Şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa: „Magistratul are salariul ceva mai mare, ca o compensare a unor interdicţii multiple“

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa conduce topul naţional al celor mai multe rechizitorii întocmite, iar majoritatea dosarelor trimise în judecată au ca rezultat condamnarea inculpaţilor. „Sunt mecanisme de justiţie din comunitatea europeană care reproşează României că are prea puţine achitări“, afirmă Gill-Julien Grigore-Iacobici, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Adevărul: Deşi este o postură râvnită, mulţi magistraţi lasă scaunul de procuror sau de judecător pentru a deveni avocaţi. De ce părăsesc magistratura, sunt presiuni prea mari sau din raţiuni materiale?

Gill-Julien Grigore-Iacobici, prim-procuror Parchetul de pe Tribunalul Constanţa: Profesia de procuror este cea mai dinamică dintre funcţiile juridice, are o aplicare a sferelor Dreptului foarte largă, trebuie să facă dovada stăpânirii cunoştinţelor de Drept penal, civil, comercial. Procurorul are, de asemenea, activităţi specifice şi instanţei de judecată. El merge la instanţă, unde reprezintă Ministerul Public şi susţine acuzarea în faza de cercetare judecătorească. Cei care ajung să nu facă faţă îşi schimbă profesia juridică, devin avocaţi, notari, executori judecătoreşti. Notarul se axează pe moştenire, pe contracte, efectiv aplică normele Dreptului civil. Executorul se axează punerea Dreptului procesual civil şi Drept civil în parte. Dar mai mulţi avocaţi doresc să fie procurori. Există un sistem de recrutare în magistratură, cu o selecţie riguroasă. Recrutarea pentru magistratură este foarte exigentă, iar candidaţii trebuie să dea dovadă de o temeinică pregătire teoretică a Dreptului, trebuie să stăpânească un raţionament logico-juridic şi să aibă un profil adecvat evaluat de un psiholog. La intrare în magistratură este deci un triplu filtru. Ca să vă dau un exemplu: au fost scoase 140 posturi la concurs, în urma probelor au rămas 64 candidaţi, iar după interviu au rămas 32.

 - Există cele două extreme în instanţa de judecată: ori judecătorul nu confirmă propunerea procurorilor considerând-o netemeinică, ori procurorul adoptă o atitudine pasivă, de non-combat. Cum le explicaţi?

Trebuie să învăţăm să nu ne implicăm afectiv. Există căi de atac pentru decizii netemeinice şi nelegale, nedrepte în limbaj uzual. Noi am crescut numărul căilor de atac admise, printr-o triplă verificare a hotărârilor judecătoreşti, de la 1 din 2 căi admise, la 4 din 5 căi admise. Eu am activat 2 ani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa până în august, unde a crescut acest procent de la 52% la 80%. Am instituit regula triplei verificări, cu adjunctul. Procurorul, după ce a intrat în dosar până la soluţionare, îşi verifică dosarul în cele 10 zile pentru apel. Face verificarea cu prim-procurorul adjunct, apoi în şedinţele profesionale, să nu scape neapelate. Implicarea este obiectivă, nu afectivă, nu trebuie să ne încărcăm şi să ne nemulţumim pentru hotărârile judecătoreşti nelegale şi netemeinice, sunt parte din actul de justiţie. Trebuie să funcţionăm ca un mecanism al statului care să contribuie la dreptate. Sunt şi astfel de hotărâri. Sunt mecanisme de justiţie în comunitatea europeană, care reproşează că în România sunt prea puţine achitări şi admite ca fiind stare de normalitate un procent mai mare de, să spunem, 20-30% achitări în România. În România, procentul ar declanşa probabil un soi de verificări, anchete.  Într-o altă mentalitate a justiţiei este considerat un procent normal. Noi am avut influenţe, nu neapărat negative, cu principii din mecasnismul sovietic: al sancţionării fiecărei abateri, care este corect în principiu. Justiţia europeană poate admite că omul poate greşi, şi în hotărâri judecătoreşti, de bună credinţă. Căutăm să fie achitări cât mai puţine, pentru că sunt vizate destine ale oamenilor. Este aproape imposibil să şteargă stresul din procesul penal până la achitare. Cât am fost la DIICOT Constanţa, instituţia avea un volum de activitate nr. 2 pe ţară după Bucureşti. Nu am avut nico achitare şi nicio restituire de la instanţă. Sunt două mentalităţi. Se iau poziţii când anumite soluţii sunt neconforme cu realitatea, dar trebuie să fim în totală obiectivitate, trebuie să fim neimplicaţi emoţional. 

