Povestea festivalului care dă culoare celei mai vechi staţiuni de pe litoral, Eforie Sud: 200 de evenimente culturale într-o singură vară

Doi tineri artişti, Emil Cristian Ghiţă şi Alexandra Dumitrescu, din Bucureşti, au trezit la viaţă Eforie Sud, staţiunea cu parfum de epocă de pe litoralul românesc, prin cele două festivaluri pe care le-au organizat aici: Cinemascop şi Eforie Colorat

Abandonarea şi ruinarea grădinilor de vară din staţiunile litorale au văduvit turiştii de serile culturale şi artistice care animau altădată verile. Mult timp, singurele distracţii în zona de sud a litoralului românesc însemnau doar soare şi apă. Aşa s-a născut în 2016 visul celor doi tineri, Emil şi Alexandra, de a veni în întâmpinarea turiştilor cu o ofertă culturală. 

Emil (35 de ani) a cunoscut staţiunea Eforie Sud de mic copil, părinţii săi moştenind o parte dintr-o casă construită în stil Art Deco, în anii ’30, în centrul staţiunii. A iubit acest loc pentru moştenirea istorică a boierului Ioan I. Movilă, întemeietorul oraşului, chiar dacă a fost o vreme când toate casele din centru erau părăsite şi staţiunea, pustie. Şi Alexandra (36 de ani) s-a lăsat sedusă rapid de acest loc. 

„Nu ştiam absolut nimic despre oraş înainte de a organiza acest eveniment. Fusesem în Eforie Nord şi îmi displăcea teribil, iar ideea pe care o dezvoltasem, în totala mea ignoranţă, era «Dacă Nordul e aşa, în Sud nici nu vreau să merg». Când l-am descoperit, m-a sedus istoria acestui loc, pe nedrept uitată, total ignorată vreme de mult timp“, mărturiseşte tânăra pentru „Weekend Adevărul“.

Emil şi Alexandra, cei doi tineri care au adus cultura în Eforie Sud Colecţie personală 

Cinematograful, readus la viaţă prin economii şi donaţii

În timpul plimbărilor lungi pe străzile staţiunii, care cândva a purtat numele Carmen Sylva, au descoperit ruina fostului cinematograf din staţiune. S-au gândit că în acest loc pot fi spuse mai departe poveşti în serile lungi de vară şi au decis să pornească unul dine cele mai grele proiecte din viaţa lor: acela de a readuce cultura la malul Mării Negre. Nu le-a fost uşor. Birocraţia şi banii necesari i-au făcut de multe ori să abandoneze, dar a doua zi au luat-o de la capăt. „Nu aveam nici cunoştinţele, nici resursele necesare“, mărturiseşte Emil. 

Printr-un parteneriat cu România Film, care deţinea cinematograful în administrare, au reuşit imposibilul. În momentul în care au început pregătirile pentru prima ediţie a Festivalului Cinemascop, grădina se afla într-o stare deplorabilă, devenind o groapă de gunoi. Spaţiul era plin de gunoaie, iar ecranul de proiecţie era acoperit de vegetaţie şi necesita ample lucrări de reabilitare. 

„Au fost scoase din grădină peste 50 de tone de moloz şi deşeuri, am tăiat vegetaţia care crescuse în voie şi am racordat spaţiul la curent. Ecranul era avariat pe partea exterioară şi a trebuit retencuit, vopsit, renovată pictura murală. Deşi era proiectat pentru 1.600 de locuri, noi avem aproximativ 350 de locuri. Hoţii au distrus toate scaunele, pentru a fura metalul care le susţinea“, spune Emil. 

Costurile au fost pe măsură şi s-au ridicat la suma de 35.000 de euro, bani ai lor, din economii, donaţii şi sponsorizări. Apoi, în parteneriat cu Centrul Ceh, unde Emil a lucrat timp de trei ani înainte de a se stabili în Eforie, au organizat trei ediţii ale festivalului Eforie Colorat. „Am reuşit să susţinem, anul trecut, 90 de zile de evenimente, fără nicio zi liberă, ceea ce a însemnat un volum imens de muncă, dar şi o satisfacţie pe măsură. Am lansat şi cea de-a doua ediţie a festivalului“, spune Emil.

FOTO Arhivă Eforie Colorat

200 de evenimente culturale într-o vară

Cei doi tineri s-au gândit că trebuie să facă mai mult de o săptămână pe vară de activităţi culturale şi aşa a luat naştere Cinemascop. „În 2020, ne-am petrecut amândoi începuturile pandemiei în Eforie Sud şi Emil a fost ghidul meu prin staţiune. Ne opream adesea în Grădina Cinemascop şi visam, imaginându-ne ce activităţi am putea organiza, cum grădina ar putea să rămână deschisă toată vară. Cam aşa a apărut Eforie Colorat – Grădina Cinemascop în 2021. Am reuşit să susţinem, anul trecut, 90 de zile de evenimente, fără nicio zi liberă, ceea ce a însemnat un volum imens de muncă, dar şi o satisfacţie pe măsură. Iar acum, am lansat cea de-a doua ediţie a festivalului“, mărturiseşte Alexandra.

