Cum „joacă“ Biserica Ortodoxă Română în conflictul Moscova-Constantinopol. „Potenţialul exploziv al poziţionării faţă de schisma din Ucraina se amână“
0
După ce Patriarhia Ecumenică a recunoscut naşterea unei Biserici Ortodoxe în Ucraina (decembrie 2018), relaţiile bisericeşti dintre Moscova şi Constantinopol s-au tensionat. În tot acest conflict rece, Patriarhia Română, care nu a recunoscut încă această nouă biserică, a adoptat câteva hotărâri sinodale care ar putea determina o răcire a relaţiilor cu comunităţile româneşti din Ucraina.
Pe 15 decembrie 2018, în Ucraina a fost înfiinţată o nouă biserică ortodoxă sub auspiciile Patriarhiei de la Constantinopol, care pune capăt controlului religios rusesc după mai bine de trei secole. Acesta poartă denumirea oficială de Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOU). În acelaşi timp, Rada Supremă a Ucrainei a obligat Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei să îşi schimbe numele, în sensul că trebuie să introducă în titulatură şi faptul că aparţin de Biserica Ortodoxă a Rusiei.
La ora actuală, în Ucraina sunt 127 de parohii ortodoxe româneşti aflate în jurisdicţia B.O. din Ucraina – Patriarhia Moscovei. Românii de acolo nu sunt dispuşi să se alăture noii biserici oficiale, ceea ce face şi mai delicată poziţia Patriarhiei Române în ceea ce priveşte problema ucraineană.
Poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române
Ierarhii Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) au discutat în şedinţa din 21 februarie situaţia creată în rândul ortodocşilor din Ucraina. BOR nu a luat o decizie în sensul recunoaşterii BOU, în schimb a cerut o serie de garanţii pentru a dialoga cu aceasta.
„Este necesară obţinerea de garanţii scrise din partea autorităţilor bisericeşti şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că aceşti ortodocşi români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniţi prin trimiterea de cărţi de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română”, se arată în rezoluţia Sinodului BOR.
De asemenea, Patriarhia Română va solicita Patriarhiei Ecumenice o lămurire privind soluţionarea problemei ierarhilor şi preoţilor necanonici din Occident, care au aparţinut fostului „Patriarhat al Kievului”, acum parte din BOU.
Aceste condiţii puse de Patriarhia Română pentru a dialoga cu nou-înfiinţata Biserică Autocefală Ucraineană sunt interpretate în mod diferit de către specialiştii în domeniul diplomaţiei.
„Declaraţie echilibrată”
Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor şi analist de politică externă, consideră benefic faptul că BOR are deja conturat un concept foarte clar a modului în care se închide această relaţie bilaterală şi care ţine cont de românii din Nordul Bucovinei, din Nordul şi Sudul Basarabiei. „Declaraţia este una echilibrată şi mai trădează un concept deja conturat al modului în care va fi soluţionată chestiunea în ceea ce priveşte poziţia BOR. Sunt introduse foarte clar acolo clauzele în raport cu viitoarea B O Unită a Ucrainei, cea care a primit autocefalia din partea Patriarhiei Ecumenice”.
Analistul crede că problema ucraineană va fi tranşată într-un viitor Sinod ortodox la care vor participa toate bisericile surori, deoarece acum nu există nici un dialog între Patriarhia Rusă şi Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
„Suntem în faza de recunoaştere, nu de acordare, a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, care este un fapt şi care presupune o serie de condiţii şi relaţii bilaterale. Pe de altă parte, trebuie înţeles foarte clar că odată ce a fost emis acel Tomos au existat discuţii între biserici şi este clar că, cel puţin BOR sau Biserica Greacă şi altele, au fost de acord cu acest pas al Patriarhiei Ecumenice. Altfel, un asemenea gest nu putea să aibă loc pentru că nu este o decizie unilaterală”, subliniază Iulian Chifu.
Poziţia BOR, „potenţial exploziv”
În schimb, Dorin Popescu, fost diplomat al României la Moscova, Cernăuţi şi Sarajevo, în prezent preşedintele Asociaţiei „Casa Mării Negre / Black Sea House“, spune că BOR tergiversează luarea unei decizii finale cu privire la recunoaşterea BOU. Prin condiţiile prezentate în hotărârea de Sinod, Patriarhia Română nu ar face altceva decât să-şi asigure un „larg culoar de negociere” pentru a evita luarea unei decizii intempestive.
În plus, fostul diplomat, subliniază reacţia pe care o pot avea românii din Ucraina, fideli B.O. din Ucraina – Patriarhia Moscovei, la declaraţiile Patriarhiei Române. „Potenţialul exploziv al poziţionării BOR faţă de schisma ortodoxă din Ucraina se amână, nu se rezolvă. Este aproape cert că acest moment tensionat va veni: fie BOR îşi va îndepărta pe termen lung comunitatea românească din Ucraina în cazul unei recunoaşteri a BOU, fie BOR îşi va antagoniza BOU în cazul în care va decide să refacă unitatea de credinţă cu românii creştin-ortodocşi din Ucraina”.
