Cum arată casa părintească a lui Gheorghe Hagi, Regele fotbalului românesc GALERIE FOTO

Casa din localitatea constănţeană Săcele în care s-a născut şi a copilărit Gheorghe Hagi arată ca în urmă cu trei decenii. O casă veche, bătrânească, cu vopseaua cojită roasă de timp. Uliţa este pietruită, însă sus, pe deal, urmaşii lui Hagi bat mingea.

Gheorghe Hagi s-a născut pe data de 5 februarie 1965 în comuna Săcele, situată la 40 de kilometri de Constanţa. „În această localitate s-a născut Gheorghe Hagi", citim pe un indicator de la intrarea în comuna Săcele.
Prietenii din copilărie ai lui Hagi au rămas în sat. Cresc animale, aşa cum făceau taţii şi bunicii lor. Alţii şi-au încercat norocul la combinatule din împrejurimi. Nu au fost mai norocoşi.

Şi-a recuperat casa

Casa a fost vândută de părinţii lui Hagi, când el era în clasele primare. Au plecat la oraş. De atunci, casa a trecut prin mai multe mâini. Hagi a recuperat-o când îi trăiau părinţii. Din păcate, n-au mai apucat să se bucure de ea, pentru că au murit la scurt timp.
În ea locuieşte de peste şapte ani Lenuţa Iamandi, o femeie care a fugit de omul ei pentru că o bătea. Şi-a luat cei trei copii şi a fugit cât a văzut cu ochii. Aşa a ajuns în satul constănţean. Cumnatul lui Hagi i-a propus să se mute în casa părintească a marelui fotbalist. Femeia nu plăteşte niciun fel de chirie, însă are grijă de casă şi de grădina din spatele gospodăriei.

Peste drum de casa lui Hagi, pe dealul unde în urmă cu patru decenii copiii satului jucau fotbal cu o mingie din cârpe sau dintr-o băşică de porc, locuieşte Crăişor Domnaru, fost coleg cu Hagi. Anii şi viaţa grea şi-au spus cuvântul pe trupul lui. Zâmbeşte când îşi aduce aminte de anii copilăriei. Mai ales când în ea este Hagi. „Ne jucam ca la ţară, poarca, miuţa. Aveam o minge făcută de bunica lui Hagi din cârpe“, îşi aminteşte Crăişor Domnaru, de 45 de ani.  Altădată, dădeau cu piciorul într-o băşică de porc, frecată cu mălai şi sare. Când nu băteau băşica săreau coarda. „Legam o coardă de un stâlp şi săream ca toţi dracii“, îşi aminteşte Crăişor. Şi râde din tot sufletul la aducerea aminte din vremea copilăriei.

Hagi, nepotul lui „Moş Palavră“

Vecinii spun că bunicului lui Hagi i se zicea „Moş Palavră“, pentru că-i plăcea să vorbească mult, dar, mai ales, să se laude. „Şi uite că l-a ascultat Dumnezeu!“, spune fostul coleg de echipă de maidan al lui Hagi. Bunica marelui fotbalist nu se lăuda, dar făcea nişte plăcinte...:„Venea pe drum cu o tavă mare, de cupru, plină cu plăcintă de brânză şi de ştevie. Striga la noi «cilimeani, cilimeani» (n.r. – copii) şi noi veneam repede“.
Când nu erau plăcintele bunicii, toţi copiii ieşeau pe drumul mare într-o mână cu pâine şi cu brânză şi în alta cu ceapă.

Omorau şobolanii sălbatici

Pe un teren de fotbal imaginar, pe coama dealului, de unde se zărea casa copilăriei, copiii băteau mingea cât era ziua de lungă. Mai sus, era terenul celor „mari“. Puştimea avea dreptul să joace miuţa pe culmea dealului doar când terenul era liber.
Joaca copilăriei nu se oprea la poarca. „Luam dovlecei, îi scobeam, îi luminam. Mergeam cu ei pe drum şi speriam lumea“, povesteşte Crăişor. „Pe cine speriaţi?“, suntem curioşi. „Pe care găseam mai proşti!“, vine răspunsul. Apoi, pline de haz sunt amintirile legate de şobolanii sălbatici. Veneau cu căldările pline de apă pe care le aruncau în găurile de şobolani de pe câmp. După ce aceştia ieşeau din groapă îi omorau cu bâtele.
Hagi nu s-a mai întors niciodată în mijlocul lor. A lăsat doar amintiri.

În urmă cu câţiva ani, regele a demarat în apropiere de Constanţa cel mai mare proiect de fotbal din sud – estul Europei: o academie de fotbal.

Palmaresul unui Rege

Gheorghe Hagi are 125 de meciuri jucate la echipa naţională. În 2000 a obţinut titlul de cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor, are cele mai multe goluri marcate în carieră (317). În calitate de antrenor  a câştigat Cupa Turciei cu Galatasaray Istanbul (1999, 2000) şi Super Cupa Turciei Galatasaray Istanbul (1997)