„Fenomenul selfie“ formează o generaţie de narcisişti. Ce spun psihologii despre pericolul care se ascunde în spatele Facebook şi a dependenţei de Like-uri
0
De fiecare dată când deschidem Facebookul, pe perete apar în fotografii zâmbind sau strâmbându-se prietenii şi cunoscuţii noştri. Selfie, adică fotografia autoportret realizată digital şi apoi postată pe Internet, a devenit virală. Despre cât de periculos poate să devină un astfel de fenomen ne vorbesc psihologii.
Numărul părinţilor care ajung la un specialist după ce copiii lor se retrag în lumea virtuală creşte îngrijorător. Psihologul Iuliana Fulaş, din Constanţa, spune că tot mai mulţi părinţi au venit la uşa cabinetului ei cerând ajutor. În prezent, ea face psihoterapie cu mai mulţi adolescenţi care s-au izolat de colegi, de prieteni şi care preferă să petreacă tot mai mult timp pe Internet şi mai ales pe reţeaua de socializare Facebook.
Cel mai mult a impresionat-o cazul unui adolescent de 16 ani care învăţa la un liceu bun din Constanţa. Până nu demult, spunea ea, era un elev bun, dar şi prietenos şi dornic întotdeauna să stea în prezenţa prietenilor. Treptat însă, i-a îndepărtat pe toţi şi a început să stea tot mai mult în casă, în faţa calculatorului. Nimeni nu s-a sesizat până când mama lui a fost anunţată de directorul liceului că va fi exmatriculat întrucât a adunat foarte multe absenţe la şcoală. Atunci, femeia a realizat că problema o depăşeşte şi a ajuns la psiholog.
„În ziua de astăzi, părinţii sunt foarte ocupaţi şi nu dau copilului suficientă afecţiune şi atenţie. Se mulţumesc să-l recompenseze financiar şi cred că în aşa fel îşi îndeplinesc meseria de părinte“, spune psihologul.
Comentariile negative îl băgau în depresie
Aşa se face că băiatul s-a izolat în casă. „Îmi povestea că ajunsese să fie fericit doar când stătea pe Internet, dar mai ales pe Facebook. Fericirea lui era şi mai mare atunci când strângea multe like-uri la un selfie postat de el, dar în aceeaşi măsură îl încântau comentariile la fotografii de genul: «Eşti cel mai frumos băiat», „«Eşti cel mai sexy băiat». Lui îi era bine doar în lumea lui“, spune psihologul. În schimb, comentariile negative îl băgau în depresie.
Numai că lucrurile s-au complicat şi băiatul a ajuns să se mutileze cu ţigara pe mână. „El este şi foarte sensibil, este de o sensibilitate exagerată şi prin urmare am început psihoterapia cu el. Dar suntem la început. Îi dau teme pentru acasă atât lui cât şi părinţilor şi îi învăţ cum să se apropie de copil“, mărturiseşte psihoterapeutul.
Specialistul consideră că acest copil, aidoma celorlalţi care petrec foarte mult timp pe reţelele de socializare, au o stimă de sine scăzută şi caută astfel multă atenţie.
Fotografiile selfie a devenit un fenomen, spune ea, care poate deveni periculos, deoarece formează o generaţie de narcisişti. „În mediul online întotdeauna va fi cineva mai frumos, mai deştept decât tine, lucru care răneşte şi imaginea de sine poate fi afectată“, crede specialistul.
Motivul principal pentru care majoritatea tinerilor aleg să-şi facă selfie şi să posteze aceste fotografii în reţelele sociale online, potrivit psihologului, este stima de sine scăzută şi nevoia de atenţie.
Probleme emoţionale
Psihologul afirmă că o fotografie selfie promovează doar aspectul fizic, nu şi alte calităţi, iar comparaţia cu idealurile de frumuseţe care se promovează şi ridicarea aspectului fizic la nivel de valoare absolută pot duce la dezvoltarea unor probleme emoţionale. „Un comentariu negativ, o glumă sau puţine like-uri la o fotografie selfie îi împinge pe mulţi tineri la gesturi extreme”, spune Iuliana Fulaş.
Specialistul spune că nu e nimic anormal să căutam atenţia celuilalt, însă acest lucru trebuie să se facă în viaţa reală. „A crea o prietenie cere timp, contact vizual real, trebuie să simţi, să vezi, să auzi persoana respectivă. Cunoaşterea reală este vitală şi aduce un echilibru ce nu-l vom mai căuta în lumea virtuală“, este de părere Iuliana Fulaş.
Psihologul le recomandă părinţilor să monitorizeze timpul petrecut de copiii lor pe Facebook, iar orice schimbare apărută în comportamentul lor să fie un semnal de alarmă. „Părinţii trebuie să-şi pună un semn de întrebare atunci când copiii lor devin irascibili, nu le mai convine nimic şi se retrag în camera lor“, spune specialistul.
„Dacă n-ai Facebook, nu exişti“
Tot mai mult auzim în jurul nostru întrebarea: „Ai Facebook?“. Răspunsul vine şi el imediat: „Dacă nu ai Facebook, nu exişti“. Atât de mult ne-a acaparat reţeaua de socializare. Aici se leagă şi se dezleagă prietenii şi, uneori, se produc drame.
Eliza Dragnea, o tânără de 30 de ani din Alexandria, a fost ucisă cu bestialitate de Nicu Cristea, un bărbat căsătorie pe care îl cunoscuse pe Facebook. La sfârşitul lunii noiembrie a anului trecut, ea a fost aproape moartă pe marginea şoselei. Tânăra era bătută, iar în jurul gâtului avea un şnur de la hanorac, cu care bărbatul a încercat s-o sugrume.
Ea a reuşit cu ultimele puteri să le povestească oamenilor legii ce s-a întâmplat. La scurt timp însă, a murit la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni“ din Capitală, acolo unde fusese internată. Pe pagina de Facebook a agresorului, acesta apare alături de soţie, în ipostaze de familist convins. Bărbatul avea însă o viaţă dublă. Îşi crease mai multe adrese de pe care ţinea legătura cu tinere frumoase.
Facebook-ul este ca şi un parc
Psihologul Mihaela Nicolaev compară Facebookul cu un parc. „În parc, ca şi pe reţeaua de socializare, ne întâlnim cu prieteni, vecini, cunoscuţi. Aşa cum ne comportăm în parc, în mod civilizat, aşa trebuie să ne comportăm şi în lumea virtuală: să vorbim frumos. Şi a şa cum în parc nu acceptăm relaţia cu un necunoscut, tot aşa ar trebui să facem şi pe Facebook“, spune ea.
Specialistul consideră că Facebook-ul este un loc ce poate aduce beneficii în viaţa reală pentru cei care au deficienţe în a se cunoaşte, în a-şi exprima emoţiile şi a-şi face prieteni, dar poate apărea şi confuzia: între viaţa reală şi cea virtuală, când apare iluzia că avem mulţi prieteni, că suntem apreciaţi de aceştia.
„Ne putem crea aşteptări nerealiste în legătură cu prietenii virtuali, putem avea incertitudini“. Soluţia ar fi, spune psihologul, să avem un număr rezonabil de prieteni şi pe aceştia să-i cunoaştem şi în mod real: „Să fie colegii noştri, prietenii noştri, să facem schimb de impresii în legătură cu experienţele trăite“, spune Mihaela Nicolaev.
Vă mai recomandăm:
Un adolescent din Pennsylvania şi-a ucis un coleg şi şi-a făcut selfie cu cadavrul acestuia
Se încarcă comentariile...