Principala problemă cu „potenţial exploziv” o va reprezenta, adaugă Dorin Popescu, propunerea BOR privind înfiinţarea unui Vicariat Ortodox Român în Ucraina. „Dacă BOR are în vedere, aşa cum rezultă la prima lectură, înfiinţarea unui Vicariat în subordinea BOU, această propunere nu va avea suport din partea comunităţii româneşti din Ucraina”.
De ce aleg românii din Ucraina Biserica Ortodoxă Rusă
Poziţia clericilor români din comunităţile ucrainene este una destul de violentă la adresa noii Biserici Ortodoxe. Până la această dată, patru parohii româneşti au ales chiar să formalizeze decizia de a rămâne în cadrul B.O din Ucraina – Patriarhia Moscovei.
„Cei din aşa-zisa autocefalie sunt o structură totalitară, nazistă, şovinista, inculţi, necunoscători de slujbe, rugăciuni, canoane etc. Sunt, de fapt, o sectă politică care nu are nici o treabă cu Ortodoxia”, a declarat pentru „Adevărul” Antonie Cumpătă, preot în regiunea Odessa.
Comunitatea românească din Ucraina, după părerea fostului diplomat, Dorin Popescu, nu are încredere în promisiunile BOU privind acordarea de facilităţi care pot menţine identitatea spirituală şi lingvistică a acestei comunităţi.
„Suspiciunile comunităţii provin din istorie, din memoria recentă a colectivităţii (în ultimul sfert de veac, Biserica Autocefală ucraineană, care a precedat-o pe cea actuală, a fost extrem de reticentă faţă de posibilitatea slujirii în limba română în parohiile comunităţilor româneşti), precum şi din prezent (comunitatea vede în BOU un instrument subordonat intereselor politice ale puterii seculare de la Kiev)”, spune Dorin Popescu.
De asemenea, comunitatea românească asociază politicile statului ucrainean de limitare a dreptului de utilizare a limbii materne în şcoală, în mass-media şi spaţii publice, cu viitoarele intenţii ale BOU.
Potrivit jurnaliştilor de la deschide.md, Mitropolitul Kievului, Epifanie, a anunţat că Ucraina este dispusă să îndeplinească cerinţele înaintate de Biserica Ortodoxă Română pentru recunoaşterea Autocefaliei noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei. Declaraţia a fost făcută în cadrul unui interviu pentru „Ucrainskaya Pravda”.
„Desigur, Trebuie să negociem. Această declaraţie a fost abia săptămâna trecută. Suntem gata. Va fi un pas în oglindă, pentru că pe teritoriul Bisericii Române a fost creat deja un vicariat pentru parohiile ucrainene, unde slujbele se ţin pentru ucraineni. De ce să nu oferim aceeaşi posibilitate pentru români?”, a răspuns mitropolitul ucrainean.
Biserica Rusă, departe de a fi „A treia Romă”
Visul spiritual al ruşilor de a deveni „A treia Romă” este tot mai greu de realizat. Cea ce s-a întâmplat în Ucraina reprezintă o slăbire a sferei de influenţă religioasă a Patriarhiei Moscovei.
„Gândirea cu A treia Romă era aceea de a prelua steagul ortodoxiei şi de a muta capitala ortodoxă la Moscova. În momentul de faţă este o ruptură a BO Ruse faţă de Patriarhia Ecumenică şi celelalte Biserici surori, o izolare şi o scădere majoră a influenţei, inclusiv în spaţiul post-sovietic. În acest spaţiu trebuie să ne uităm cu atenţie cum va reacţiona Biserica Armeană, cum va reacţiona Biserica şi Catolicosul Georgiei. Probabil că nişte elemente le vom vedea şi la Biserica Sârbă, nu întâmplătoare a fost acea vizită a preşedintelui Putin în Serbia la începutul acestui an”, spune Iulian Chifu.
Analistul arată că mişcarea făcută de BO din Ucraina ar putea fi urmată şi de alte biserici ortodoxe, cum ar fi cea din Belarus, de exemplu.
„Atracţia modelului celei de-A treia Rome, reprezentată în mod ipotetic de Moscova, slăbeşte în mod fatal odată cu autoizolarea Rusiei în lumea laică, urmare a politicilor imperialiste unilaterale promovate de nucleele dure ale regimului politic de la Moscova. Visul celei de-A treia Rome se prăbuşeşte cu fiecare violare a dreptului internaţional, inclusiv a celui canonic, decisă de laboratoarele puterii de la Kremlin. Rusia nu mai generează mesaje de seducţie, ci războaie hibride”, conchide Dorin Popescu, fost diplomat.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