 - Dar clemenţa devine greu de înţeles când o faptă măruntă, ca furtul unei găini să zicem, este pedepsită aspru, în timp ce marii devalizatori, care crează prejudicii imense, primesc câţiva ani de condamnare şi ies din închisoare cu prima ocazie, liberaţi condiţionat. Dumneavoastră cum aţi explica această dublă măsură?

Oamenii sunt diferiţi, ca degetele unei mâini. Independenţa magistraţilor, în temeiul legii, este umilul servil al legii, discret, atribuţiile exercitate instrumentul legii, nu stăpânul unui sistem - al înfăpturii actului de justiţie. Se obţine în timp. Acest parcurs până la maturizarea profesională este presărat de situaţii aparente în care există o stare de inechitate socială. Pedeapsta de furt similară poate fi cu infracţiuni de trafic de droguri de risc, să zicem. Normele şi valorile încălcate lezate sunt diferite. Magistraţii trebuie să înveţe să aplice aceste norme proporţional cu abaterea săvârşită. Drumul este plin de asimilări profesionale, pot exista astfel de situaţii. Dreptul la control judiciar, la apărare sunt instituţii chemate să ajute la înlăturarea sentimentului de inechitate şi insecuritate socială. Dacă tratăm la fel o infracţiune mai puţin gravă, încurajăm oamenii să facă ceva mai grav, pentru că ar primi aceeaşi pedeapsă sau chiar mai uşoară, nu? Trebuie să asigurăm proporţionalitatea, dar măsura lucrurilor nu se dobândeşte după 2 ani de magistratură. Eu, unul, nu sunt acelaşi ca acum 5 ani.

 - Acesta ar fi un alt aspect: magistraţi extrem de tineri puşi să judece corect situaţii complexe, pentru care nu au experienţa profesională şi de viaţă în primul rând.

Nu pot să vă garantez că în fiecare caz va fi aplicată legea temeinic. Legislaţia mai poate fi îmbunătăţită. CCR sancţionează în mod neaşteptat de repede şi de drastic. Legislaţie stabilă şi o înţelegere a nevoii obligatorii de acţiona obiectiv, alături de pregătirea profesională continuă, asigură încrederea în sistem. Este o utopie să credem că în 2017 încrederea sporeşte cu 20%. Fiecare dintre noi trebuie să fim responsabili de înalta responsabilitate a magistratului, prin noi înşine, paşi mărunţi, fermi. Este greu să explici unui om fără cunoştinţe.

 - Este greu de explicat oricui despre rechizitorii subţiri sau despre motivările judecătoreşti copiate cuvânt cu cuvânt din rechizitoriu. Unde este filtrul profesionistului care împarte dreptatea?

Dacă ele există, fac parte din procesul de maturizare profesională. Procesul de recrutare şi un sistem nou de promovare în magistratură poate vor fi de natură să conducă la o încredere sporită a populaţiei. Sunt comisii care lucrează la acest lucru. Magistratul nu are premieri, bonusări, ci are un drept salarial. În comparaţie cu ceilalţi funcţionari, salariul este ceva mai mare, ca o compensare a unor interdicţii multiple. Funcţionarii pot avea un al doilea serviciu, magistratul - nu. Un magistrat poate fi suplimentar doar cadru universitar. În rest, trebuie să fie atent cu cine iese în timpul recreativ. El nu poate apărea în campanie electorală să susţină candidaţi sau să ia parte la întruniri politice, publice. Opţiune electorală are fiecare dintre noi, dar magistratul trebuie să se abţină, ca să nu influenţeze. 

