Moartea lui Vlăduţ, cazul ciudat al copilului dispărut din Constanţa care i-a băgat în ceaţă pe procurori. De 12 ani, criminalul e de negăsit
0La 17 octombrie 2004, un băieţel de 4 ani şi 8 luni a dispărut de lângă mama sa, în pădurea de la Niculiţel. A fost găsit după o săptămână, cu hainele şi mânuţele curate, într-o râpă în care niciun adult n-ar fi ajuns cu uşurinţă. Vlăduţ Tudor nu a supravieţuit. Anchetatorii nu au reuşit să găsească niciun vinovat de moartea copilului.
Un caz sfâşietor de dispariţie a unui copil a avut loc în toamna anului 2004. Într-o dimineaţă de duminică, 17 octombrie, o familie din Constanţa a decis să facă o excursie în nordul Dobrogei.
Mama, Paula Tudor, a pregătit copiii, pe Vlad (4 ani şi 8 luni) şi Victor (2 ani şi 6 luni) şi împreună cu fratele ei, au pornit la drum. Nu aveau nicio ţintă, au colindat o vreme satele şi într-un final au ajuns la mănăstirea Cocoşu de la Niculiţel. După ce au vizitat biserica, s-au retras la o troiţă din lemn, aşezată lângă pădure. Paula a început să desfacă pachetele cu mâncare pentru a-i hrăni pe cei mici. Fratele ei o ajuta.
Câteva momente au fost de ajuns pentru a-l scăpa din ochi pe Vlăduţ, băieţelul cel mare. Copilul era aşa entuziasmat de excursie, că abia aşteptase să ajungă la Niculiţel. „Sunt şi monştri în pădure?“, îşi întrebase el mama. Ea i-a răspuns că nu. Greşise.
Căutarea
Întâi au crezut că el se ascunde. L-au strigat chemându-l să vină la masă. Vlăduţ n-a răspuns. Au început să-l caute, din ce în ce mai panicaţi, apoi disperaţi de spaimă. Copilul intrase parcă în pământ. A urmat o săptămână de coşmar în care pădurea Niculiţel a fost scotocită cu echipaje de intervenţie, profesioniste sau voluntare, cu săteni, cu câini de urmărire. Dacă băieţelul ar fi fost în pădure, localnicii şi căutătorii l-ar fi găsit, în orice râpă sau grotă s-ar fi aflat. Dar exact după o săptămână, Vlăduţ a fost găsit abandonat într-un loc în care i-ar fi fost greu până şi unui adult să ajungă.
Paul-Constantin Cojocaru (foto) este omul care l-a ţinut în braţe pe Vlăduţ atunci când a fost găsit şi i-a făcut respiraţie artificială pentru a-l reanima. Instructorul de arte marţiale a devenit cunoscut în ultimii ani, fiind cel care a dezvoltat terapia 3C Concentrare-Coordonare-Conştientizare pe care o aplică în mod voluntar copiilor cu autism. În acel octombrie 2004, când s-au declanşat operaţiunile de căutare, Paul s-a alăturat echipelor de voluntari care ajutau la căutări.
În ziua în care Vlăduţ a fost găsit, iată cum s-au derulat lucrurile. „Eram la masă cu Costin, tatăl lui Vlăduţ. Un cioban a venit şi ne-a zis că ştie el o colibă cu stuf undeva în pădure şi crede că Vlăduţ ar putea fi acolo. Nu mai ştiu cum arăta ciobanul, era şaten parcă... nu mai ştiu. El s-a oferit să ne ducă acolo, noi l-am luat călăuză. Ne-a dus fix în zona în care aveam să-l găsim pe copil. Dar de acolo până să ajungem la el, totul a fost o întâmplare. Eu m-am enervat că nu mai găseam coliba cu stuf de care zicea ciobanul, care începuse să nu mai fie coerent. La un moment dat, l-am întrebat unde e mănăstirea, ca să ne întoarcem. El ne-a arătat o direcţie. Am făcut stânga faţă de cum mersesem şi în maximum 500 metri l-am găsit pe Vlăduţ. Nu ne aşteptam. Eram doi în zona aia. Eu eram pe malul râpei şi celălalt căutător a coborât şi l-a găsit. Eu l-am resuscitat“, povesteşte Paul.
Copilul fusese găsit într-un loc greu accesibil: o râpă, nu foarte abruptă, dar dificil de coborât sau urcat. „Nu avea cum să ajungă acolo singur. Noi am mers 45 minute până acolo, dintre care 30 minute cu maşina“, spune Paul.
