S-a întâmplat acum 40 ani în România comunistă. Un agent de Securitate s-a infiltrat în reţeaua de disidenţi creată de părintele Calciu-Dumitreasa
0Centrul de Consultanţă Istorică a publicat raportul unui agent de Securitate din perioada comunistă, care relatează ce tertipuri s-au folosit pentru capturarea unor inamici ai regimului ceauşist care înfiinţaseră un sindicat „al oamenilor liberi“. Printre aceştia se afla şi părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
Raportul privind pătrunderea în locuinţa unui obiectiv, medicul Ionel Cană, opozant al politicii comuniste, datează din 1979, 10 martie - acum 40 ani. Atunci au fost arestaţi de Securitate fondatorii Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România: economistul Gheorghe Braşoveanu, dr. Ionel Cană şi preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa (născut la Mahmudia, Tulcea).
Cercetătorii de la Centrul de Consultanţă Istorică au refăcut contextul apariţiei Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România.
La începutul lunii martie 1979, între zilele de 1 şi 3 martie, postul de radio Europa Liberă a difuzat declaraţia de constituire a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România. Acesta fusese înfiinţat de economistul Gheorghe Braşoveanu, medicul Ionel Cană şi preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
„Denumit de dr. Cană <sediu al demnităţii omului>, organizaţia avea ca scop asumat apărarea celor nedreptăţiţi. Co-fondatorii vedeau totodată acest sindicat drept o alternativă la cele oficiale descrise drept simple <curele de transmisie> ale ordinelor şi dispoziţiilor PCR“, specifică istoricul Dumitru Lăcătuşu, cercetător la Centrul de Consultanţă Istorică.
Autorităţile comuniste au intrat imediat în acţiune urmărind identificarea aderenţilor, discreditarea lor şi a fondatorilor. La 10 martie 1979, cei trei fondatori, Braşoveanu, Cană şi Calciu-Dumitreasa, au fost arestaţi. Tribunalul Militar Bucureşti i-a condamnat pentru trădare, la pedepse de până la 10 ani de închisoare. Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa a primit 10 ani de închisoare, doctorul Ionel Cană a primit 7 ani de închisoare, iar economistul Gheorghe Braşoveanu a primit 5 ani de închisoare. La presiunea Occidentului, ei au fost eliberaţi înainte de expirarea pedepselor.
„Toţi trei au fost lăsaţi să plece din ţară, dar doctorul Cană şi economistul Braşoveanu s-au întors, înainte de Revoluţie. Au fost în continuare urmăriţi de Securitate“, explică istoricul Dumitru Lăcătuşu, cercetător la Centrul de Consultanţă Istorică.
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa Sursa Facebook Centrul de Consultanţă Istorică
Medicul Ionel Cană Sursa Facebook Centrul de Consultanţă Istorică
Economistul Gheorghe Braşoveanu Sursa Facebook Centrul de Consultanţă Istorică
Redăm raportul ca atare, cu toate greşelile de ortografie ale autorului - ofiţer de Securitate pus să joace roluri ca să trimită la închisoare opozanţi ai regimului.
Iată filmul arestării medicului Ionel Cană, descris într-un raport întocmit de lt. maj. de Securitate Ionel Dinu, unul dintre actorii „pătrunderii legendate în locuinţa obiectivului CANĂ IONEL cu prilejul reţinerii sale“:
„RAPORT Privind pătrunderea legendată în locuinţa obiectivului CANĂ IONEL cu prilejul reţinerii sale
Conform ordinului primit din partea conducerii profesionale în ziua de 10.III.1979 la orele 15:10 m-am deplasat la locuinţa dr. CANĂ IONEL pentru a intra în legătură cu acesta. După ce am sunat la sonerie s-a auzit vocea unei femei care a întrebat cine este. I-am spus că îl caut pe dr. CANĂ IONEL. După ce a deschis uşa întrebindu-mă cine sînt i-am spus că vin din partea părintelui CALCIU şi am un mesaj pentru dr. CANĂ. Am fost invitat în hol. Prin uşa cu geam a sufrageriei se vedea silueta dr. CANĂ în dormitorul său. Acesta a venit în hol pentru a sta de vorba cu mine.
