Cum şi-au scos focşănenii banii de la CEC degeaba pentru a cumpăra la licitaţie maşina fostei prim-secretare

Facsimil din anunţul privind vânzarea maşinii

Peste o mie de oameni au fost victimele unei farse de zile mari puse la cale în redacţia unui ziar săptămânal apărut în primele zile după Revoluţia din decembrie 1989.

În primăvara anului 1990, la câteva luni după Revoluţia din decembrie 1989, o farsă de zile mari avea să pună pe drumuri, degeaba, câteva mii de focşăneni. În oraş apărea de doar două luni o publicaţie săptămânală, condusă de un profesor cunoscut şi extrem de respectat în urbe, având un tiraj impresionant. Abia ieşit de pe băncile facultăţii, profesorul Florinel Agafiţei conducea o redacţie formată în special din tineri care pierdeau nopţi întregi scriind pentru acel ziar.

Într-o seară de sfârşit de martie, redactorii s-au gândit să pregătească un număr de ziar special, mai ales că se apropia 1 aprilie

„Ţin minte că, într-o seară, la o cană de fin fiert, am pus la cale planul păcălelii din numărul următor de ziar. Cred că ideea a fost a lui nea’ Jipa, un ziarist cu state vechi,  iar noi ceilalţi nu am zis nu, fiind încântaţi să vedem cam câţi vrânceni pică în plasa întinsă de noi. Aici a contribuit şi credibilitatea de care se bucura ziarul al cărui tiraj de 20.000 de bucăţi săptămânale se vindea, la un moment dat, în mare parte. Nici una, nici două, am încropit un plan de acţiune şi, în urma unei şedinţe fulger, am stabilit cine şi cum să scrie, despre ce să scrie”, îşi aduce aminte profesorul Florinel Agafiţei.

Profesorul ne spune că se întâlneşte şi azi cu focşănenii care îşi mai amintesc, astăzi, de anunţul din ziarul „Viitorul”, de pe prima pagină, din care aflau că se va scoate la licitaţie publică maşina fostei prin secretare a judeţului, Niculina Moraru. Era vorba despre un autoturism Renault, cu numărul de înmatriculare 1-VN-101, o raritate pentru acele vremuri în care majoritatea autoturismelor purtau marca Dacia Piteşti.

Ziarul oferea şi detalii cu privire la eveniment: licitaţia va avea loc în piaţa centrală a oraşului, în faţa prefecturii de azi, iar evenimentul va fi însoţit de fanfara militară chemată să veselească lumea, cântând din vechiul foişor, unde avea obiceiul, uneori, să se mai facă auzită. Se ştia şi preţul de pornire al licitaţie, care era de 65.000 de lei, dar şi faptul că dacă vremea va fi potrivnică, licitaţia va fi totuşi ţinută la Sala Polivalenţă din oraş.

Vestea că ar putea pune mâna pe o astfel de maşină i-a încântat pe mulţi localnici, mai ales că în timpul respectiv ca să poţi achiziţiona un autoturism  erai nevoit să aştepţi un an sau chiar doi până să-ţi ajungă rândul la o Dacia produsă la Piteşti. Unii dintre cei care aveau bani depuşi în acest scop nu au fost despăgubiţi nici până astăzi. În consecinţă, ideea achiziţionării unui Renaul care i-a aparţinut primului om al judeţului le-a surâs multora, aceştia dând buzna la Casa de Economii şi Consemnaţiuni să-şi retragă banii.

FOTO: Prof. Florinel Agafiţei

“Nu mică ne-a fost mirarea când am constatat că în piaţa centrală a oraşului se adunaseră mai bine de 1 000 de oameni dornici de licitaţie pentru maşina Niculinei, maşină care nu mai apărea. Atunci am aflat că mulţi dintre cei care doreau să participe la licitaţie îşi scoseseră banii de la CEC, iar alţii veniseră de la Galaţi, Buzău, Brăila, pentru eveniment. Nerăbdarea mulţimii creştea odată cu trecerea timpului: La un moment dat, a parcat în faţa Hotelului Unirea, aflat lângă Piaţa Unirii, o Volgă mare şi neagră, care a fost luată drept maşina ce urma să fie licitată. Degeaba şoferul se apăra şi spunea că este o Volgă şi nu un Renault, că are număr de Vaslui şi nu de Vrancea”, îşi aminteşte profesorul Agafiţei.

Acesta spune că nervoşi, oamenii şi-au îndreptat atenţia spre Prefectură Vrancea, cerând socoteală autorităţilor care, evident, nu aveau nicio implicare.

De altfel, autoturismul Renault avea în cele din urmă să ajungă la casare, după mai mulţi ani de exploatare în noua democraţie, folosindu-se de el chiar primarii care au condus oraşul în primii ani după Revoluţie. Ce-i drept, unii dintre cei care şi-au scos economiile de la CEC aveau să se felicite că i-au folosit în alt scop, pentru că în anul următor s-a produs marea devalorizare a bancnotei.

Profesorul Agafiţei spune că numărul special scos atunci mai conţinea câteva farse legate de vânzarea Teatrului Pastia către un armator grec al cărui nume coincidea, intenţionat, cu al premierului grec de atunci, dar şi despre un obiect aflat în custodia Muzeului de Istorie, care urma să fie ridicat de reprezentanţii NASA, spre cercetare.