FOTO VIDEO Panait Istrati, „Zorba Grecul“ al românilor. Celebrul personaj Zorba, asemuit scriitorului, descrie România ca fiind „Raiul pe pământ“
0
Marele scriitor a debutat ca jurnalist pe vremea când era paznic de noapte la un hotel din Constanţa. A devenit prietenul lui Nikos Kazantzakis, autorul celebrului „Zorba Grecul“. Personajul Zorba este asemuit lui Istrati în romanul omonim, iar România este ţara unde Zorba spunea că este Raiul pe pământ.
La data de 16 aprilie este comemorat Panait Istrati, tumultuosul scriitor român născut la Brăila. Când a debutat în publicistică, Istrati era un simplu paznic de noapte la un hotel faimos al Constanţei, „Regina“, actualul „Intim“.
Primul lui articol, apărut în noiembrie 1906, în săptămânalul social-democrat „România muncitoare“, se intitulează chiar „Regina Hotel“ şi relatează abuzurile îndurate de clasa muncitoare la hotelul protipendadei.
„Bătaia şi darea afară din servici, fără plată, au devenit nişte lucruri atât de banale pentru clasa muncitoare, încât trecem de multe ori cu vederea, ca peste un lucru normal. Ceea ce s-a petrecut însă în acest local, în ziua de 15/28 ac şi al cărui martor ocular am fost, a trecut peste putinţa unei răbdări omeneşti“, notează Panait Istrati, revoltat.
Ce se întâmplase este o scenă universală, care se repetă oriunde în lume, chiar şi acum. Patronul, „canalia“ M. Schwartz, reţinuse unui chelner o treime din salariul pe două luni, imputându-i diferite pagube. Omul s-a dezvinovăţit, dar asta nu a făcut decât să-l înfurie pe patron. S-a năpustit asupra angajatului şi l-a acoperit de palme şi pumni. În postura de paznic, Istrati a fost pus să-l dea afară pe nefericitul chelner.
„«Nu vreau eu să-ţi dau banii, du-te şi reclamă dacă nu-ţi place», i-a aruncat patronul în faţă. Chelnerul cel tânăr a ameninţat că aşa va face. Dar cui să reclame? Acelora care frecventează localul şi le desface zilnic sticle de şampanie? Încunoştiinţez pe tovarăşii chelneri, atât din Constanţa cât şi din alte părţi, dacă vor să nu cadă în ghearele acestui mizerabil şi brută cu chip de om, să se ferească de a călca în acel local infernal. Cele mai de sus le scriu şi le subscriu fără teamă, chiar fiind de serviciu în acest local, garantând pentru exactitatea celor spuse, chiar dacă cineva i-ar arunca în nas această foaie“, scrie indignat Istrati, care îşi spală astfel păcatul de a nu fi ripostat fizic la agresiunea la care a asistat.
„Tovarăşii chelneri“ au avut astfel un apărător susţinut în persoana scriitorului de condiţie modestă, fiu nelegitim al contrabandistului grec Gherasim Valsamis cu Joiţa Istrate, spălătoreasă din Brăila. Născut la 10/23 august 1884, Istrati a peregrinat căutându-şi o ocupaţie, dar niciuna nu l-a reţinut prea mult. A lucrat în cârciumi, în patiserii, pe vase perpetuându-şi imaginea de hamal al Brăilei, cu care l-au taxat istoricii literari de mai târziu.
Marele prieten Nikos Kazantzakis
Istrati a avut un mare prieten cu care a împărtăşit „nobilele idealuri ale comunismului“: cunoscutul romancier grec Nikos Kazantzakis. Impactul temperamentalului dunărean asupra lucidului cretan a fost major. Cei doi au fost împreună în Rusia pentru a experimenta traiul în patria sovietică, înflăcăraţi de ideologia bolşevică.
Iubitele lor le-au stat alături şi au asistat la toată relaţia intensă dintre Panait şi Nikos, cu suişuri şi coborâşuri. Eleni Samios, cea care avea să devină a doua soţie a lui Kazantzakis, l-a considerat pe Istrati demn de a fi erou literar pentru intensitatea cu care a trăit şi a îmbrăţişat doctrina sovietică, pe care apoi a desfiinţat-o în „Spovedanie pentru învinşi“ – cartea cu însemnări de călătorie din Rusia, care avea să-l excludă din societatea pe care o iubea, deşi nu mai credea în propagandiştii ei.
Martoră la acest zbucium, Eleni Samios Kazantzakis a scris „Adevărata tragedie a lui Panait Istrati“ în 1938, după moartea lui. „Femeia greco-turco-româncă, vreo câţiva studenţi care nu aparţineau nici unui partid (...) şi „Cruciada Românismului“ i-au îndulcit ultimele ore de viaţă ale acestui Vagabond Etern. Patria sa intelectuală, Franţa, i-a închis porţile ale căror praguri îi plăcuse atât de mult să le treacă. Atunci, Panait s-a refugiat în braţele patriei sale materne. Dar eu cred că în adâncul inimii sale, Panait a păstrat mereu o mâhnire nezdruncinată. El era pe jumătate oriental şi cunoştea proverbul: «Dacă-ţi vorbeşti de rău casa, ea se va prăbuşi peste tine». A vorbit-o de rău, iar ea s-a prăbuşit peste el şi l-a îngropat în moloz. Aceasta a fost adevărata tragedie a lui Panait Istrati“, consemnează Eleni Samios Kazantzakis referindu-se la critica lui Panait la adresa Rusiei sovietice.