Anul acesta, festivalul eco-art Eforie Colorat are loc în perioada 4 iulie – 4 septembrie şi va avea program zilnic, de la ora 18.00, cu excepţia zilei de luni. Manifestarea artistică reuneşte peste 200 de evenimente, găzduite, pe toată durata verii, de hubul de creaţie Grădina de Vară din Eforie Sud. 

Festivalul care readuce şarmul unei staţiuni 

Eforie Colorat – Grădina Cinemascop înseamnă mai mult decât un cinematograf de vară, spun organizatorii. „Festivalul Eforie Colorat doreşte să readucă memoria, cultura şi şarmul unei staţiuni abandonate, al cărei imens potenţial a rămas neexploatat în ultimele trei decenii. Cinemascop este un spaţiu alternativ în care comunităţile creative se întâlnesc cu publicul şi folosesc arta, cultura şi dialogul ca modalităţi de chestionare a realităţii. Eforie Colorat înseamnă prezenţa unei galerii Etaj on Wheels în incinta grădinii pe toată perioada verii, găzduind artişti contemporani, ateliere creative şi de recycling pentru copii, expoziţii de fotografie, concerte de chitară clasică, muzică clasică, muzică experimentală şi blues. Restul oraşului este doar un cadru pentru povestea noastră“, spune Alexandra. De anul acesta, primesc şi susţinerea Primăriei Eforie. 

La festival vin turişti de pe tot litoralul. „Spre surprinderea noastră, au fost ocupate toate scaunele şi am avut seri când au fost prezenţi până la 500 de oameni. Nu sunt doar turişti din Eforie, ci şi din Mamaia, şi din Techirghiol sau Tuzla. Anul trecut, un cuplu de tineri care s-a cazat în Mamaia ne-a spus că le pare rău că au cumpărat acolo bilete, întrucât asta însemna că trebuie să facă zilnic naveta Mamaia-Eforie, pentru a nu rata nicio seară de festival“, mărturisesc antreprenorii. 

Pe litoral există 15 grădini şi teatre de vară liber abandonate, cu excepţia celor din Mangalia care au început să fie reabilitate timid. Alexandra spune că s-a ajuns aici din cauza transformărilor socio-economice din ultimii ani, care au afectat substanţial infrastructura culturală din afara zonelor marilor oraşe, cu atât mai mult pe litoral, unde au nevoie de oameni şi fonduri pentru revitalizare. Ultimii ani au pus şi mai multă presiune asupra unui sistem deja slăbit. În urma pandemiei, tot mai multe spaţii culturale au rămas închise sau funcţionează la capacitate redusă, accesul publicului la evenimente culturale fiind din ce în ce mai scăzut, iar atât localnicii, cât şi turiştii simt tot mai mult nevoia unor spaţii alternative, în aer liber. 

FOTO Arhivă Eforie Colorat

Istoria de la malul mării, ascunsă în  „aurul negru“

Proiectele celor doi tineri artişti nu se opresc aici, ei dorind să înfiinţeze un muzeu al litoralului. „Deşi Eforie Sud este prima staţiune atestată de pe litoralul românesc, în localitate nu există nicio clădire clasată ca monument istoric. Şi ar fi multe pe o eventuală listă, desigur, cele rămase în picioare după câteva epoci care au adus tot felul de schimbări în oraş. 

Clădirea Băilor Movilă, de exemplu, construită în acelaşi timp cu Hotelul Movilă, în 1902, a fost demolată în perioada comunistă, ceea ce a creat un precedent periculos. Au fost apoi demolate zeci de clădiri interbelice, altele au fost mutilate architectural şi şi-au pierdut identitatea. Este în picioare fostul Casino Movilă, cândva un reper arhitectural important la nivel naţional, atât din punct de vedere structural, cât şi al alcătuirii funcţionale. În prezent, clădirea nu este clasată. 

De asemenea, există încă şi Hotelul Movilă, care i-ar putea inspira pe cercetători cu o îmbinare a stilurilor începutului de secol XX în România. În prezent, clădirea nu face parte din patrimoniu şi a suferit intervenţii neprofesioniste. Hotelul Popovici, construit între 1903 şi 1906, a fost şi el una dintre clădirile avangardiste din staţiune, fiind vizitată cândva de aristocraţia vremii şi amintită în numeroase scrieri, precum în cele ale lui Mircea Eliade şi Camil Petrescu. Peste toate acestea s-au aşternut, o bună bucată de vreme, tăcerea şi uitarea“, spune, cu regret, Alexandra. 

