Oleg Danovski Jr., supărat că Primăria a ales să amplaseze statuia lui Jean Constantin în faţa casei „Prinţului Slav“

Publicat: 17.07.2020 16:00

Ultima actualizare: 02.08.2022 21:39

Statuia lui Jean Constantin FOTO Sînziana Ionescu

Jean Constantin are o statuie la Constanţa, pe malul mării, chiar în faţa casei unui alt mare titan al oraşului, Oleg Danovski.

Primăria Constanţa a ridicat o statuie care îl înfăţişează pe Jean Constantin, lângă Restaurantul Zorile, la intersecţia străzilor Mihai Eminescu cu Smârdan, chiar în faţa casei în care a locuit Oleg Danovski.

Oleg Danovski Jr., fiul său, consideră că statuia lui Jean Constantin ar fi trebuit amplasată în faţa Teatrului Fantasio şi că singura legătură cu zona este baraca din Portul Tomis, unde actorul venea cu barca sa, care se numea „Caliopi“. „Sper totuşi ca Oleg Danovski să aibă şi el locul lui“, a spus fiul întemeietorului şcolii de balet modern românesc şi al primului teatru de balet din România, fondat în 1979.

„Nemuritorul Jean“

Jean Constantin s-a născut la 21 august 1928 la Techirghiol, în judeţul Constanţa. În ciuda faptului că nu avea studii de specialitate, Jean Constantin a devenit un adevărat simbol al teatrului românesc.

Maestrului îi plăcea de mic să spună poezii, iar parinţii îl încurajau, mama lui avea voce, iar tatăl lui era comic. În anii tinereţii, a lucrat ca muncitor normator în portul Constanţa, unde împreună cu o parte dintre colegi a înfiinţat o brigadă artistică.

În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa.

Actorul a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi "Baronul Ecluzei" (1960), "Răzbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vară" (1968), "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), devenind celebru în anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie.

Unul din cele mai iubite roluri a fost Ismail, din serialul „Toate pânzele sus!“”. Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“.

Pe 26 mai 2010, maestrul Jean Constantin i-a făcut pe români pentru prima dată să plângă. Până atunci le înveselise vieţa. A murit în locuinţa sa din Constanţa, la vârsta de 82 de ani. „M-a invitat aia cu coasa, dar mai stau puţin”, glumea el deseori.

Trupul neînsufleţit al marelui actor a fost găsit de Ionuţ Galani, interpretul de muzică grecească. A bătut la uşă, dar nu i-a răspuns nimeni, pentru prima dată. Atunci, a sunat-o pe soţia lui Jean Constantin, care era la Bucureşti. Cu permisiunea ei a intrat în casă şi l-a găsit pe marele actor mort, pe canapéa

Cine a fost Oleg Danovski, cel poreclit „Prinţul slav“

Născut la 9 februarie 1917 la Vosnesensk, în Ucraina, Oleg Danovski este întemeietorul şcolii de balet modern româneşti şi al primului teatru de balet din România, fondat în 1979. Aurelia Lăpuşan, publicist dobrogean şi apropiată a maestrului Danovski, a relatat istoria familiei al cărei nume a devenit la Constanţa o marcă a valorii. Istoricul este legat de existenţa primului teatru românesc din Dobrogea: edificiul Fantasio de pe Bulevardul Ferdinand din Constanţa.

„Primul teatru românesc a fost construit la ideea Ligii Culturale Constanţa, în fruntea căruia se afla Ioan N. Roman, neobositul cărturar născut la Ismail, care şi-a legat destinul de Dobrogea. Primăria atribuise în anul 1915 acestei ligi un teren la intersecţia Bulevardului Ferdinand cu strada Mihai Viteazu pe care să-şi construiască un sediu propriu. În anul 1927, Demosteni Tranulis, grec aflat la a doua generaţie în Constanţa, se angajează să ridice teatrul în şase luni. Tranulis deţinea teatrul-cinema din parcul Arena Grand şi Revista teatrală şi cinematografică din Constanţa.

