DOCUMENTE Primele tatonări oficiale dintre Dej, Maurer şi americani. Trimişii lui JFK au fost uimiţi de luxul în care se lăfăiau liderii comunişti la mare

Primul ambasador american în România, William Avery Crawford, a relatat într-un interviu, aflat în Arhiva desecretizată John Fitzgerald Kennedy, cum a decurs vizita întâiului înalt oficial trimis de JFK în ţara noastră. Demnitarii au fost uluiţi de stilul de viaţă al liderilor comunişti, demn de un star de cinema de la Hollywood.

La începutul anilor ’60, diplomatul american Wiliam Avery Crawford a fost numit de preşedintele John Fitzgerald Kennedy şeful misiunii Statelor Unite ale Americii în România. 

Crawford a ocupat această funcţie în anii 1961-1964, apoi odată cu ridicarea legaţiei SUA la rang de ambasadă a devenit primul ambasador SUA în România, în anii 1964-1965.

La 12 martie 1971, Wiliam A. Crawford a acordat un interviu amănunţit Bibliotecii John Fitzgerald Kennedy (JFK), în care a descris perioada de schimbări prin care trecea România primei jumătăţi a anilor ’60. 

El a relatat o serie de amintiri savuroase din august 1963, când secretarul american de la Agricultură, Orville Freeman, a fost trimis în România de Kennedy - cu doar câteva luni înainte de asasinarea sa - ca să se întâlnească tete-a-tete cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. 

GALERIE FOTO CU VILELE PCR DIN EFORIE 

Unde i-a primit Dej şi ce s-a petrecut acolo, în oaza de pe litoral a Numărului 1 din România comunistă, aflăm din documentele păstrate în Arhiva JFK şi desecretizate.

Atmosfera unei Românii franţuzite, chiar şi după război

William Avery Crawford (14 ianuarie 1915 - 14 decembrie 2001) vorbea fluent franceza şi asta l-a ajutat într-o ţară sovietizată în care franceza era a doua limbă vorbită. „Comunicam cu comunişti, mulţi dintre ei ilegalişti care activaseră în Franţa, în Partidul Comunist, în anii dinaintea războiului şi adesea în anii războiului. Destul de mulţi se întorseseră din Franţa cu neveste. Şi vorbeau franceza foarte bine. Ne-am dispensat de translatori şi asta a încurajat la vorbire mai liberă, la discuţii informale şi legături relaxate, astfel că am ajuns să-i cunosc destul de bine pe oamenii cu care aveam de-a face. Vorbesc despre Gheorghe Gheorghiu-Dej, al cărui adjunct era Nicolae Ceauşescu“, povesteşte Crawford. 

GALERIE FOTO DIN ARHIVA JOHN F. KENNEDY

În 1962, situaţia în estul Europei dădea în clocot. URSS ar fi dorit ca România să rămână o ţară eminamente agricolă, în rolul său bine stabilit de grânar al Europei, în timp ce România dorea să intre pe făgaşul industrializării.

Aici a intervenit ruptura în conducerea comunistă – consideră diplomatul american.

„Odată cu sfârşitul lui Stalin în 1952, influenţa sovietică începuse să pălească, iar anii ’50 au fost total diferiţi de anii ’60. Garnitura de stalinişti Vasile Luca - Ana Pauker - Teohari Georgescu a picat în dizgraţie, iar cominterniştii care stătuseră în război la Moscova şi au venit în ţară cu trupele sovietice în 1944-1945 au fost îndepărtaţi şi locuiţi de Dej cu camarazi de puşcărie din perioada 1933-1944. Aceştia au fost cooptaţi în Biroul Politic, mulţi fără nicio şcoală decât cea a vieţii de ilegalist, care nu văzuseră vreodată Moscova sau vreun alt mare oraş; doar cei din eşalonul second fiind dintre cei care fuseseră la Paris.

Finalul anilor ’50

În 1956, URSS ia decizia să desfiinţeze SOVROM-urile, întreprinderi mixte fondate cu România, prin care aveau controlul economic asupra ţării. În 1958, trupele sovietice se retrag din România, probabil ca o recompensă a bunei comportări a României în timpul Revoluţiei ungare. Scena era pregătită – spune diplomatul american, dacă România ar fi vrut să profite de ocazie pentru a se mişca într-o nouă direcţie. 

În 1959, România ia o decizie importantă, adoptând un plan pe 6 ani menit să ducă ţara pe drumul unei economii nu doar agrare, ci industrializat-agrare. „Economia începuse să se dezvolte rapid la cote dintre cele mai înalte, mai rapid decât orice altă ţară europeană, mai ales că plecase de la zero“, explică William Crawford.