Cât este salariul unui procuror

 - Vorbeaţi de salariul unui magistrat. Care este nivelul minim şi maxim al retribuţiei?

În România sunt 4 niveluri: Parchetele Judecătoriei - 200 la număr, Parchetele Tribunalelor – existente în fiecare judeţ, Parchetele Curţilor de Apel - 15 la număr, în marile reşedinţe, apoi Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu structurile teritoriale DIICOT şi DNA. Un magistrat poate ocupa o funcţie de execuţie sau conducere dacă are gradul de nivel, cu examen şi promovare pe funcţie sau pe loc. Diferenţa este de 1.000 lei de la un Parchet la altul. Un procuror debutant are 3.000 lei, după 2-3 ani ajunge să ia 5.000 lei. Un procuror definitiv are cam 1.000 euro salariul, iar un procuror de ultimul grad ajunge la 9.000-10.000 lei. Pe mine dacă mă întrebaţi, am nivelul maxim de salarizare conform competenţelor profesionale - 10.000 lei. 

 - „Legea este interpretabilă“ sau „legea este bună, dar aplicată prost“?

Legea trebuie să fie previzibilă. Dacă cineva conduce sub influenţa alcoolului, trebuie să primească aceeaşi sancţiune, aceeaşi pedeapsă oriunde ar fi, oriunde în judeţ sau în ţară. Actul de justiţie trebuie să fie previzibil. Să nu mai avem situaţii de genul: procurorul sau judecătorul să interpreteze greşit şi fie condamnă, fie achită pe nedrept o persoană. Justiţia trebuie să fie obiectivă sau previzibilă. Unificarea practicii este sarcina noastră. Dacă legea este schimbată după un an, nu mai pot previziona că o voi interpreta în mod corect. Fac eforturi supliementare pentru asta. Trebuie să fim sprijiniţi prin asigurarea unui cadru legislativ stabil. Legea să nu tindă să se schimbe, legea procesuală cea care stabileşte regulile sub care se desfăşoară procesul penal.

Noile Coduri au adus îmbunătăţire şi garanţie suplimentară, cum ar fi dreptul la apărare, legalitatea probaţiunii. Vă dau un exemplu: există Camera preliminară. După ce procurorul dispune trimiterea în judecată, judecătorul verifică legalitatea probelor. Şi îl întoarce la procuror dacă sunt nereguli. La proces nu se ajunge decât dacă este totul ok. Martorul, inculpatul poate asista la o audiere şi să formuleze o întrebare martorului. Legea este noutate pentru oricine nu are cunoştinţe. Neavând instrucţia necesară în şcoală faci o percepţie prin proiecţie.

 - Nu ar fi necesare ore de pregătire juridică în şcoli? Aţi milita pentru un astfel de demers?

Ar fi extraordinar! Dacă am avea astfel de ore din clasa a 5-a, să conştientizeze elevii responsabilitatea şi consecinţele unei conduite în cazul în care ajungi la săvârşirea unei fapte grave, cum ar fi trafic de droguri, care să îţi împiedice viitorul. Aceste cunoştinţe ar contribui la o însănătoşire a percepţiei noastre. Avem o nemulţumire noi, magistraţii, dacă eşti etichetat pe nedrept, în funcţie de o soluţie. Nu ai drept la replică, pentru că noi nu putem ieşi în public, nu avem această pârghie. Eu am învăţat să nu supăr pe cei care ies în spaţiul public reclamând nedreptăţi la adresa lor. De fapt, lucrurile stau invers, sunt diferenţe de viziune. Cred că o oră de educaţie juridică ar fi de natură să ajute societatea românească să fie mai pregătită pentru justiţie. Aş susţine-o cu toată energia, mai ales că sunt părinte şi mă confrunt cu situaţia de a explica acasă copilului meu ce este bine şi ce este rău. 

