Generalul-inventator cu brevete inspirate de Al Doilea Război Mondial: „Era chiar de ziua mea. Două gloanţe m-au lovit în spate“
0Amintirile generalului de brigadă dr. ing. Ioan Pană (94 de ani) sunt încărcate cu praf de puşcă, în urechi aude încă zgomotele obuzelor, iar mirosul din tranşee încă îi provoacă coşmaruri. Este printre ultimii supravieţuitori români ai celui de-Al Doilea Război Mondial, cu o carieră prodigioasă în cercetare şi inventică ulterioară marii conflagraţii.
Generalul în retragere Ioan Pană s-a născut la data de 26 august 1921, în Lugoj.Tatăl său, Ioniţă, a plecat pe front, în Primul Război Mondial, ducând lupte grele la Mărăşeşti, apoi în campania din 1919–1920 din Transilvania şi Ungaria.
Copilul care aflase de ororile războiului doar din poveştile tatălui său avea să le cunoască pe propria piele după ce a plecat pe front în cel de-Al Doilea Război Mondial.
A ales haina militară, povesteşte acum ofiţerul ajuns la bătrâneţe, pentru a nu fi o povară pentru familie. Aşa se face că Ioan Pană a urmat cursurile Liceului „Bogdan Petriceicu Haşdeu“ din Buzău şi ulterior ale Liceului Militar „D.A. Sturza“ din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1940. Şi-a desăvârşit studiile la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie, de la Piteşti, pe care a terminat-o cu brio în 1942.
Dezastrul militar de la Cotul Donului
Avea doar 21 de ani când a plecat pe front, istoriseşte generalul Pană. La plecare avea două testamente: „Tata mi-a zis atunci că «Nu toţi cei care merg pe front mor», iar mama mi-a dat «Noul Testament», care urma să mă apere de rele. Şi cred că doar datorită lui am scăpat cu viaţă, deşi două gloanţe au trecut prin veston şi nu m-au rănit. Mi-am dat seama atunci că în momentul în care ştiinţa nu mai dă rezultate, apare miracolul“.
Pe durata războiului, Ioan Pană a participat în luptele din Campania de Est, cele pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, dar şi la Cotul Donului, unde Armata Română a suferit o înfrângere dureroasă, un măcel în care au pierit peste 200.000 de ostaşi români.
Acolo, la Cotul Donului, pe lângă faptul că Armata Română a fost depăşită din punct de vedere numeric, frigul groaznic din iarna anului 1943 a făcut inoperabil armamentul de la artilerie. „Ţin minte şi acum acea iarnă, noaptea de 21 spre 22 ianuarie, când, din cauza gerului, îngheţase unsoarea pe piese şi astfel se blocau, pentru că petroliştii au greşit şi au luat ca punct de referinţă punctul de congelare al ţiţeiului. Eu, după război, am început să cercetez această problemă şi aşa s-a ajuns ca armele să fie unse cu o substanţă care avea gradul de congelare la minus 60 de grade Celsius, adică mult mai mare“, spune generalul.
A botezat copilul unor ruşi
Nu sunt singurele amintiri de la Cotul Donului. Acolo, ofiţerul Ioan Pană a devenit naş de botez al unui copil rus din oraşul Mospino. Cel care avea să poarte numele Vania (Ion) a fost botezat de preotul militar al regimentului său. După data de 23 august 1944, când România a întors armele împotriva germanilor, a avut de-a face cu ruşii. „Era chiar de ziua mea, pe 26 august, ţin minte. Eram în retragere spre Bucureşti, ne aflam deja în România. Din cauza armistiţiului, nu mai aveam unitate de comandă, iar noii aliaţi, ruşii, ne-au atacat. Eram în tanc, la Târgu Ocna, şi am văzut neputincios cum se îndreaptă spre noi un tanc sovietic, care a început să tragă. Două gloanţe m-au lovit în spate, dar nu au atins organe vitale“, povesteşte generalul Pană.
