Doctor fără arginți și duhovnic cu har: ce lecție de modestie ne dă Nicolae Cristescu după o viață pusă în slujba vindecării oamenilor
0Nicolae Cristescu (70 de ani), medic și preot, vindecă și trupuri și suflete, în egală măsură, pentru că, spune el, a simțit că profesia de doctor era incompletă fără partea spirituală.
Obișnuiți cu nenumăratele situațîi în care pacienții se plâng de medicii la care vin să ceară ajutor, care îi tratează uneori cu aroganță, alteori cu indifenetnta, deși în multe cazuri consultațiile sunt extrem de scumpe, exemplul dat de doctorul Nicolae Cristescu vine la un șoc și ca o lecție de viață. Ceea ce frapează în primul rând este modestia și deschiderea, ascunse sub halatul de medic, pe care îl leapădă la sărbători pentru a îmbrăcă sutana de preot.
Poveste de viață
Povestea sa de viață este un model pentru cei care simt că nu își pot depăși condiția. Provine dintr-o familie de refugiați din Bucovina, și primii ani de viață a fost încredințat spre creștere bunicilor. Ei l-au apropiat de Dumnezeu și l-au obișnuit să trăiască cu puțin, însă un puțin oferit cu dragoste.
„Apropierea de biserică a fost la trei ani, pentru că la trei ani bunica mea mă ducea de mână la biserică, în fiecare duminică. Mic fiind, eram foarte impresionat de frescele de pe pereți, cercetat să văd fiecare ce este, și de muzică”, își amintește Nicolae Cristescu.
Copil fiind, i-au lipsit multe, ducând o viață inimaginabilă pentru un copil din ziua de astăzi.
„Cred după ce am ajuns la părinții mei, căci pe mine m-au crescut bunicii, am mâncat carne prima dată, cu alte cuvinte am mâncat de post șapte ani și jumătate. O să spuneți că, cei care au avut o copilărie mai modestă, după aceea capătă o poftă extraordinară de bani. Eu nu am vilă, nu am mașină, banii pe care îi am îi dau pentru niște scopuri pe care le știu eu. Nu am avut apetitul asta, pentru avere”, spune modest Nicolae Cristescu.
Preot și medic
După terminarea Facultății de Medicină s-a specializat în boli interne, iar timp de doi ani, a condus secția de profil din Spitalul Județean Constanța. Simțea însă că pacienții care îi ajungeau în față, nu beneficiază de toată îngrijirea de care aveau nevoie. Multă vreme s-a gândit de ce simte că nu se poate dedica lor sută la sută, până când, în final, a găsit răspunsul.
„Cam la 10 ani după terminarea facultății începi să te dezmeticești. Așai mi-am dat seama că lipsește jumătate din om, adică era partea materială, dar nu era partea spirituală și mă gândesc că pentru mine, ca ortodox român aceasta parte a fost să capăt spiritualitatea firească în care m-am născut”, spune Cristescu.
Așa că a urmat cursurile facultății de Teologie și a devenit preot și duhovnic, ceea ce l-a împlinit că om și ca specialist.
„Ca preot, poți să înțelegi mai bine persoana din fața ta. Fiecare om are o încărcătură spirituală indiferent dacă noi considerăm că unii ar fi mai presus de alții,” spune preotul și medicul Cristescu.
Modestia unui om de aur
Nu are averi, și nici nu își dorește. După ce a urmat cursuri post universitare a căpătat competențe în ecografie, așa că acum niciun colțișor din trupul și sufletul uman nu îi scapă necercetate. Cabinetul sau este într-un apartament modest, dintr-un bloc vechi, mai mult o cămăruță înțesată cu icoane, în care medicul preot caută și oferta alinare celor în suferință. Fară bani.
Îi primește pe pacienții care vin cu trimitere, prin casa de asigurări, și care ar aștepta în mod normal luni în șir pentru o analiză medicală. Le face și investigații în plus, cu aparatura lui proprie, ca un dar oferit bolnavilor, dacă observă ca sunt necesare, ca să nu îi mai pună pe drumuri pentru alte și alte trimiteri medicale. Nu acceptă bani, nici măcar mărturii de recunoștință sau complimente.
„Eu prefer să nu iau nimic. Mi-au spus mulți, că sunt un medic foarte bun, dar nici măcar eu nu am dreptul să spun asta despre mine. În fiecare zi am moartea în față. E cam exagerat să te mândrești în față morții. Mai bine stai mai smerit și te uiți cu circumspecție la ea”, spune modest medicul.
La final de săptămână se dedică celei de-a două profesii ale sale: preoția, pe care o practică onorific. Lasă halatul alb de medic la o parte, îmbracă straiele de ceremonie și se roagă, pentru vii, pentru morți, pentru ai săi și pentru toți cei care sunt la necaz. Și așteaptă ziua când își o vă reîntâlni în ceruri pe cea de care moartea l-a despărțit.
„Soția mea a plecat la Domnul, acum 10 ani, era doctoriță, era o femeie foarte inteligentă, care m-a susținut foarte mult. Din păcate deocamdată nu comunicăm decât prin rugăciune. Familia mea sunt nepoțelele mele de 12 și 7 ani, ele îmi aduc bucurie”, spune preotul.
Din punctul sau de vedere, nu poți tămădui complet un m cu sufletul bolnav, pentru că cele două părți ale unui om trăiesc în comuniune.
„Creștin ortodox înseamnă să crezi sută la sută în Domnul Isus Hristos. În toate paradele și pildele El spunea: “iertate să îți fie păcatele, ridică-te și mergi!” Deci întâi e vindecarea spirituală, apoi cea materială”, spune sfătos, preotul.
Angajamentul pe care și l-a luat în ambele profesii este pe viață, însă între cele două lături ale sale, spune că profesia de preot e mult mai grea decât cea de medic.
„Sufletul omului e infinit mai complicat decât trupul și infinit mai greu de tratat. Nu este greu să iți îngrijești sufletul. Nu sunt multe de făcut, doar câteva reguli ușoare de urmat și cea mai simplă rugăciune: Doamne Ajută! Și te vei simți mai liniștit”, este concluzia medicului preot.
Se încarcă comentariile...
