A existat o femeie papă? Controversa cu care s-a luptat mai multe secole Biserica Catolică

Papesa Ioana, într-o ilustraţie de la 1550  FOTO Wikipedia

Povestea sa a apărut pentru prima dată în cronicile din secolul al XIII-lea şi ulterior a fost răspândită în întreaga Europă, fiind considerată o realitate istorică în timpul Evului Mediu.

O poveste de acum aproape 1200 de ani a străbătut Europa în lung şi în lat şi a făcut istorie la vremea sa. Este vorba despre pontificatul lui Ioan al VIII-lea, un papă despre care s-a descoperit în anul 857 că ar fi fost femeie, pe numele Ioana.

Aceasta s-a născut în Germania, la Meinz, iar la vârsta de 12 ani, îndrăgostită fiind de un călugăr, a fugit de acasă. Pentru ca să ajungă alături de iubitul ei în mănăstire, tânăra şi-a pus straie bărbăteşti şi şi-a luat numele de Ioan Anglicus, petrecându-şi zilele în rugăciune şi la biblioteca mănăstirii.

Înşelăciunea avea însă să fie descoperită şi cuplul s-a văzut nevoit să fugă în lumea toată. Ioana nu renunţă la înfăţişarea de bărbat şi merge la Roma, unde ajunge să fie apreciată de mulţime graţie cunoştinţelor sale teologice, dar mai ales pentru înţelepciunea sa, fiind în acelaşi timp şi un model de generozitate.

Atunci când a murit Papa Leon al IV-lea, în anul 855, poporul a considerat că este cea mai potrivită persoană pentru succesiunea în scaunul papal, ceea ce s-a şi întâmplat, sub numele de Ioan al VIII-lea. În timpul pontificatului, se îndrăgosteşte de valetul personal şi rămâne însărcinată.

"După naşterea în public a copilului şi prompta răzbunare a mulţimii, este repede proclamat un nou papă, Benedict al III-lea. Mai târziu, istoricii Bisericii au stabilit ca dată a instalării lui anul 855, pentru a elimina orice urmă a pontificatului Ioanei. Când, 15 ani mai târziu, în 872, un alt Ioan devine papă, i se atribuie numele de Ioan al VIII-lea, şi nu Ioan al IX-lea", se arată în istoriile care au circulat pe această temă.

Trebuie spus că în acea perioadă s-au succedat pe scaunul papal nu mai puţin de 23 de suverani, unii rezistând doar câteva luni, alţii fiind ucişi sau întemniţaţi.

Cercetătorii neagă

Despre povestea Papesei Ioan au apărut mai multe lucrări, scrise în urmă cu mai multe secole, precum "Cele şapte daruri ale Sfântului Spirit", scrisă de călugărul dominican Stephan, dar şi "Cronica papilor şi a împăraţilor", scrisă de călugărul Martin din Troppau.

Povestea a fost folosită în secolele XIV şi XV de diverşi scriitori protestanţi, spre a ataca şi mai puternic papalitatea.  David Blondel, scriitor calvinist, a fost primul care a atacat această poveste. Tratatul scris de el în 1647 se intitulează "Cunoscuta clarificare a chestiunii – dacă o femeie a ocupat sau nu Scaunul papal de la Roma".

Cercetătorii din zilele noastre spun însă că povestea nu e bazată pe fapte reale şi că de fapt instituţia papalităţii din acea vreme nu era cunoscută pentru sfinţenie, ci era o epocă tulbure.

"Dictionarul Oxford al Papilor precizează ca Ioana este doar o legenda medievală, pentru ca nu existe dovezi ale vietii sale. În 1601, Papa Clement al VIII-lea a declarat oficial că nu a existat niciodata o femeie Suveran Pontif, iar busturile Ioanei, din Siena, au fost distruse. Legenda femeii-Papă a devenit subiect pentru multe opere de ficţiune. Cel mai cunscut este romanul istoric “Pope Joan” al scriitoarei Donna Woolfolk Cross, publicat în 1996. Au fost realizate două filme despre ea, primul in 1972 (Papesa Ioana, trandus in SUA sub titlul Impostorul Diavolului) şi cel mai recent în 2009, în regia lui Sonke Wortmann", potrivit Wikipedia.