăsaţi pe loc întrucât sunt proprietari de case şi au familii în Focşani”, potrivit istoricului Florin Dârdală..

La fel şi Vasile Lăutaru, care "deşi era proprietar al unei case şi al unei căruţe cu cai, era socotit periculos ordinei publice şi fiind ţigan întruneşte condiţiunile Ordinului nr. 33911 din 17 mai 1942 al Ministerului Afacerilor Interne -Cabinet- şi potrivit ordinilor primite ulterior de la Direcţiunea Generală a Poliţiei cât şi Inspectoratul Regional de Poliţie Galaţi a fost trecut în tabela pentru evacuare, operaţiune care urmează a se efectua în ziua de 11 septembrie".

De actele de la Arhivele Naţionale Vrancea a mai rezultat faptul că a existat şi un caz, cel puţin curios, când un anume Esurcan Vasile, rom, a cerut Prefecturii Putna că "în cel mai scurt timp, împreună cu familia să fie trimis în Transnistria unde, din informaţii sigure, ştia că va fi împroprietărit cu un lot de pământ pe care să-l lucreze pentru a-şi câştiga existenţa lui şi a întregii sale familii".