A ajuns în Bucureşti în opinci
Unul dintre militarii ruşi, un băiat cam la 28–30 de ani, i-a luat cizmele din picioare după ce l-a văzut rănit. Pentru că nu avea de unde să-şi procure alte încălţări, a fost împreună cu doi camarazi de-ai săi la moş Marin Iordache, dintr- comună din Putna, care i-a confecţionat o pereche de opinci. Aşa a intrat în Bucureşti, în opinci, ca Moş Ion Roată, după un parcurs de 150 de kilometri. „Pe drumul de întoarcere am trecut şi pe lângă casa părinţilor mei din Buzău, dar nu m-am dus la ei, întrucât era periculos să circul singur“, mai povesteşte generalul.
„Uite cum mor oamenii de pomană“
Parte din personalul din regimentul său a fost luat prizonier de către armata rusă, dar el a scăpat, întrucât atunci purta haine militare fără însemne de grad. Apoi, din martie 1945 şi până la sfârşitul războiului, a participat cu regimentul său de artilerie la luptele din Cehoslovacia. La întoarcerea de pe front, a defilat pe sub Arcul de Triumf.
Întrebat dacă războaiele au fost necesare, evită un răspuns tranşant. Spune, însă, că i s-a părut ciudat, de exemplu, că suedezii vindeau oţeluri şi la aliaţii nemţi, şi la inamici. „Mi-am zis atunci: uite cum mor oamenii de pomană“.
Decorat de doi preşedinţi
Fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a decorat pe Ioan Pană pentru serviciile militare aduse statului român în timpul războiului, cu medalia „Crucea Comemorativă“ a celui de-Al Doilea Război Mondial. În 2015, la rândul său, preşedintele Klaus Iohannis a semnat Decretul privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, în retragere, colonelului Ioan Pană pentru „Serviciile militare aduse statului român pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial“.
Ioan Pană a rămas acelaşi om modest, gata oricând să-şi povestească faptele de luptă. Odată pornit, nu îl mai poţi opri. Spune că dacă viaţa i-ar fi fost mai lungă, ar fi realizat şi mai multe. Din 2008, a rămas singur, după ce soţia sa, Marta Mircan, a murit. „N-am meritat-o. A fost prea deşteaptă, prea bună, prea frumoasă“, spune Ioan Pană despre tovarăşa sa de viaţă.
Şapte brevete de invenţie
După război, Ion Pană a avut o activitate bogată în cercetare şi şi-a desăvârşit studiile. A înaintat treptat în cariera militară, până la gradul de general de brigadă, obţinut în 2015. O lungă perioadă a lucrat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice din cadrul Ministerului Construcţiilor de Maşini. Acolo, în calitate de cercetător ştiinţific şi responsabil de compartiment ştiinţific, a contribuit la dezvoltarea produselor cu destinaţie militară.
Timp de nouă ani a fost conducătorul delegaţiei de specialişti români pentru cercetări ştiinţifice şi experimentale în cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) şi a coordonat activitatea de producţie cu destinaţie militară de la Fabrica Chimică Orăştie, combinatele chimice Victoria şi Făgăraş, combinatele siderurgice Hunedoara, Nădlac, Reşiţa, Câmpia Turzii, Uzina Mecanică Cugir, dar şi de la Metrorex. Generalul Ioan Pană a obţinut în cariera sa şi şapte invenţii brevetate în domeniul armamentului. Prima sa invenţie a fost realizarea cartuşului reactiv pentru pistolul de semnalizare.
Printre altele, a mai realizat un material pentru protecţia tancurilor împotriva radiaţiilor gamma şi neutronice. Împreună cu inginerul Varodi Ernest, a brevetat un „ulei din nisipuri bituminoase“, destinat funcţionării tehnicii militare la temperatură extrem de scăzută, de minus 64 de grade Celsius. A lucrat în domeniul cercetării ştiinţifice, până în anul 1984, când, la vârsta de 63 de ani, s-a pensionat.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