Constanţa şi „vulnerabilităţile“ ei

 - Constanţa are un specific aparte, ca oraş-port. Înainte, Parchetul avea o secţie dedicată cercetării infracţiunilor maritime, cu procurori specializaţi în acest sector. Actualmente cum decurge o cercetare a infracţiunilor din domeniul maritim?

Aşa cum se întâmplă infracţiuni pe uscat, aşa se întâmplă şi pe apă. Nu mai există secţie specializată în Parchet, aşa s-a considerat, că trebuie desfiinţate aceste secţii. Şeful Secţiei de Urmărire Penală, procurorul Zafer Sadîc, investighează aceste dosare. Apreciez că este de ajuns un procuror care să se ocupe de aceste dosare. Există o pondere, desigur... Din soluţiile pe care le verific, observ că există o activitate specifică. Investigăm lovirea comandantului, spre exemplu, sau culpa în accidentele pe apă. În activitatea portuară, dacă se fură bunuri din port anchetează Poliţia Port şi Parchetul Judecătoriei. Dacă avem un omor în port, pe navă sau pe cheu, intervine Parchetului Tribunalului. Dacă este evaziune fiscală, este de competenţa Poliţiei Transporturi şi a unui procuror desemnat. La persoanele juridice, dacă evaziunea este mai mare de 500.000 euro, cazul este preluat de DIICOT. La actele de corupţie, dacă este mică corupţie şi dacă făptuitorul nu este conducător sau nu are atribuţii de control, dosarul ajunge la Parchetul Tribunalului; dacă este mare corupţie, dosarul este al DNA. Este dificil să mai existe o secţie specializată, cred c-ar trebui o nouă regulă, oarecum ar îngreuna activitatea. Dar fiecare colectiv combate eficient aceste infracţiuni. Ca volum de activitate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa este de 4 ani pe primul loc în ţară, cu 312 rechizitorii întocmite şi achitări aproape de zero - să zicem 2-3 achitări anual, ceea ce este mult sub procentul pe ţară. Pe locul întâi este şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa (pe care l-am condus timp de 2 ani), cu 1.118 rechizitorii întocmite, singurul din ţară cu peste 1.000 rechizitorii întocmite şi doar 3 persoane dintre cele 3.000 trimise în judecată au fost achitate. 

 - În afară de port, Constanţa înseamnă litoral, înseamnă frontieră a Uniunii Europene, cu migraţie, contrabandă şi trafic de droguri, trafic de persoane, interlopi. Ce presupune munca unui procuror constănţean?

Este o întrebare esenţială. În Constanţa sunt două vulnerabilităţi: contrabanda şi traficul de migranţi. Fiind din 2007 în Uniunea Europeană, România are obligaţia de a-şi securiza frontiera. Parchetele constănţene şi Garda de Coastă, structură unică în Poliţia de Frontieră, reuşesc să asigure împiedicarea migraţiei ilegale. În port intră mărfuri, dar lumea omite să observe, din necunoştinţă de cauză, că mărfurile sunt aici în tranzit. Societăţile comerciale din port multe nu sunt din Constanţa, sunt din ţară. Practic, marfa intră la negru în Port, dar evaziunea se produce la sediul societăţii, unde societatea are obligaţia de a declara actele. În contabilitate nu mai ajunge setul de documente reale. Contribuabilul are obligaţia de a declara în 3 zile marfa. Mereu se spune „evaziune în port“. Dar este un neajuns în percepţia publică, pentru că, de fapt, evaziunea nu se produce în Constanţa. În Dragonul Roşu, de exemplu, nu ajunge Poliţia Port să compare actele de intrare în contabilitate cu cele de la prezentarea în ţară. Este adevărat că activitatea portuară generează activităţi ilicite. Este un fapt recunoscut în general, în toată lumea. Este foarte greu de descoperit evaziunea la intrarea fizică a mărfii, pentru că aici se prezintă documente reale, ca să nu fie uşor descoperite infracţiunile – nu a adus containe de altfel de marfă sau claitate. Odată ajunsă marfa la sediile sociale, acolo se acţionează. ANAF poate contribui în mod real la descoperirea faptelor ilicite, prin inspecţii fiscale. Noi, dacă avem informaţii, acţionăm. Şi avem nevoie de informaţii. Procurorii au învăţat să lucreze la timp acest gen de informaţii, este o activitate mai spectaculoasă. Orice procuror îşi doreşte să investigheze o faptă în timp ce se săvârşete. La omor se aplică mecanismul deductiv - la furt, la tâlhărie: de la faptă la persoană. La contrabandă sau trafic de droguri, aplicăm mecanismul inductiv: bănuim că o persoană face această faptă, deci este invers, de la persoană la faptă. Nu te plictiseşti în munca de procuror niciodată. 