Anii ’60, dezgheţarea

Când Crawford a sosit în România, a găsit cam 400 specialişti vest-europeni, ingineri şi tehnicieni, care lucrau la planurile unor fabrici, combinate şi uzine ca în Occident, în domeniul petrochimiei, cauciucului, hidroelectric, celulozei şi hârtiei, construcţiilor de maşini şi utilaje, fier şi oţel (la Galaţi şi nu numai) etc.

Dar pe măsură ce motorul economiei începea să duduie, politic, românii aveau probleme serioase cu ruşii. În iunie 1962, Nikita Hruşciov făcuse o vizită de stat în România şi a stat mai bine de o săptămână vizitând ţara cu Dej, pentru a vedea noua industrie românească.

„Din rapoartele pe care le avem, nu numai că nu i-a plăcut ce a văzut, dar a reproşat românilor într-un limbaj abuziv că sunt pe un drum greşit şi n-ar trebui să meargă mai departe cu astfel de lucruri. Am auzit c-a fost foarte insultător cu Dej, şi Dej a luat totul pe cont propriu. Asta era scopul vizitei lui Hruşciov, să spună românilor să se oprească din urcuşul economic şi să se întoarcă la ceea ce făceau ei atât de bine, ca un veritabil coş de pâine al Europei“, spune Crawford.

În 1963, Hruşciov a făcut din nou o vizită secretă în România, iar americanii au dovezi evidente despre acest fapt. „Întâlnirea s-a ţinut undeva în Transilvania, aproape de graniţa iugoslavă. Cândva la mijlocul lui ’63. Românii şi-au afirmat clar decizia de a îşi menţine cursul industrializării şi au declarat că nu se vor răzgândi în privinţa agriculturii, ca ramură principală a economiei naţionale“, istoriseşte diplomatul american.

Vizita primului înalt oficial din Guvernul SUA, de după război

În primii ani din deceniul ’60, România şi SUA încercau să închege un schimb comercial avantajos privind importul şi exportul, dar americanii nu răspunseseră cu deschiderea aşteptată de români. Un mare aliat îl avea România chiar în preşedintele J.F. Kennedy care făcuse recomandări călduroase şi insistase ca ţara noastră să primească un statut special. Mai mult, Kennedy dorea pentru România un acord de colaborare, separat de celelalte ţări est-europene. 

Decembrie 1961. J.F. Kennedy cu reprezentantul oficial al României în SUA, Petre Bălăceanu Sursa JFK Library

La 4 august 1963, administraţia Kennedy trimite în România un important emisar din Guvern: pe Orville L. Freeman, secretar de stat în Agricultură. Acesta urma să facă un tur în ţări din blocul sovietic - URSS, Polonia, România, Bulgaria, pentru a lua pulsul economiei. „Kennedy l-a trimis pe Freeman la Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru că un secretar pe Comerţ ar fi fost prea mult în acest stadiu al negocierilor, iar semnalul – prea încurajator, fără încă o bază autentică“, dezvăluie Crawford.

Orville L. Freeman a venit în România, după o săptămână în URSS şi alte câteva zile în Polonia. În cele trei zile petrecute aici, secretarul american a fost primit călduros de români. Era totuşi primul înalt oficial american care vizita România de la Al Doilea Război Mondial.

Cu câteva zile înainte de venirea lui, autorităţile comuniste au încetat să mai bruieze transmisiile posturilor de radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Şi nu s-au rezumat la asta, ca gest de bunăvoinţă. Secretarul de stat a cutreierat ţara timp de 2-3 zile, declarându-se impresionat - mai mult decât în URSS sau în Polonia - de dorinţa românilor de a se dezvolta economic, reorganizând agricultura.

În după-amiaza ultimei zile de stat în România, Freeman a avut cea mai importantă parte a vizitei sale: întâlnirea cu Gheorghe Gheorghiu-Dej.

