Cine este Krikor Zambaccian, nume făcut notoriu în România de Adrian Năstase. Armeanul, un mare colecţionar de artă, şi-a donat toată averea statului român

Numele Zambaccian este în România sinonimul unui tezaur, unde comori sunt opere de artă de o inestimabilă valoare. Numele complet al colecţionarului de artă care a devenit o instituţie de patrimoniu este Krikor H. Zambaccian, fiul armeanului Hagop şi al Aniţei, o familie din Dobrogea.

Născut la Constanţa, la 6 februarie 1889, Krikor Zambaccian avea să crească în casa părintească de pe strada Mircea cel Bătrân, în zona veche a oraşului, alături de fratele său Onik. Tatăl era contabil la o firmă de negoţ cu ţesături, iar mama era menajeră.

Micul Krikor a învăţat la liceul din Constanţa, dar familia avea ambiţii şi posibilităţi financiare care i-au permis să îl trimită la Institutul Superior de Comerţ din Anvers. Ia lecţii de vioară şi prinde gustul artei vizitând muzee celebre şi cumpărând tablouri de la tineri pictori.

„Economiseam câte ceva din banii pe care mi-i trimitea familia pentru întreţinere şi, din când în când, cumpăram un tablou. Nu o dată am cumpărat tablouri de la tineri pe care nu-i cunoştea nimeni şi care mai târziu au ajuns celebri“, mărturisea colecţionarul de artă, citat de publicistul constănţean Simion Tavitian, în volumul „Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor“ (Editura Ex Ponto, 2004).

Krikor îi câştigă prietenia lui Ion Minulescu, care îi dedică poezia „Sosesc corăbiile“, publicată în 1907:

„Lui Krikor Zambaccian

Sosesc corăbiile,

Vino,

Să le vedem cum intră-n port -

Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu furtuna,

Îşi lasă ancorele grele să cadă una câte una,

Aşa cum fiecare parcă şi-ar îngropa câte un mort!...

Sosesc cu pânzele umflate,

Ca nişte sânuri de femeie

Pe care-o buză pătimaşă le-a-nvineţit de sărutări,

Şi parcă-aduc cu ele toată splendoarea vechilor serbări

În cinstea lui Neptun -

Temutul stăpân al Mărilor Egee.

Sosesc din larg, misterioase,

Ca nişte semne de-ntrebare...

Nu ştim din care fund de lume -

Din răsărit,

Sau din apus -

Dar ştim că ori de unde pleacă

Ne-aduc veşti noi şi-ndestulare...

Sosesc corăbiile...

Vino,

Să le-ntrebăm ce ne-au adus!...“

Donaţia către statul român

Tânărul Krikor se întoarce la Constanţa în 1913 şi peste un an este mobilizat pe frontul Primului Război Mondial. Aşa îi cunoaşte printre camarazi pe pictorul Camil Ressu sau pe sculptorul Cornel Medrea. În oraşul natal avusese ocazia să îi întâlnească pe pictorii care îşi găseau inspiraţia în Dobrogea: Marius Bunescu (cel care avea să joace un rol important în organizarea Muzeului Naţional de Artă) şi Ion Theodorescu-Sion.

Întors din război, se stabileşte la Bucureşti, unde începe să se afirme ca un fin cunoscător al artei. Publică lucrări de critică despre artiştii plastici ai vremii – Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Camil Ressu.

În anul 1947 face prima donaţie către statul român: 240 opere de artă din colecţia sa şi casa din parcul Filipescu, de pe strada ce-i poartă astăzi numele. În Muzeul Zambaccian îşi are locul galeria marilor pictori şi sculptori români, inclusiv Brâncuşi, dar şi străini: Picasso, Cezanne, Matisse, Renoir. „Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecţie pe care o donez poporului român. Aduc omagiul meu talentelor româneşti care în elanul lor m-au ridicat şi pe mine spre piscuri de lumină. Mă simt uşurat, ca acela care s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Plec de aici iluminat“, a spus Krikor Zambaccian la inaugurarea muzeului său. În omagiile elitei intelectualităţii româneşti, colecţionarul este decorat de Regele Mihai, cu medalia Meritul Cultural în grad de Ofiţer.