Poliţistul, împins de sancţiuni spre acte de corupţie

 - Care a fost cel mai greu caz instrumentat de dumneavoastră? Vi s-a întâmplat să vă implicaţi afectiv în vreun dosar?

Se învaţă totul. La omoruri te poţi încărca, pentru că s-a suprimat absolut fără nicio motivare viaţa unui om. Trebuie să te educi, să fii lucid, astfel încât să îl investighezi pe făptuitor doar pentru ce a făcut, nu şi pentru ce nu a făcut. Dintre colegii mei, unii reuşesc la 3 ani, alţii la 10 ani, nu poate fi spus când este de dorit ca magistratul să fie detaşat de caz. Am activat şi la DIICOT şi am participat la un caz extrem de important, care s-a soldat la 2 octombrie 2010 cu arestarea a 80 persoane din 6 state UE, pentru trafic de stupefiante într-o reţea transnaţională. Cazul a fost mediatizat în parte, după câteva luni, de conducerea Ministerului Public şi a Ministerului Justiţiei. Era după integrarea în UE şi a fost rezolvat cu ajutorul Eurojust. Era implicată celebra familie mafiotă Draghetta din Italia. Am colaborat atunci cu anchetatori din Italia, Franţa, Spania, Germania, Olanda, în noiembrie 2009 ne-am întâlnit la Haga pentru a discuta tactica anchetării. Am ajuns la performanţa de a aduce în stare de arest preventiv 80 persoane din 6 state.

 - Cum aţi defini colaborarea cu Poliţia?

Eficientă. Ţine de fiecare dintre noi, dintre actorii chemaţi să îndeplinească roluri. Nu sunt adeptul sancţionării poliţistului cu amendă. Dacă nu îndeplineşte o sarcină la termen, el poate fi amendat cu până la 5.000 lei. Dar atunci se pierde legătura între procuror şi poliţist, nu se mai poate lucra împreună. În egală măsură, poliţistul este atunci împins spre acte de corupţie. El este tată, soţ, trebuie să aducă acasă un venit salarial, iar dacă a fost sancţionat cu dublul salariului pe o lună, el ce face? Esenţială este cooperarea. Cu şefii Poliţiei ne întâlnim lunar, ca să putem urmări cum poliţiştii respectă îndrumările şi termenele stabilite de procurori pentru a contribui la soluţionarea cu celeritate a dosarelor. În cele mai multe cazuri, Poliţia are rol de organ de urmărire penală, iar procurorul are rol de supraveghetor. Ne putem întâlni şi săptămânal, dar am stabilit să ne întâlnim lunar, nu la 3 luni ca până acum. De 2 ani facem aceste întâlniri. Mai avem şi o altă exigenţă, durata procesului penal. Acum se poate contesta la instanţă durata. Este o garanţie a faptului că se scurtează procesul penal, şi pe noi ne motivează să ne motivăm pentru a soluţiona repede, legal, temeinic.  