„La dolce vita“, în vila de pe malul mării a lui Dej

Americanii relatează amuzaţi cum a decurs primirea la cel mai înalt nivel. S-a petrecut la reşedinţa de vară a lui Dej, de la Eforie - nu departe de Constanţa, pe coasta Mării Negre. Tot Biroul Politic era acolo – îşi aminteşte William Crawford. Iar atmosfera de acolo a fost rezumată de diplomat într-o sintagmă: „Ei bine… erau români“ 

Liderii comunişti ai României: Gheorghe Gheorghiu Dej, Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu Sursa Fototeca online a comunismului românesc

Întrebat de intervievator ce vrea să spună cu asta, Crawford explică: „În primul rând, românii sunt latini şi ca latini, iubesc timpul petrecut frumos, iubesc să trăiască bine, sunt rezonabil de muncitori şi sunt, de obicei, chiar inteligenţi. Dej însuşi mi-a spus ceva în acest sens, după o vizită în China a lui Ion Gheorghe Maurer, prim-ministrul, care povestea la întoarcere cât de extraordinar este stilul de conducere chinez şi ce oameni ascetici sunt liderii chinezi, care se mulţumesc cu câteva bunuri şi duc o viaţă cu adevărat revoluţionară, ca oamenii de rând. Dej a făcut o grimasă şi a spus: <Bineînţeles, asta nu s-ar putea întâmpla niciodată aici>“

Vila din Eforie a lui Dej, ca la Hollywood

Crawford dă în continuare lămuriri, descriind vila lui Dej, despre care spune că era demnă de un star de la Hollywood, sau vorbind despre opulenţa lui Maurer, care se comporta ca un rege în plin comunism.

„De exemplu, vila lui Dej era ceva de care ar fi fost mândru orice star de la Hollywood - un loc fabulos, extrem de modern, cu grădini luminate feeric şi, normal, cu o vedere panoramică la Marea Neagră. Alt exemplu, Maurer. Un vânător de elită, care te invită să vânezi cu el în pădurile Transilvaniei, care au fost odată rezervaţii regale. Şi probabil, ca în zilele Regelui Carol al II-lea, ai 300 gonaci care cutreieră pădurea pentru tine, şi un tren privat care te duce la domeniul de vânătoare, şi eşti bine echipat de gazde. Dar nu eşti nici pe departe aşa de bine echipat ca prim-ministrul însuşi. Puşca lui este austriacă; poartă o jachetă americană; iar puşcoacele sale englezeşti sunt atât de frumos lucrate încât précis au costat o groază de bani. Cu alte cuvinte, oamenilor le place să trăiască pe picior mare şi chiar printre comuniştii de astăzi vei întâlni relaxarea, lejeritatea, buna-dispoziţie care a adus românilor acea faimoasă glumă dinainte de război, când ei erau descrişi nu ca o naţiune, ci ca o profesie. Le place viaţa bună“, arată americanul. 

Vila lui Dej de la Eforie Sursa complexsteauademare.ro

Scufundări pentru comunicări diplomatice

Cum s-au derulat efectiv orele alături de Dej şi crema Partidului Comunist din România, aflăm din amintirile precise ale diplomatului american – nu lipsite de umor.

„Aşadar, întorcându-ne la Dej şi la viaţa sa bună de la Marea Neagră, asta era atmosfera în care ne-am trezit. Eu şi Freeman am fost cazaţi la o vilă frumoasă şi pe la ora 2 noaptea, după discuţiile de seară, am ieşit să înotăm în mare, la lumina lunii. Şeful de la protocol ne urma anxios pe plajă. Scopul nostru principal (al celor doi demnitari, Crawford şi Freeman – n.r.) era să cădem de acord asupra a ceea ce înţeleseserăm noi că fuseseră principalele puncte acoperite în acea seară.

Bănuiam că vila fusese împânzită cu dispozitive de ascultare, şi cum trebuia să mă întorc la Bucureşti ziua următoare, şi aveam de raportat, voiam să mă asigur că suntem pe aceeaşi linie. Aşa că ne scufundam sub valuri şi ieşeam la suprafaţă pentru o întrebare, apoi iar ne scufundam.

Asta a fost singura noastră consultare pentru că dimineaţa, înainte ca Freeman să plece spre Bulgaria, românii ne-au invitat la un mic dejun cu degustare de vinuri la crama de la Murfatlar. Aşa că, de la 9 la 5 după-amiaza, am gustat toate varietăţile de vinuri şi am fost în mare formă ca să scriu telegrama când m-am întors la Bucureşti“, spune Crawford despre vizita dobrogeană.

Planuri mari

Secretarul de la Agricultură Orville L. Freeman a fost foarte încântat de toată primirea românilor. Vizita, din punctul de vedere al lui William A. Crawford, a fost extrem de folositoare.

