Medicul urgentist care predă dansul grecesc şi-l execută la perfecţie: „Am avut spectacole chiar după noaptea de gardă“
0Stefanel Gavrizi are 31 de ani, este medic specialist în medicină de urgenţă şi îşi petrece mai multe nopţi pe săptămână în camera de gardă, salvând vieţi, decât acasă. Totuşi, ca să se deconecteze, şi-a dezvoltat o mare pasiune: dansul grecesc. A devenit atât de bun, încât de trei ani este şi instructor de dans.
Stefanel Gavrizi (31 de ani) a încercat pentru prima dată mişcările dansului grecesc la 16 ani. A fost dorinţa mamei ca ambii săi fii să înveţe limba greacă, spre bucuria bunicii care s-a născut în zona Macedoniei. Astfel, fraţii Gavrizi, Stefanel şi Cristian, au urmat cursurile în cadrul comunităţii greceşti din Constanţa, unde au învăţat nu numai limba, ci şi dansurile tradiţionale ale grecilor.
După 12 ani în care au deprins foarte bine dansurile strămoşilor, cei doi fraţi au luat decizia de a-şi forma propriul ansamblu de dansuri greceşti. Aşa se nasc Ansamblul şi Şcoala de dans grecesc Astras, locul în care Stefanel Gavrizi dă frâu liber emoţiilor pe care muzica i le transmite.
PRIMUL SPECTACOL, CU CAPUL PLECAT
La 18 ani, Stefanel Gavrizi, pe atunci un tânăr timid, ajunge să danseze în primul spectacol notabil din viaţa sa. Totul se întâmpla în Karditsa, Grecia, la un mare festival de dansuri greceşti. „Eram ultima pereche, a şasea din ansamblul nostru, care a dansat în acea sală de teatru. Cei care ne-au însoţit aveau locuri la balcoane. La final, unul dintre cei care au fost cu noi ne-a spus: «Felicitări, aţi dansat extraordinar, dar băiatul care dansează ultimul ar trebui să mai ridice capul din pământ». Cuvintele astea mi-au rămas întipărite în minte pentru totdeauna. Într-adevăr eu ştiam paşii, dansam bine, dar priveam în pământ, la paşi“. Apoi, treptat, la fiecare spectacol îşi fixa o ţintă în public la care să se uite. A învăţat chiar şi să zâmbească, astfel încât publicul să simtă ceea ce el doreşte să transmită prin dans. A început, deci, să-şi învingă emoţiile, să-i privească pe oameni în ochi, să le vadă bucuria atunci când dansează în faţa lor.
Stefanel Gavrizi nu a mai privit în pământ de-atunci, nici când a susţinut examenele pentru a deveni medic specialist în medicina de urgenţă, nici când îşi tratează pacienţii, chiar dacă se confruntă uneori cu cazuri dintre cele mai grave.
PRIMA GARDĂ, PRIMUL CONTACT CU MOARTEA
Chiar în prima sa zi de rezidenţiat, în prima zi la urgenţă, la Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa, Stefanel Gavrizi a privit moartea în ochi. „Am auzit monitorul pe camera de resuscitare. Era o femeie în stop cardio-respirator, la care se începuseră manevrele de resuscitare. Medicul m-a întrebat: «Ai mai făcut masaj?». «Nu.» «Ştii să faci?» «Da, am învăţat».
I-am făcut masaj cardiac, dar, din păcate, doamna nu a ieşit din stop. În timp ce-i făceam masaj, mă gândeam că e primul meu caz şi speram din tot sufletul să scape, deşi ştiam că statistic nu ies din stop mulţi pacienţi. Ştiam că asta înseamnă medicina de urgenţă, dar nu mă aşteptam să am din prima zi contact cu moartea“, îşi aminteşte Stefanel.
Ca medic la urgenţe, s-a confruntat apoi cu sute de cazuri grave. Cel mai greu îi este când vine vorba de tineri, atunci, Stefanel nu-şi poate stăpâni emoţiile. „Adolescenţii se pot duce repede, dar pot să aibă şi reveniri spectaculoase. Trăirile sunt mai intense. Acolo apare factorul emoţional. Fac tot ceea ce trebuie, dar nu pot să nu mă gândesc la viaţa pacientului, la visele lui care se întrerup brusc pe patul acela de spital.“
Mai este un aspect asupra căruia medicul ne atrage atenţia: suferinţa familiei. Drama prin care trec cei din jurul unui pacient ajuns în stare gravă la camera de primiri urgenţe lasă urme adânci şi asupra medicilor, care fac tot posibilul să-l salveze pe bolnav. „Strigătele lor, lacrimile, suferinţa vizibilă te mişcă. Nu este uşor să le faci faţă, dar trebuie să-ţi faci meseria“, subliniază Stefanel.
MEDICINA ŞI DANSUL
Ca să nu-l copleşească numărul mare de cazuri grave cu care se confruntă zi de zi la spital, medicul de urgenţă îşi cultivă în continuare pasiunea pentru dans. „Când încep să dansez, mă rup de tot ceea ce este în jurul meu. Uit de supărări, de oboseală, de tot. Dansul şi muzica îmi dau un restart în acel moment. Am avut spectacole imediat după o noapte de gardă, dar, cum începea muzica, mă transformam“, mărturiseşte medicul.
De fapt, Stefanel ne spune că dansul îl relaxează, îl ajută să poată trece peste grozăviile pe care le vede şi le trăieşte în fiecare zi la Spitalul Judeţean. Nu este uşor să vezi răniţi, morţi, lacrimi, familii îndurerate, dar pentru a-ţi face meseria de medic la urgenţă, trebuie în fiecare zi să o iei de la zero. Iar dansul asta face pentru medicul Gavrizi: îi dă posibilitatea să privească în fiecare zi înainte cu optimism.
De altfel, Stefanel a devenit atât de bun la dansurile gerceşti, încât de trei ani, este şi instructor de dans. Totuşi, în ultima vreme, medicul dansează mai rar, deoarece este prins în mai multe proiecte, dar de fiecare dată, o face cu multă plăcere şi nu renunţă la a-i învăţa pe cei de la şcoala sa tainele dansurilor greceşti. Medicul Gavrizi este o persoană care nu mai are timp liber. Pe lângă medicina de urgenţă şi dansurile greceşti, Stefanel este şi profesor. De câţiva ani, le predă cursuri de anatomie celor care doresc să devină asistenţi medicali.
Pe aceeaşi temă: