Erou la 15 ani. Povestea lui Virgil, liceanul care a murit în glorie în luptele pentru apărarea Ardealului
0
Un adolescent din Curtici a murit în septembrie 1944 apărând Ardealul. Despre eroul din Curtici a scris Ion Spălăţelu în cartea „Erou la 15 ani“.
Virgil Iovănaş s-a născut 29 martie 1929 în localitatea Curtici, o străveche aşezare românească. Copilăria şi-a petrecut-o ascultând poveştile unchiului său din timpul războiului. De la el a aflat că a fost o vreme când românii nu erau uniţi cu toţii la un loc şi Transilvania se găsea sub stăpânirea Austro-Ungariei.
Dar vremurile aveau să se tulbure din nou prin Dictatul de la Viena, când, la 30 august 1940, s-a semnat actul prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 de kilometri pătraţi şi 2.667.000 de locuitori, majoritatea români) era luată României şi predată Ungariei horthyste.
Ceea ce a înţeles şi a simţit în acel moment îl va determina să ia hotărârea de a participa efectiv la luptă patru ani mai târziu după ce autorităţile de stat din acel moment hotărăsc să semneze un armistiţiu prin care ţara noastră se alătură Naţiunilor Unite şi îşi mobilizează toate forţele pentru a trece hotarele impuse pe nedrept la Viena şi pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
Primele zile ale lui septembrie 1944 s-au scurs destul de greu pentru tânărul Virgil Iovănaş care tocmai terminase şi clasa a patra a liceului industrial „Aurel Vlaicu“. Atunci s-au auzit bubuind înfundat, departe, tunurile. Oamenii se întrebau cu inima strânsă: „Oare va trece peste noi frontul?” Prinzând de veste că trupe fasciste vor trece graniţa, mulţi localnici din Curtici şi din alte aşezări din apropierea graniţei şi-au îngrămădit lucrurile în căruţe şi au pornit spre locuri mai sigure. Familia lui Iovănaş, ca multe altele, n-a părăsit de la început locurile natale.
Câteva zile mai târziu, când ceferiştii din Curtici au fost anunţaţi de cantonierul din punctul de frontieră că trupele germane au trecut graniţa, localnicii au fost urcaţi în vagoane şi duşi în zone mai îndepărtate de linia frontului. Din păcate, în acea zi, Virgil Iovănaş nu era acasă şi nu a ştiut ce s-a întâmplat cu mama şi surorile sale. A plecat în căutarea lor şi în drum, în apropiere de localitatea Şofronea, s-a alăturat unui convoi militar din armata română condus de căpitanul Pete Romulus. Văzând hotărârea tânărului de a participa la efortul trupelor române în lupta lor împotriva inamicului, căpitanul i-a acordat iniţial misiuni de supraveghere a terenului, de aprovizionare cu muniţii şi, mai târziu, de servant la tun.
Tânărul Virgil Iovănaş a fost rănit grav în cursul luptei şi a murit trei zile mai târziu la spital. În ziua de 16 septembrie 1944, eroul-elev Virgil Iovănaş a fost înmormântat în cimitirul din Lipova. La cererea tatălui său, la 1 iunie 1945, a avut loc reînhumarea osemintelor lui Virgil Iovănaş în pământul natal al Curticiului, de la margine de ţară.
Mormântul lui Virgil a fost acoperit atunci cu crini albi, simbol al purităţii. Colegii de clasă de la liceul „Aurel Vlaicu“ i-au înălţat la mormânt un monument din marmură şi fier forjat. Ca omagiu veşnic adus eroilor neamului, locuitorii comunei Şofronea au ridicat pe locul unde s-au jertfit vitejii de sub comanda căpitanului Pete Romulus un monument memorial pe care este săpată inscripţia: „Eroilor căzuţi în luptele de la 13 septembrie 1944, apărând Ardealul“.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