Un an mai târziu este primit în rândurile Academiei Române. Corneliu Baba descrie în amintirile sale care era cea mai mare desfătare a colecţionarului Zambaccian: noaptea cobora din dormitorul de la etaj şi mergea în odăile unde erau expuse tablourile şi sculpturile. Trecea pe la fiecare, le mai aranja, le ştergea de praful nevăzut, apoi se aşeza într-un fotoliu şi rămânea în contemplare ore în şir. Arta îi vorbea, iar el ştia s-o asculte.

Sfârşitul vieţii i-a adus amărăciunea şubrezirii sănătăţii. S-a îmbolnăvit de Parkinson, apoi de cataractă şi inevitabil a orbit. Cea mai grea pedeapsă pentru iubitorul de frumos. Dar frumosul îi rămăsese în faţa ochilor minţii. Krikor H. Zambaccian a murit la 18 septembrie 1962, iar după 15 ani comuniştii îi închid muzeul şi mută colecţia. Uniunea Armenilor din România reuşeşte redeschiderea sa în 1996, pentru a bucura ochii unei lumi întregi.

Muzeul Zambaccian, templu al artei

Muzeul Zambaccian este situat pe strada cu acelaşi nume, la nr. 21A, în Bucureşti. Iată cum îl descriu muzeografii pe cel care a dat României un templu al artei:

„Colecţionar, critic de artă şi, nu în ultimul rând, un adevărat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcătuit de-a lungul întregii sale vieţi una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România - cuprinzând pictură, sculptură, grafică şi mobilier - pe care a dăruit-o statului român în trei etape succesive: în 1947, în 1957 şi ultima parte în 1962.

Actul de donaţie a inclus şi casa în care a locuit colecţionarul, construită după planurile arhitectului C.D. Galin pentru a servi atât ca locuinţă, dar şi ca spaţiu de expunere a operelor de artă. Colecţia era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămână încă din 1942, an în care casa a fost terminată. Construcţia a fost extinsă ulterior, în l957, cu scopul de a lărgi spaţiul de expunere.

Colecţia se remarcă prin calitatea excepţională a lucrărilor de artă românească care reflectă gustul desăvârşit al colecţionarului. Operele prezentate alcătuiesc o veritabilă istorie a picturii româneşti moderne în capodopere. Sunt prezente lucrări de vârf ale maeştrilor secolului al XIX-lea sau de la începutul secolului al XX-lea: Aman (Autoportret), Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie), Andreescu (Iarna la Barbizon), Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică). Alături de aceştia se regăsesc lucrări ale artiştilor din perioada interbelică: Tonitza (Katiuşa lipoveanca, Nina în verde), Pallady (Natură statică cu mănuşă neagră), Petraşcu (Autoportret cu beretă roşie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Iser, Dărăscu, Ressu etc. Capacitatea colecţionarului de a intui adevărata valoare artistică era egalată doar de generozitatea sa, Zambaccian fiind un sprijin moral şi material pentru mulţi dintre artiştii de valoare ai epocii.

Zambaccian descoperă şi lansează pictori şi sculptori, achiziţionează cele mai valoroase opere ale multora dintre ei şi deseori dă comenzi speciale unor artişti aflaţi la începutul carierei, artişti al căror talent îl apreciază în mod deosebit, precum Alexandru Padina, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Horia Damian. Sculpturi de Brâncuşi (Cap de copil), Paciurea (Bust de femeie), Miliţa Petraşcu, Oscar Han (Arcaşul) şi Cornel Medrea întregesc expunerea.

În 2008 muzeul a fost închis pentru lucrări de consolidare şi renovare a clădirii si de reamenajare a expunerii. O buna parte din lucrările prezente în noua formula expoziţională au fost restaurate.

În urma lucrărilor de renovare a casei, spaţiul de expunere a fost extins. Sunt prezentate acum în totalitate cele 19 pânze aparţinând maeştrilor şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet. Aceasta este cea mai substanţială şi valoroasă grupare de pictură franceză dintr-o colecţie publică românească.

O altă noutate cu prilejul redeschiderii este sala dedicată lucrărilor de grafică semnate de personalităţi ale picturii precum Grigorescu, Tonitza, Iser, Ressu, Petraşcu, Pallady, Ştefan Dimitrescu şi Magdalena Rădulescu.

Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în martie 1947, iar pentru eforturile şi generozitatea sa colecţionarul a fost decorat de către Regele Mihai.“

În cinstea sa, o stradă de pe malul mării din Constanţa natală poartă numele Krikor H. