Preoţii şi călugării care l-au turnat la Securitate pe părintele Arsenie Papacioc. „Nu mi-e frică decât de Hristos!“
0După ieşirea din puşcăriile comuniste (1958-1964), părintele Arsenie Papacioc s-a întors la viaţa sa de călugăr. Însă în orice mănăstire a vieţuit, erau călugări şi preoţi care-l supravegheau şi turnau la securitate.
Părintele Arsenie Papacioc a stat mai bine de şase ani în temniţele comuniste fiind acuzat de participarea la activităţile grupului ”Rugul Aprins”. După eliberarea sa din închisoare, părintele este transferat prin mai multe mănăstiri din ţară fiind considerat de organele statului ca un element periculos. De aceea, până în anul 1989 a fost supravegheat şi interceptat aproape tot timpul.
În cartea ”Am înţeles rostul meu…Părintele Arsenie Papacioc în dosarele securităţii”, autorii Mariana Conovici şi Iuliana Conovici, publică documentele fostei securităţi aşa cum reies ele din dosarul lui Arsenie Papacioc aflat la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Printre documente se regăsesc şi notele informative scrise de unii clerici sau călugări aflaţi în preajma părintelui Arsenie. Nu a existat nicio mănăstire unde părintele să fi stat fără ca vreun monah să nu-l toarne la securitate.
În anul 1965, în luna august, sursa securităţii ”Cornel”, care era călugăr la mănăstirea Antim din Bucureşti, dă o notă informativă legată de prezenţa în capitală a părintelui Arsenie şi vizita acestuia la patriarh. ”Deşi nu face parte din eparhia Bucureştilor, s-a prezentat la patriarh şi cere să fie numit duhovnic la una din mănăstirile de călugăriţe din apropierea Bucureştiului. Până una alta, cei ce l-au văzut spun că s-a şi pus la uniformă şi umblă cu o funie de metanii de mână prin oraş”.
Informaţia despre venirea părintelui Arsenie în capitală este întărită de o altă notă informativă semnată de sursa ”Florică”, identificat ca fiind cleric cu funcţie în Administraţia Patriarhală şi apropiat al Patriarhului Iustinian Marina. Acest ”Florică” informa securitatea că ”Arsenie Papacioc a făcut cerere să fie primit într-o mănăstire din Arhiepiscopia Bucureştilor. A motivat că este născut în această regiune…Arsenie Papacioc nu poate să-şi scoată nici buletin de identitate, deoarece nu are extrasul de naştere, spunând că arhiva din comuna lui a ars”. De altfel, securitatea îl va folosi pe clericul-sursă ”Florică” pentru a împiedica venirea părintelui Arsenie în zona capitalei. Acesta va fi trimis în parohia Filea de Jos, în judeţul Cluj.
Ajuns în părţile Ardealului, părintele Arsenie este imediat preluat în evidenţă de organele de securitate, care dau sarcina surselor fidele să-l verifice pe duhovnic. Astfel, în dosarele CNSAS apare un anume ”Grişa Iuliu”, preot în zona Turda care informează cu privire la diferite discuţii avute cu Papacioc.
Părintele Arsenie Papacioc ajunge mai târziu stareţ al mânăstirii Cheia, judeţul Prahova. Nici aici nu a scăpat de informatorii securităţii ce proveneau din rândurile călugărilor. De exemplu, conform cărţii ”Am înţeles rostul meu…Părintele Arsenie Papacioc în dosarele securităţii”, securitatea a primit informaţii de la un anume călugăr-sursă ”Popescu Ion”. Acesta nota că părintele Arsenie ”a adunat tineret la el acasă şi i-a îndemnat să nu dea crezare ideilor progresiste , ci să vină la biserică în fiecare zi , să se împărtăşească cât mai des”. Acelaşi informator scria că Papacioc a exclamat, fiind la o masă cu anumite persoane: ”Nu mi-e frică decât de Hristos!”