- Descrieţi-ne condiţiile de lucru ale procurorilor constănţeni.

Timp de 6 ani am suferit. Parchetul Judecătoriei şi Parchetul Tribunalului Constanţa au lucrat în spaţii închiriate, neoptime, stăteau câte 5 procurori în birou. Dacă unul dintre ei audia, celălalt nu mai putea face nimic, mergea la Poliţie atunci. Cum să mai primeşti şi un avocat? Solicitam concluzii scrise, dar nu mai putea exista un dialog între părţi. Din noiembrie 2015 ne-am mutat aici, unde procurorii stau fiecare singuri în birou. Te poţi concentra mai uşor. Avem o clădire renovată, cu 4 nivele, 500 mp suprafaţă desfăşurată pe fiecare nivel, birouri dotate modern, cu calculatoare, birouri, scaune. Suntem în derularea unui program care să asigure filmarea audierilor, să existe deci înregistrare audio-video, să sporească încrederea în actul de justiţie. Suntem la faza de achiziţionare a serverului şi utilare cu aparatură a până la 7 camere. Greu de presupus c-ar mai putea fi influenţat cineva, pentru că atunci cerem înregistrarea şi vedem. 

Despre independenţă şi îndreptarea sistemului

- Este anchetatorul independent?

Procurorul este independent atât cât îşi doreşte. Aceste presiuni au ajuns să lipsească cu desăvârşire, societatea românească a depăşit acest prag. La începutul anilor 2000, în anii ‘90, factori externi mecanismului justiţiei încercau să interfereze prin şefi numiţi, care nu ocupau funcţia prin examen. Legile justiţiei din 2004 au schimbat acest lucru. Procurorul nu mai poate conduce decât două mandate. Niciun om politic, dar nu numai, nu îşi doreşte să mai intervină, pentru că obţine un efect contrar scopului său.

 - Ce aţi îndrepta din sistemul în care lucraţi?

Legea trebuie să fie stabilă. Dacă ea se va schimba în fiecare an, va conduce la îngreunarea procesului de justiţie. CSM a făcut în ultimii ani paşi în acest sens, sunt mai atenţi la acest aspect şi au făcut o regulă în a ne consulta. Am completat chestionare, fără numele nostru, pentru un proiect de modificare legislativă promovat de CSM. Apoi societatea românească nu îşi poate permite o recrutare superficială, deoarece perfecţionarea sistemului de recrutare şi promovare reprezintă cheia profesionalizării. Există o comisie care lucrează la asta. Concomitent ne confruntăm cu un val de pensionări la Poliţia Română. Specialişti în Poliţia judiciară, cei cu dosarele penale, au ieşit la pensie într-un termen foarte scurt. Asta duce la o vulnerabilitate a sistemului. Ne-am trezit că în 3 luni nu mai sunt 1.000 poliţişti, sunt doar 600. Dar dosarele lor au rămas... 

Parchetul Tribunalului Constanţa, în cifre

Organigrama: 1 prim-procuror, 1 prim-procuror adjunct, 1 procuror şef secţie urmărire penală, 1 procuror-şef secţie judiciară, 19 procurori. În 2015 şi-au desfăşurat activitatea 12 procurori cu funcţie de execuţie, alţi 5 fiind delegaţi la unităţi din Bucureşti şi Constanţa. În 2016 sunt 14 procurori cu funcţie de execuţie, 3 fiind delegaţi, iar alţi 3 fiind în concediu medical sau de creştere a copilului.