Parfumul de epocă păstrat în arhive

Din punctul ei de vedere, o arhivă a litoralului, obiectiv inclus în proiectul lor, ar fi un pas important către revitalizarea memoriei. O primă acţiune este punerea la dispoziţia publicului larg a colecţiilor aparţinând unor persoane individuale, grupuri sau organizaţii din perimetrul litoralului românesc, începând cu colecţia „Carmen Sylva“, deţinută de Asociaţia Forumul Artelor Vizuale, focalizată pe oraşul Eforie. 

Această colecţie reuneşte peste 1.000 de fotografii şi cărţi poştale, sute de obiecte vechi şi materiale documentare legate de proprietăţile curative ale lacului Techirghiol, băile de soare, aer şi nămol, sanatoriul din oraş, moravurile de altădată. 

Totodată, ar putea fi fructificată şi colecţia Victor Nicolai, cel care a scris monografia oraşului, dedicată întregului litoral, care adună peste 3.000 de itemuri, dintre care 300 de vederi din perioada 1890-1948 şi 300 de vederi din perioada 1948 până în prezent, 50 de tipărituri din perioada 1900-1980 – hărţi parcelare, cărţi, afişe, reclame, pliante –, 50 de picturi, desene, set unicat de pahare, albume foto, fişe valorice interbelice, folosite la hoteluri, medalia Oraşului Băile Movilă bătută în 1924 pentru a marca 25 de ani de existenţă a staţiunii balneare Movilă-Techirghiol, materiale audio cu interviuri ale unor persoane care vorbesc despre perioada interbelică, socialistă şi prezentă a litoralului.

Băile Movilă Colecţie Eforie Colorat

Staţiunea ridicată pe nisip şi ciulini

Eforie Sud este prima staţiune de pe litoralul românesc. De-a lungul timpului, a avut mai multe denumiri, după cum au băut vânturile schimbării din fruntea ţării: Băile Movilă-Tekirghiol, Carmen Sylva (pseudonimul artistic al Reginei Elisabeta), eroul ceferist Vasile Roaită şi, din anul 1962, Eforie Sud.

Aşezarea a fost înfiinţată în 1899, de boierul moldovean Ioan Movilă, care şi-a dat seama de potenţialul zonei, şi-a vândut toată averea şi a devenit moşier la malul Mării Negre. Apoi, cu banii obţinuţi din exploatarea moşiei, a pus bazele unei staţiuni balneare între plajă şi lac. Aşa s-au ridicat primele hoteluri şi un sanatoriu. Zona a cunoscut o dezvoltare fără precedent şi pe terenul nisipos s-au ridicat vile. 

În 1909, Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti a ridicat aici un sanatoriu unde se trata tuberculoza osoasă la copii, unitatea medicală fiind condusă de vestitul doctor Victor Climescu, care a dezvoltat aici o adevărată şcoală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea acestei afecţiuni. Victor Climescu a murit la 19 noiembrie 1967 şi este înmormântat în cimitirul oraşului. 

Ivonna Alina Buzescu Movilă a fost ultimul descendent al familiei Movileştilor. Într-o mărturisire acordată scriitoarei dobrogene Aurelia Lăpuşan, ea povestea cum a început totul: „Bunicul meu, Ioan Movilă, era prefect de Brăila când l-a vizitat un medic englez care i-a spus: «Domnule Movilă, dumneavoastră, românii, sunteţi foarte înzestraţi, dar nu ştiţi ce să faceţi cu ceea ce aveţi şi vă irosiţi. Ştiţi ce este acea substanţă neagră numită nămol? Iată un raport detaliat în care în laboratoarele noastre din Anglia s-a analizat această mâzgă şi i s-au relevat calităţi curative excepţionale. La Techirghiol este un lac întreg». Ioan Movilă a fost zgândărit în amorul propriu. Se trezea în el ambiţia vreunui boier din viţă neaoşă care străbătuse secolele cu dragoste de ţară românească“.  

Ioan Movilă a cerut atunci ajutorul înalţilor funcţionari din Ministerul Sănătăţii, dar a fost refuzat. Doar el a crezut în „aurul negru al Dobrogei“. Aşa se face că a cumpărat de la stat, cu patru bani metrul pătrat, toată suprafaţa pe care se întind în prezent Eforie Sud şi partea de Techirghiol. „Am planul acestei suprafeţe mari pe care bunicul meu a găsit şerpi, pietre şi un pustiu dobrogean. În jurul lacului, pe oricare parte, stepă, ciulini, ici-colo case sărace. A pornit de la canalizare, parcelare, electrificare, apoi a înălţat cele două mari hoteluri. Nu se pot evalua cu exactitate eforturile pe care le-a cerut ridicarea staţiunii pe un loc gol“, a dezvăluit Ivonna Alina Buzescu Movilă. 

Vă mai recomandăm:

Radio Vacanţa, mica oază de libertate în România comunistă: emitea în cinci limbi şi difuza muzică străină

Vlad Leu, cineast: „Ruşii din Odessa ascultau Radio Vacanţa. Acolo, muzica occidentală era interzisă“. Cum s-au pus bazele postului de radio estival