Ca şi celebrul ei partener, Eleni fusese fascinată şi în acelaşi timp exasperată de geniul şi capriciile lui Panait Istrati. Kazantzakis îi scria acestuia: „Panait, ţin la tine prea mult ca să nu fac tot ce-mi stă în puteri pentru a te întoarce «în pădure», adică la sufletul tău. (...) Acum suntem pregătiţi: am iubit, am suferit, ne-am bucurat, suntem în apogeul curbei umane – să evităm căderea. «Efortul de a ne salva», iată unica ţintă a prieteniei noastre. (...) Dacă ai să mă laşi singur, mă voi strădui să reuşesc singur, dacă ne vom uni forţele, misiunea ar fi nu doar mai uşoară, ci mai profundă şi mai bogată. (...) Iar acum scriindu-ţi, simt că te prind de braţ şi te împing şi sunt copleşit de emoţie“.
Panait i-a răspuns entuziasmat: „Dragul meu tovarăş de drum, să scrii, să te exprimi cu o asemenea forţă, cu atâta precizie, atât de limpede, asta înseamnă să înfrângi moartea şi să faci să triumfe viaţa. Ard să te văd cufundat într-o operă, cu un asemenea elan şi asemenea sinceritate! Acum ştiu de ce nu m-am îndoit o clipă măcar de forţa ta“.
Zorba şi Panait, Zorba şi România
Figura lui Panait Istrati este imortalizată în literatura universală în faimosul roman „Zorba Grecul“, capodopera lui Nikos Kazantzakis. Legendarul personaj Zorba este asemuit de autor lui Panait Istrati. „Faţa lui Zorba era plină de zbârcituri, măcinată, roasă parcă de vijelii şi ploi. O impresie de lemn muncit şi chinuit. O altă faţă, câtiva ani mai târziu, mi-a făcut aceeaşi impresie de lemn muncit şi chinuit: cea a lui Panait Istrati“, scrie Kazantzakis, romancierul a cărui faimă a fost depăşită de personajul său, vibrantul Zorba. Zorba a fost interpretat pe marele ecran de inegalabilul actor Anthony Quinn, în filmul devenit clasic, turnat de Michael Cacoyannis în 1964.
În cartea sa, Nikos Kazantzakis a reţinut plimbarea lui Zorba prin România, unde aventurierului i-a plăcut teribil. „După şase, şapte luni, am primit o ilustrată din România, înfăţişând o femeie planturoasă, decoltată: «Mai trăiesc, mănânc mămăligă, beau bere, lucrez la puţurile de petrol, sunt murdar, put ca un şobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face! Se află aici din belşug tot ce inima şi burta îşi poate dori, un adevărat rai pentru nişte bătrâni pehlivani ca mine. Mă-nţelegi, jupâne: trai bun, găini şi puiculiţe pe deasupra, slavă Domnului! Te îmbrăţişez prieteneşte, Alexis Zorba, şobolan din canalul de scurgere»“, notează Nikos Kazantzakis.
Scrierile lui Panait Istrati au fost traduse în peste 30 limbi, făcând parte din patrimoniul internaţional. A creat „Ciulinii Bărăganului“, „Chira Chiralina“, „Codin“, „Moş Anghel“, „Răsărit de soare“, „Spovedanie pentru învinşi“. Panait Istrati s-a stins din viaţă la 16 aprilie 1935, la Bucureşti.
„Panait Istrati a fost descoperit de Romain Rolland, la începutul anilor `20 ai secolului trecut. A devenit foarte repede unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai lumii. Cu puţine excepţii, şi-a scris opera direct în franceză, păstrând însă atmosfera, gândirea şi particularităţile limbii române. Ulterior, a rescris o bună parte a operei în limba maternă. Este scriitorul a cărei operă stă sub semnul iubirii de oameni şi de libertate – „singurul bun pământesc căruia trebuie să-i sacrificăm totul: bani, glorie, sănătate, viaţă şi chiar propria noastră libertate“, îl descrie Zamfir Bălan, curatorul fondului Panait Istrati şi director-adjunct al Muzeului Brăilei.
Zamfir Bălan a tradus împreună cu Oana Ursache, a scris prefaţa şi a îngrijit volumul lui Eleni Samios Kazantzakis, „Adevărata tragedie a lui Panait Istrati“, apărut în februarie 2013, pentru prima dată în versiune românească, la Editura Istros a Muzeului Brăilei.
Vă mai recomandăm:
Brăileanul Zamfir Bălan a refăcut expoziţia casei memoriale Fănuş Neagu
Se încarcă comentariile...