La 1 decembrie 2016, în judeţul Constanţa erau înregistrate aproape 44.000 dosare cu autor neidentificat. Dintre acestea, 13.765 erau înregistrate în evidenţele operative, aşa-numita evidenţă pasivă. În restul sunt efectuate şi acum investigaţii pentru identificarea autorilor. În medie, în circa 50% din dosarele instrumentate sunt identificaţi autorii. Din totalul dosarelor soluţionate, în circa un sfert persoanele vătămate îşi retrag plângerile formulate sau se împacă cu făptuitorii. „Gradul de pericol social nu mai este un criteriu de apreciere legală a soluţiilor de netrimitere în judecată, întrucât nu mai reprezintă o trăsătură legală a infracţiunii şi deci nici caz de clasare. În actualul Cod de procedură penală există instituţia renunţării la urmărirea penală, întemeiată pe lipsa interesului public în urmărirea unei anumite infracţiuni de o gravitate redusă. Numărul de 600.000 dosare cu AN la nivel naţional este o cifră destul de ridicată, generată de imperfecţiunile şi neajunsurile cronice ale sistemului judiciar“, apreciază conducerea Parchetului Tribunalului Constanţa.

În 2016, până la 1 decembrie, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa au fost înregistrate un număr de 57.477 dosare penale, fiind nou înregistrate 14.549 dosare cu autor cunoscut, iar 14.472 dosare cu autori identificaţi au fost soluţionate în primele 11 luni ale anului.

În perioada 1 ianuarie 2015 - 1 decembrie 2016, din totalul de 3.825 dosare soluţionate, într-un număr de 76 cauze a fost dispusă o soluţie diferită decât cea propusă de organele de poliţie judiciară. Concret, într-un număr de 70 dosare în care s-a propus trimiterea în judecată, procurorul a dispus clasarea cauzei, iar într-un număr de 6 dosare în care s-a propus clasarea, procurorul a dispus trimiterea în judecată.

În anul 2015, la Parchetul de la lângă Tribunalul Constanţa au fost restituite la poliţistul de caz 30 dosare pentru completarea cercetărilor. În 2016, numărul restituirilor a fost de 29 dosare.

În anul 2016, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa au fost înregistrate 3.438 dosare penale, dintre care au fost soluţionate până în prezent 1.835 dosare. Dintre acestea, 274 au fost soluţionate cu rechizitoriu, 5 cu acord de recunoaştere a vinovăţiei, 64 cu renunţarea la urmărirea penală, 1.492 cu clasare, 686 cu declinarea competenţei de soluţionare.

În 2015 au fost rulate 3.225 dosare, dintre care 2.264 au fost soluţionate astfel: 300 prin rechizitoriu, 12 cu acord de recunoaştere a vinovăţiei, 392 cu renunţarea la urmărirea penală, 1.560 cu clasare, 450 cu declinarea competenţei.

În prezent, 1.080 dosare cu autor cunoscut instrumentate sunt mai vechi de un an de la data sesizării, în care nu a fost adoptată o soluţie de procuror.

În anul 2015 au fost formulate 26 plângeri împotriva tergiversării cercetărilor penale. Dintre acestea, 4 au fost admise, fără a fi aplicate sancţiuni. În anul 2016 au fost formulate 20 plângeri, 3 admise, fără a fi aplicată vreo sancţiune.

Împotriva ordonanţelor de soluţionare a unui dosar au fost formulate în anul 2015 un număr de 104 plângeri, iar instanţa a admis 14. În anul 2016 au fost formulate 70 plângeri, iar 15 au fost admise.

În anul 2016 au fost înregistrate un număr de 23 ultraje la poliţist, dintre care 12 au ajuns la instanţă prin rechizitoriu, 1 a fost soluţionat prin renunţare la UP, 5 prin clasare, 5 în lucru.

Bugetul anual este de 15.344.620 lei, fiind considerat suficient pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii.

Cariera lui Gill-Julien Grigore Iacobici (43 ani) 

- Absolvent Colegiul Dobrogean Spiru Haret Tulcea, Universitatea Ovidius Constanţa

- 1998-2001 Procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa

- 2001- 2002 Procuror şef secţie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa

- 2004-2014 Procuror, DIICOT Constanţa

- 2014-2016 Prim-procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa

- De la 1 august 2016 Prim-procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.