Găsit viu
Vlăduţ era aşezat pe spate, cu o mână sub cap şi un picior îndoit, iar ochii îi avea întredeschişi. „Era leşinat. Când l-am strigat, a mişcat. Cred că murea pe loc dacă nu-l resuscitam. I-am descleştat gura, i-am făcut respiraţie gură la gură, masaj cardiac şi presopunctură. Era epuizat. Apoi a venit toată echipa. Eram 9 inşi. Toţi l-am văzut în viaţă“, relatează Paul.
Au chemat de urgenţă Salvarea, care a venit fără medic. „Când să-l urcam în salvare, asistenta ne-a zis că e mort, să nu ne agităm. Costin, tătăl lui Vlăduţ, a căzut pe jos. Eu m-am suit în salvare. Am văzut că nu i-a făcut nimic, i-a pus doar o mască de oxigen, parcă. Dar nu i-au făcut nimic în Salvare, nicio resuscitare. Au încercat la spital să-l resusciteze, dar nu au reuşit. Ne-au spus că era mort de cel puţin 48 ore. Adică noi minţeam. Sunt revoltat şi acum, după atâţia ani“, afirmă Paul.
Întrebările la care anchetatorii nu au răspuns
În mod normal, un copil de 4 ani rătăcit în pădure, care a stat 7 zile şi nopţi sub cerul liber, în temperaturi de octombrie, are foarte puţine şanse să supravieţuiască. Moare de foame, de frig, de sete, de spaimă. Se răneşte, cade, se murdăreşte.
Cum a fost găsit Vlăduţ, după o săptămână de stat afară, în pădurea de la Niculiţel? „Hainele erau uşor prăfuite, nu cum a prezentat poliţia. Tricoul era curat, l-am murdărit noi cu suc. Avea şosetele murdare (negre de praf şi pământ pe talpă! - n.r), dar pantofii erau curaţi înăuntru, ceea ce întăreşte faptul că nu a stat în pădure. Mai mult, după 6 zile de stat în padure avea şireturile legate foarte corect, la pantofi. Pentru un copil de 4 ani aşa ceva e imposibil“, arată Paul-Constantin Cojocaru. Mai mult, mânuţele, palmele, unghiile copilului erau curate.
Şi atunci, unde a stat copilul timp de 7 zile, fără ca nimeni să-l găsească? Zona fusese periată, după cum descrie Paul, de echipe de profesionişti ajutaţi de voluntari impresionaţi de drama familiei.
„Zona fusese periată inclusiv cu elicopter cu cameră cu termoviziune. Prin zonă trecuseră cei de la BGS. Am găsit şi un pachet de ţigări de-al lor fix acolo, pe buza râpei. Cred că a fost lăsat acolo seara dinainte de a-l găsi. Tocmai se anunţase că se renunţă la căutări şi că se merge pe varianta răpirii. Concluzia mea e simplă. Vlăduţ a fost răpit, l-am găsit viu şi cred că putea fi şi salvat. Noi ne-am dus să-l găsim ca să nu-l mănânce lupii, să aibă şi el un loc liniştit şi o cruce la cap. Şi îl căutam bucăţi. Nu ne-am închipuit că o să-l găsim întreg şi viu. Ce recompensă să vrei când te duci cu o motivaţie ca asta? Sunt bolnavi cei care gândesc aşa. Poliţia l-a chestionat pe cioban, dar au luat de bun tot ce zicea el. Şi ne-au scos mincinoşi pe noi, că ne-ar fi interesat recompensa. Că Vlăduţ era mort şi murdar când l-am găsit noi, că avea viermi şi altele. Mi-e silă de minciuni. Eu nu mint şi nu mi-e teamă. Am conştiinţa imaculată“, declară instructorul de arte marţiale.
Anchetă de mântuială
Paul-Constantin Cojocaru respinge vehement ipoteza vehiculată neoficial de anchetatorii din Tulcea, care au lăsat să se înţeleagă că băieţelul avea oarecare probleme de sănătate. „Vlăduţ nu avea probleme psihice, ei au indus faptul că ar fi fost cu note autiste. Acum, că sunt specialist în autism, pot să spun un lucru: Vlăduţ era orice, dar nu autist. L-am avut elev la ora de sport. Era un copil normal. Nu prea-i plăcea sportul, adică efortul. Stătea la începutul şedinţei de antrenament, apoi zicea că vrea să se joace. Făceam exerciţii de încălzire, puţină gimnastică şi puţină tehnică. Sărituri, astea nu-i plăceau. Era momentul când se retrăgea. Vlăduţ chiar nu era genul aventuros, să vrea să se caţere, să fugă. Mai degrabă era retras, nu era un copil obraznic. După puţin timp mă aştepta când trebuia să vin la ore. Ieşea la uşă şi mă întreba dacă facem karate“, îi face instructorul portretul lui Vlăduţ Tudor.