O altă dovadă a credinţei de neschimbat a părintelui Arsenie Papacioc este nota informativă dată securităţii de un călugăr de la mănăstirea Crasna, sursa ”Marinescu Gheorghe”. Acesta îl vizitează pe duhovnic la Cheia, după care anunţă organele de represiune că la masa oferită la mănăstire, Arsenie a zis ”Pentru credinţa în Dumnezeu sunt gata să mor oricând şi nu voi tăcea să spun că Dumnezeu există”.
Pe 15 noiembrie 1971, părintele Papacioc este mutat de la Cheia la mănăstirea Căldăruşani, judeţul Ilfov. Imediat, informatorii de aici se activează şi trimit primele note către securitate. Sursa ”Radu”, călugăr la această mănăstire, anunţă organele că ”părintele Arsenie e transferat din oficiu la Căldăruşani, nu la cererea sa, iar stăreţia mănăstirii a fost pusă în faţa faptului împlinit”. Acelaşi călugăr scrie că încă nu avea cunoştinţă ca părintele să fi luat legătura cu persoane pe care să le invite la mănăstire.
Nu la fel de îngăduitor cu părintele este un alt călugăr informator al securităţii, identificat ca sursa ”Dumbrăveanu Gheorghe”. Acesta solicită scoaterea părintelui din mănăstire cu ajutorul Departamentului Culte. ”Este vizitat (pr. Arsenie Papacioc n.n.) de foarte multe persoane pe care nu le cunosc. Ţine la mărturisire câte o cucoană aproape trei ore. Primeşte scrisori şi pachete foarte multe . Poate fi scos din mănăstire cu ordinul Departamentului Culte, aducându-i la cunoştinţă că vin vizitatori străini şi nu-i bine să ia contact cu ei”.
Mutarea părintelui chiar va avea loc în luna septembrie 1972. Acesta este trimis ca duhovnic la mănăstirea ”Dintr-un Lemn”, judeţul Vâlcea. Conform datelor oficiale, călugăriţa ce avea însărcinarea să fie ghid al mănăstirii era, în acelaşi timp, şi sursă a securităţii cu numele ”Epilia”. Astfel, imediat după sosirea părintelui Papacioc, aceasta dă o notă informativă în care menţionează că ”încă de la venirea sa în această mănăstire s-a dovedit a fi foarte circumspect, în sensul că este rezervat şi prudent în discuţiile pe care le poartă, stă foarte mult în chilia sa, în afara serviciilor religioase nu intră în raporturi mai apropiate cu nimeni din mănăstire”.
În anul 1976, părintele Arsenie Papacioc ajunge la mănăstirea Techirghiol, judeţul Constanţa, locul unde va sta până la sfârşitul vieţii. Nici aici duhovnicul nu a avut parte de linişte, fiind urmărit şi turnat la securitate chiar de persoane din interiorul bisericii.
Într-o notă semnată de sursa ”Zamfir”, identificat cu arhiepiscopul Calinic al Argeşului şi Muscelului, datând din 26 februarie 1976, se aducea la cunoştinţa securităţii că Arsenie Papacioc evită să dea prea multe explicaţii cu privire la trecutul său şi la condamnările sale. Ofiţerii de securitate desprind din nota informativă semnată de ”Zamfir” că Papacioc ”pare inofensiv, însă din modul în care pune problema , cum discută, rezultă că gândeşte profund şi este orientat pe o anumită direcţie. Se pare că vrea să pară martir şi că este oricând dispus să plătească cu viaţa, dacă i s-ar cere.”
Tot la Techirghiol, sursa ”Ana”, identificată în dosarele securităţii ca fiind călugăriţă la această mănăstire, informa securitatea, în luna aprilie 1982, că pe duhovnic îl caută foarte multă lume, în special femei. ”Aceste persoane vin să le citească pentru diferite boli, pentru aşa-zise farmece, de împăcare în familie, de despărţire, de căsătorie. Fiind prea multe pentru a le trata separat, le strânge la un loc pe toate şi le citeşte”.
Acestea sunt doar o parte din numele de clerici sau călugări care, conform dosarelor CNSAS, l-au turnat la securitate pe părintele Arsenie Papacioc în decursul timpului, indiferent de locul unde se afla.
Pe aceeaşi temă: