Povestea celui mai experimentat restaurator de metale din Dobrogea. „Ce las în urma mea? Mergeţi la muzeu şi o să vedeţi”
0
Zeci de mii de obiecte metalice scoase la lumină de arheologi au trecut prin mâinile lui. Au fost curăţate atent, reparate şi conservate, multe dintre ele fiind expuse la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa. Dan Ionescu face parte din primul val de restauratori din România.
Dan Ionescu (64 de ani) face parte din primul val al restauratorilor din România. Prin mâinile lui au trecut toate piesele metalice descoperite (începând cu monede, fibule, brăţări, săbii, iatagane, tunuri) în ultimii 43 de ani în judeţul Constanţa şi nu numai.
Tânărul bun la toate
În luna februarie 1974, tânărul Dan Ionescu, absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, păşea în biroul directorului Muzeului de Istorie şi Arheologie din oraş, Adrian Rădulescu, pentru a solicita să fie angajat în instituţie. Singura ofertă pe care a primit-o a fost să muncească voluntar deoarece nu era nici un post disponibil. „Şi din februarie până în septembrie am mers zi de zi. Eram băiatul bun la toate în muzeu. Când eşti tânăr le poţi face pe toate. Am lucrat până la 1 septembrie 1974 şi apoi s-a terminat”, îşi aminteşte Dan Ionescu.
Şansa tânărului pasionat de istorie s-a numit Legea 53/1974 prin care se înfiinţau laboratoarele zonale de restaurare şi conservare. De cel de la Constanţa aparţineau judeţele Tulcea, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi şi Constanţa. Prin această lege s-au pus bazele primului val de restauratori din România. Şi din acest val face parte şi Dan Ionescu.
„Din 1975 m-am apucat serios de restaurare. Am făcut cursuri în anul 1975-1976 la Bucureşti. M-am specializat în restaurarea metalelor. A trebuit să învăţ chimie şi fizică. Substanţele nu ţi le pregăteşte nimeni…”, spune specialistul.
La început, laboratorul din cadrul muzeului constănţean avea 12 restauratori pentru 5 judeţe. Apogeul l-au atins în anii 80 când tot departamentul număra 18 persoane specializate în restaurarea metalelor, sticlei şi ceramicii. Din anul 2004 au rămas doar 6 persoane, el fiind singurul specialist în restaurarea metalelor.
Zeci de mii de piese i-au trecut prin mâini, nu a stat niciodată să le numere şi nu s-a ataşat în mod special de niciuna. Ar însemna să le înşele pe celelalte, spune zâmbind. „Acum câţiva ani a fost descoperit un tezaur pe strada Bucureşti, din municipiul Constanţa. Peste 6.000 de monede care mi-au trecut prin mână. Unele erau citibile, altele erau mai oxidate. Toate mi-au trecut prin mână”, spune Dan Ionescu.
Meseria de restaurator
A restaurat piese vechi, datate înainte de Hristos, în special piese greceşti precum oglinzi din bronz, datate în secolele IV-III înainte de Hristos, de la toate cetăţile: Capidava, Albeşti, Adamclisi, locuri unde s-au făcut săpături permanent. Cele mai multe metale sunt descoperite în necropole. „În morminte toată lumea îşi punea o oglindă, o monedă, o fibulă. Sunt multe necropolele din Constanţa, peste 200 de morminte”, spune Dan Ionescu.
Pentru această meserie îţi trebuie multă pasiune, talent artistic şi pricepere. Orice eroare poate duce la distrugerea unei părţi din trecutul nostru. Pe lângă cunoştinţele teoretice, îţi trebuie multă practică, astfel că specialistul crede că abia după 5 ani de muncă un om poate spune că începe să aibă experienţă în restaurare.
Brăţară din argint purtată de un copil. Sec. II-III FOTO Arhiva personală Dan Ionescu
Renaşterea unei piese începe cu descoperirea ei, iar de lucrul acesta se ocupă arheologii. Orice se scoate din pământ este adus în laboratoarele restauratorilor, de multe ori chiar şi piesele din aur care, deşi nu oxidează, trebuie reparate sau îndreptate în anumite zone.
„Poate fi orice, poate fi un conglomerat metalic, o fibulă, o oglindă, o monedă, orice. De exemplu, o fibulă poate să fie din bronz, fier sau argint. Argintul, nefiind folosit niciodată pur, este folosit în aliaj cu cupru. Cuprul, în pământ, oxidează mai repede. Deci, piesa iese verde, ca orice altă piesă din cupru. Nu întotdeauna îţi dai seama din ce este făcută o piesă”, ne explică Dan Ionescu câteva din tainele restaurării.
Obiectele metalice sunt scoase la lumină, în general, prin folosirea unor substanţe chimice, „blânde”, care acţionează lent, altfel rişti să „scoţi doar penseta” din acel vas. Curăţarea unei monede, de exemplu, durează cam 3-4 zile. În atelier se folosesc şi metode mecanice pentru curăţarea pieselor oxidate din bronz. Au încercat şi electroliza, dar metoda este una riscantă, neputând fi ţinută sub control.
După curăţarea unei piese este indicată o fierbere în apă distilată, adică o neutralizare. „Urmează conservarea. În general, acest procedeu se face cu un lac special. Acest strat de lac apără obiectul de umiditatea din aer. În atâţia ani nu mi s-a întâmplat să-mi oxideze mai departe vreo piesă. Este foarte important să faci o curăţare radicală, să nu mai există clorură în piesa respectivă”, spune specialistul.
Piesa restaurată se întoarce la arheolog care o datează şi o inventariază. Apoi, în funcţie de importanţa ei, este expusă în muzeu sau merge într-un depozit.
Balanţă descoperită la Capidava. Secolul VI d.Hr. FOTO Arhiva personală Dan Ionescu
„Niciodată nu o să terminăm de restaurat”
După 43 de ani de muncă, Dan Ionescu are aceeaşi senzaţie când lucrează la restaurarea unei piese. Nu i-a trecut plăcerea asta, chiar dacă uneori mai şi oboseşte. „Noi avem în Constanţa marele avantaj că apar tot timpul lucruri noi. După 43 de ani aş putea spune că nu mai există nimic nou. Dar nu. Am surpriza să-mi aducă arheologii piese din care n-am mai văzut niciodată”, afirmă restauratorul.
Anul viitor ajunge la vârsta pensionării, unul dintre bunele motive să-şi facă un scurt bilanţ. „Ce las în urma mea? Şi eu m-am întrebat asta. Mergeţi la muzeu şi o să vedeţi. Nu spun că toate piesele metalice au trecut prim mâinile mele, dar o mare parte da.”
Tun din perioada medievală, descoperit în mare, la Costineşti, în aşteptarea restaurării FOTO C.G.
În clipa când termină de restaurat o piesă simte, la fel ca şi în urmă cu 43 de ani, o mare satisfacţie că a reuşit să dea viaţă iarăşi unui obiect pe care cineva l-a folosit şi altcineva îl va admira în muzeu. Munca lor, a restauratorilor, se vede şi este apreciată de cei care trec pragul muzeelor.
„Să munceşti toată viaţa, iar la sfârşit să-ţi dai seama că mai ai mult de muncă. Niciodată nu o să terminăm de restaurat. Mai am multe, extraordinar de multe de făcut. Constanţa toată este o zonă arheologică”, concluzionează Dan Ionescu, cel mai experimentat restaurator de metale din Dobrogea.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