„În primul rând, am avut şansa unei discuţii prelungite cu Dej şi întregul său Birou Politic despre ceea ce ne interesa. Dej a subliniat în termeni fermi dorinţa României de a continua pe drumul independenţei. Avea planuri mari pentru cooperarea economică dintre ţările noastre, cu dorinţe specifice de a procura anumite utilaje, substanţiale (10 instalaţii industriale, printre altele – n.r.). Am fost chemat la Washington imediat după aceea. Coincidenţă sau nu, pentru că românii précis ştiau de planurile mele de călătorie, am avut conversaţii extinse cu ministrul adjunct de Externe Mircea Maliţa, care s-a întâmplat să călătorească la Washington cu acelaşi avion. Asta ne-a dat o şansă de a evalua statutul relaţiilor SUA-România, foarte utile în lumina cererilor făcute de Dej către Freeman“, precizează Crawford. 

14 august 1963. William A.Crawford cere audienţă la Kennedy pentru a-i da raportul despre vizita în România Document descretizat - Sursa JFK Library

Fronda lui Dej: a ignorat marea petrecere de ziua lui Hruşciov

Primul ambasador american în România, William A. Crawford, a mai expus un gest de frondă al liderilor comunişti de la Bucureşti faţă de marele lider URSS Nikita Hruşciov. „Diferendul României cu Rusia se adâncise. În aprilie 1964, Dej fusese invitat la aniversarea lui Hruşciov, care împlinea 70 ani. În loc să meargă la marea petrecere, cum au făcut toţi ceilalţi lideri est-europeni, Dej a convocat Comitetul Central şi a ţinut o consfătuire prelungită, exact în perioada celor 4-5 zile cât a durat celebrarea lui Hruşciov. A fost o declaraţie de independenţă din partea României, care îşi proclamase deja independenţa economică în 1963. România a trimis apoi şi o delegaţie de înalţi oficiali la Washington pentru alte negocieri. A fost o manevră riscantă şi supărătoare pentru Moscova. România nu mai accepta inferferenţa uriaşă a URSS în politica sa şi raportul de subordonare faţă de Răsărit. A fost culmea campaniei de derusificare“.

John Fitzgerald Kennedy este asasinat însă la 22 noiembrie 1963, la Dallas, la doar 46 ani, iar dispariţia sa schimbă dramatic soarta relaţiei de apropiere România-SUA. Românii sunt lăsaţi, din nou, să se descurce singuri în faţa marelui vecin de la Răsărit, care nu voia să lase prada din gheare aşa uşor.

Unde se află vilele de protocol de pe vremea lui Dej

Complexul de vile de protocol unde stătea nomenclatura comunistă în vremea lui Dej face parte acum din Complexul hotelier Steaua de Mare din Eforie Nord. Acesta este deţinut de un cunoscut investitor de pe litoral, Nicolae Bucovală, vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc.

Iată cum laudă proprietarul celebrele vile dejiste, în care s-au relaxat mai-marii ţării şi invitaţii lor: „Beneficiind de o poziţie excepţională în nordul staţiunii Eforie Nord, la mai puţin de 50 de metri de malul mării, Complexul Hotelier Steaua de Mare are în componenţa sa şi 6 apartamente de lux situate în 2 corpuri de clădiri cu o arhitectură minimalistă deosebită, datând din vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Vilele, complet modernizate, care foloseau odinioară ca reşedinţe de vară chiar liderului comunist şi apropiaţilor acestuia, sunt acum disponibile în regim hotelier“

Vila principală, a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care este situată la 30 metri de mare, poate fi aşadar închiriată la liber. Are două apartamente uriaşe, cu vedere panoramică la Marea Neagră şi la Portul turistic Belona, precum şi piscină cu apă de mare pe terasă. Apartamentul cu 4 dormitoare, în suprafaţă de 160 mp, costă 600 lei/noapte, iar apartamentul cu 2 dormitoare, cu suprafaţă de 120 mp, are un tariff de 450 lei/noapte.

Vila cea mică, unde stătea prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer, este şi ea de închiriat. Se găseşte la 50 metri de malul mării, tot cu vedere frontală. La parterul clădirii este acum o braserie, cu specific italian, „Steaua de Mare“. O cameră dublă premium, cu pat dublu şi canapea extensibilă, are preţul de 200 lei/noapte, iar o suită premium cu două paturi este 350 lei/noapte. 

Vilele de protocol PCR de la Eforie Sursa complexsteauademare.ro

Pe aceeaşi temă: 

Planul lui John F. Kennedy de a scoate România de sub influenţa URSS. Ce s-ar fi întâmplat dacă preşedintele american n-ar fi fost asasinat 

Operaţiunea CIA de supraveghere a României, în timpul ocupaţiei sovietice. Americanii erau interesaţi de mişcările de trupe FOTODOCUMENTE 

Arhivele CIA: Spionaj american, sabotaje şi represiune în România anilor ’50. Episoade sângeroase ale luptei de Rezistenţă ţinute la secret de comunişti