M-am prezentat ca venind din partea părintelui CALCIU cu un mesaj pentru dînsul, şi anume să meargă urgent la părintele CALCIU pentru nişte probleme “pe care le cunosc dînşii”. Am fost întrebat cine sînt. I-am răspuns că sînt un “fost elev” al părintelui CALCIU pe care l-am avut profesor la seminar. M-a întrebat cum am ajuns la el, la care i-am răspuns că părintele CALCIU mi-a dat adresa cu rugămintea de a trece şi de a-l anunţa să meargă urgent la el.
Dr. CANĂ IONEL a zis că nu ştie dacă să aibă încredere în mine întrucît s-ar putea să fiu trimis de “bandiţii ăia”. I-am replicat că am venit la dînsul numai datorită rugăminţii părintelui CALCIU care a încercat să ia legătura telefonic cu el dar telefonul fiind deranjat şi profitînd de faptul că eu urma să merg în cartierul Griviţa şi deci aproape de locuinţa dr. CANĂ, m-a rugat să trec şi pe la acesta pentru ai transmite mesajul respectiv. Atunci dr. CANĂ IONEL a spus că mă vede un om serios şi după felul cum mă prezint şi vorbesc i-şi dă seama că am fost trimis de părintele CALCIU, dar el nu pleacă de acasă, iar dacă părintele are nevoie de el poate fi găsit şi-i stă la dispoziţie cu tot ce are.
M-a întrebat apoi cînd am fost la părintele CALCIU, la care i-am spus că între orele 9-1030. Apoi m-a întrebat de unde sînt şi dacă sînt preot. I-am răspuns că sînt din provincie şi că nu sînt preot deoarece am fost dat afară din seminar din cauza tatălui meu despre care se spune că a făcut politică legionară. M-a întrebat cum este seminarul şi institutul, la care i-am răspuns că seminarul este un fel de liceu, după absolvirea lui putînd să urmezi institutul.
Se pare că a fost mulţumit de răspunsurile date întrucît a afirmat că mă crede de unde am venit şi-mi multumeşte pentru serviciul făcut, de asemenea mă roagă insistent să merg înapoi la părintele CALCIU şi să-i transmit din partea sa, că îl aşteaptă oricînd, deoarece el are toate cele necesare şi i le poate pune la dispoziţie, iar dacă vin corespondenţii la părintele CALCIU – probabil că vin cu măşina şi deci le va fi uşor să vină la el pentru a lua toate cele necesare, întrucît totul este pregătit şi nu durează decît un minut. De asemenea să-i transmit părintelui CALCIU că ultimul număr este 106.
Atenţionat probabil de figura mirată pe care o aveam dr CANĂ mi-a spus că el urma să treacă pe la părintele CALCIU, dar a avut alte probleme şi să-i transmit eu că va veni la el cu 3-4 zile înaintea datei pe care el a scris-o în carneţelul părintelui. Am insistat că părintele CALCIU m-a trimis să-i comunic a merge la el şi că-mi este greu să mă întorc la părinte întrucît trebuie să merg la rude şi apoi la gară pentru a pleca în provincie.
Mi-a replicat că problema este foarte importantă mult mai importantă decît rudele şi mă roagă insistent să merg înapoi la părintele CALCIU pentru ai transmite mesajul său. N-am dat un răspuns ferm că voi merge sau nu la părintele CALCIU. Am părăsit locuinţa la ora 15:20. În timpul discuţiei cu dr. CANĂ, mama acestuia a intrat în sufragerie stînd lîngă uşă pentru a asculta convorbirea. Dr. CANĂ a apostrofat-o de două ori pentru a nu mai asculta ce se vorbeşte.
M-am înapoiat la sediul unităţii unde am raportat discuţia ce a avut loc între mine şi dr. CANĂ. Mi s-a făcut un nou instructaj după care am mers din nou la locuinţa dr. CANĂ. Am sunat la sonerie la ora 16:55. Mi-a răspuns ca şi prima dată mama dr. CANĂ. I-am spus că sînt tot cel care a venit şi prima dată din partea părintelui CALCIU.
Am fost primit în hol şi întrebat despre ce este vorba întrucît dr. CANĂ doarme şi nu poate fi deranjat. I-am spus că vreau să-i vorbesc doctorului avînd ceva să-i transmit din partea părintelui CALCIU. În acel moment s-au auzit zgomote în sufragerie şi a venit să stea de vorbă cu mine dr. CANĂ. I-am spus acestuia că am fost la părintele CALCIU căruia i-am transmis mesajul său, şi că părintele m-a rugat să-i transmit că au venit la el doi corespondenţi cărora le-a dat toate datele pe care le avea. De asemenea că a făcut bine că nu s-a deplasat pînă în Militari deoarece dna. ADRIANA a văzut că străinii au fost urmăriţi la plecarea lor de la pr. CALCIU. Părintele CALCIU îi transmite că totul este bine, dar o perioada de timp atît el cît şi dr. CANĂ să stea în casă urmînd să reia legătura după un timp.