Şosetele lui Vlăduţ, singurele obiecte murdare
Copilul nu fusese abuzat, semn că răpitorul l-a îngrijit câteva zile, până când s-a speriat de consecinţe. În mintea lui, cea mai bună soluţie pentru a scăpa neprins a fost să abandoneze băieţelul în râpă. Rolul ciobanului în această anchetă a fost aproape ignorat. La fel şi anchetarea corespunzătoare a călugărilor, a sătenilor, a zilierilor din zonă. Câini de urmă au mers până la chiliile călugărilor, mirosind paşii lui Vlăduţ. Mai departe, însă, n-a mai mers nimeni. Mama băieţelului, Paula, n-a mai apucat să-l vadă viu. Doar Costin, tatăl lui, a reuşit să-l mai simtă cald şi să-l ţină de mânuţă. Vlăduţ era, însă, inconştient deja.
„Toţi cei 9 căutători am susţinut că era viu, nu doar noi, cei doi, care l-am găsit în râpă. Dar anchetatorii au spus că a fost o halucinaţie colectivă. Vă vine să credeţi? Ce m-a impresionat a fost că expresia feţei lui s-a schimbat din momentul când l-am găsit şi până a murit. Ochii erau întredeschişi, Vlăduţ avea faţa unui om epuizat, dar liniştit. După ce a murit la spital, expresia feţei exprima groază, ochii erau larg deschişi şi speriaţi. Dacă era deja mort, cum spun ei, cum a putut să-şi schimbe în aşa fel expresia feţei? ...Mie şi acum îmi pare rău. Dacă aş fi ştiut mai multe, poate-l salvam chiar eu. Aşa a fost să fie. Dar n-aş fi renunţat la luptă. Anchetatorii ascund adevărul. Îmi pare rău... Nu ştiu dacă părinţii mai pot face ceva acum“, încheie Paul.
Neputinţa anchetatorilor
La ora actuală nu există un răspuns oficial complet al anchetatorilor privind dispariţia lui Vlăduţ Tudor. Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a transmis că soluţia iniţială de NUP dată la 8 iunie 2005 a fost infirmată de procurorul-şef la 25 iulie 2005. Acesta a dispus începerea urmăririi penale faţă de „autor necunoscut“ pentru infracţiunea de lipsire de libertate în formă agravantă. După o lună, la 12 august 2005, dosarul a fost declinat către structura DIICOT Tulcea, pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate de către autori necunoscuţi, fără forma agravantă.
Dosarul nu s-a mai întors la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, ci a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, la 7 februarie 2006, dar cu mai puţine date. „Ce a ţinut de competenţa noastră a fost clasat, restul a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea“, au relatat surse oficiale DIICOT pentru „Adevărul“. Altfel spus, dosarul lui Vlăduţ a fost subţiat considerabil, fiind scuturat de infracţiuni, ce sunt comise, oricum, de „autori necunoscuţi“.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea afirmă, însă, altceva. Magistraţii declară că dosarul lui Vlăduţ a fost înregistrat la 22 noiembrie 2006, declinat de DIICOT Tulcea. „Privitor la moartea minorului Tudor Vlad Mihail, în evidenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, la data de 22.11.2006 a fost înregistrat, dosarul numărul 663/P/2006, ca urmare a declinării cauzei de către DIICOT - Biroul Teritorial Tulcea prin Ordonanţa nr.102/P/2005, în vederea continuării cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin.1, 2 şi 6, art. 178, 246 şi 289 din Cod penal (1969). La data de 17.03.2006, dosarul a fost preluat de către DIICOT - Biroul Teritorial Tulcea în vederea continuării cercetărilor ca urmare a redeschiderii urmăririi penale, de către această structură de parchet, cu privire la moartea minorului Tudor Vlad Mihail. Pentru obţinerea soluţiei dispusă în cauza privind moartea violentă a minorului Tudor Vlad Mihail, urmează să vă adresaţi D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea“, precizează instituţia. Undeva, între filele acestui dosar - pasat de nici autorităţile nu mai ştiu de el - este închis adevărul despre criminalul unui copil.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