În septembrie 1927, Teatrul care va primi numele lui Tranulis este inaugurat, spre marea mândrie a comunităţii. Aici a activat compania de balet «Pasărea albastră» condusă de Ivan Dubrovin. Şcoala de balet din cadrul companiei era condusă de maestra Malvina Ksesovskaia, venită din Cernăuţi. Făcea parte dintr-o familie de nobili polonezi din viţa Romanovilor, alungaţi de vitregiile istoriei care adusese noi stăpâni proaspetei ţări bolşevice, astfel că şi-au ţinut secret arborele genealogic mulţi ani. Fiul Malvinei se numea Oleg Danosvki“, scrie dr. Aurelia Lăpuşan în cartea sa „Presă şi teatru în Dobrogea.

Citește și: Cine a fost Sfinxul Slav al României. Maestrul care a întemeiat şcoala de balet modern, devenită faimoasă în lume

Oamenii de poveste ai Constanţei: Oleg Danovski, „Sfinxul Slav“

Micul Oleg moştenise de la mama sa talentul de a dansa şi harul pedagogic, căci sub bagheta lui coregrafică şi regizorală trupa de balet clasic şi contemporan a Teatrului de revistă Fantasio (fostul Tranulis) din Constanţa avea să irumpă pe scena internaţională în anii `80. A studiat ani de zile vioara, a făcut pictură şi sculptură, dar şi mult sport - box, patinaj, dezvoltându-şi astfel educaţia şi personalitatea. La 13 ani a început să danseze balet sub îndrumarea mamei sale, apoi a vestitei Floria Capsali la Bucureşti. La 17 ani era deja supranumit Sfinxul Slav.

După 1944 militează pentru înfiinţarea unei facultăţi de balet, al cărei decan a fost, în scurtul timp cât aceasta a funcţionat. Dar arta nu se număra printre preferinţele regimului comunist. În 1978, Oleg Danovski revine acasă, la Constanţa, unde formează trupa de balet cu care voia să cucerească lumea. „Primul lucru a fost să ceară refacerea arhitecturii scenei şi a sălii de spectacole după planurile iniţiale. Îl revăd pe scena friguroasă, pe o canapea improvizată, cu microfonul în mână preparând, din mintea lui creatoare, fiecare mişcare, pentru fiecare dansator. El spunea: «Dansul e un lucru perfect. Cea mai veche artă a lumii. Dar şi cea mai frumoasă fereastră prin care omul priveşte spre armonia vieţii»“, povesteşte Aurelia Lăpuşan.

În cartea sa, „Dirijorul de lebede“, maestrul Oleg Danovski mărturisea: „Am văzut-o pe mama dansând şi m-am îndrăgostit de dans. Fiul meu, Oleg jr, m-a văzut pe mine dansând, pe mama lui, Gabriela, şi îmi place să cred că s-a îndrăgostit de dans“.

Şcoala unde evoluau cei mai buni

„A evoluat pentru Teatrul Cărăbuş, apoi a avut ocazia sa colaboreze cu mari artişti ai vremii precum Josephine Backer şi Boris Kneazev, pedagog care a format dansatori iluştri ai Operei de la Paris. Recunoaşterea de care s-a bucurat Oleg Danovski în străinătate s-a regăsit în interesul pe care i l-a arătat celebrul Robert Helpmann, când l-a invitat să monteze la Londra «Lacul lebedelor». Însă marile merite ale lui Danovski sunt acelea de a crea spectacole de excepţie la Opera din Bucureşti şi de a înfiinţa un ansamblu de balet la malul mării, constituit din tineri absolvenţi ai liceelor de coregrafie din Bucureşti şi Cluj.

Primul spectacol al Ansamblului de balet clasic si contemporan a fost «Chopiniana». La malul mării, Sfinxul Slav a montat trilogia ceaikovskiană «Lacul lebedelor», «Frumoasa din pădurea adormită» şi «Spărgătorul de nuci». Contractul semnat cu impresarul german Landgraff, ale carui efecte se văd şi în prezent, prin tradiţionalul turneu pe care Compania de balet a Teatrului Naţional de Operă şi Balet «Oleg Danovski» îl susţine anual, în Germania, a dus în lume renumele balerinilor formaţi de Oleg Danovski. Ca o dovadă a aprecierii de care se bucură printre specialişti, maestrul a făcut parte din jurii de balet la festivaluri din Japonia, Moscova sau Paris, la aceste activităţi adăugându-se şi Concursul Naţional şi Internaţional «Oleg Danovski», este consemnat în Panteonul Operei Naţionale din Bucureşti. La 21 octombrie 1996, Sfinxul Slav trecea în posteritate.