Dr. CANĂ s-a arătat încîntat că părintele CALCIU a reuşit să ia legătura cu corespondenţii străini. M-a invitat insistent în bucătărie pentru a mă servi cu un pahar de vin. Am refuzat spunînd că mă grăbesc pentru a prinde şi eu trenul şi a merge acasă. M-a întrebat cum mă cheamă la care i-am răspuns că mă numesc MANOLE. M-a îmbrăţişat sărutîndu-mă pe obraji şi spunîndu-mi că am făcut un mare serviciu poporului şi ţării mele.
Mi-am luat la revedere şi am deschis uşa pentru a pleca, moment în care a pătruns în locuinţă echipa însărcinată cu reţinerea dr. CANĂ.
Dr. CANĂ a încercat să fugă în sufragerie pentru a bloca uşa dar în acest moment l-am apucat de mînă pentru a-l împiedica să nu fugă lăsîndu-i însă impresia că nu am făcut acest lucru intenţionat. Atît dr. CANĂ cît şi mama sa au început să vocifereze şi să opună rezistenţă. Deşi li s-a vorbit foarte calm şi civilizat au continuat să ţipe acuzînd că s-a intrat în casă în mod abuziv, şi aducînd injurii la adresa organelor de stat.
La prezentarea mandatului de reţinere de către Lt. col ŞTEFAN GH. – din Div I-a, dr. CANĂ s-a repezit asupra mandatului, smulgindu-il din mînă şi rupîndu-l. Pentru a crea în continuare impresia că nu am nici o legătură cu pătrunderea în casă a organelor de stat am început să mă rog lui Dumnezeu, explicînd că eu sînt în vizită şi nu am nici un amestec în toată treaba, solicitînd să fiu lăsat să plec. Acest lucru i-a întărit dr. CANĂ impresia că nu am nici un amestec cu organele de stat spunîndu-mi de mai multe ori să mă rog lui Dumnezeu şi să-i spun ce fac “păcătoşii şi bandiţii”.
La insistenţele echipei de reţinere de a se îmbraca şi de a merge la sediul organelor de stat dr CANĂ a refuzat să se îmbrace rămînînd în halat de casă, pantaloni de doc albaştri şi papuci de casă. Şi-a luat totuşi paltonul în mînă fiind condus la maşină în acest fel.
Împreună cu dr. CANĂ am fost şi eu condus la sediul organelor de stat. La ieşirea din bloc am remarcat deschisă uşa de la apartamentul 7, locatarii uitîndu-se după noi, iar la parter un subofiţer de pompieri care intenţiona să intre în apartamentul nr 3.
În măşina care ne-a condus la sediul organelor de stat, dr. CANĂ a fost aşezat între mine şi Lt. col ŞTEFAN GH. În drum spre sediu dr. CANĂ şi-a pus pe umeri paltonul pentru a putea să-mi facă semn fără să fie observat. Astfel la cîteva stopuri cînd măşina a oprit mi-a făcut semn cu cotul pentru a sări din maşină. Am lăsat să se înţeleagă că î-mi este frică continuînd să mă rog lui Dumnezeu.
În momentul în care am ajuns la sediul organelor noastre şi ne-am dat jos din măşină, dr. CANĂ mi s-a adresat spunîndu-mi să declar adevărul, că am mers la el pentru a-mi exprima adeziunea mea la Sindicatul Oamenilor Liberi din România (S.O.L.R), continuînd totodată să adreseze injurii la adresa organelor de stat. Am fost conduşi în încăperi diferite, moment din care misiunea mea a luat sfîrşit.
Lt. maj. Dinu Ionel“
Aşa se încheie relatarea episodului din 10 martie 1979, prin care trei disidenţi au fost arestaţi în perioada comunistă. „Dinu Ionel mai trăieşte? Este bine? Primeşte pensie specială?“, întreabă o cititoare a postării făcute de istorici pe Facebook.
Centrul de Consultanţă Istorică va continua dezvăluirea altor acţiuni prin care oameni curajoşi ai României au fost capturaţi de regimul totalitar.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
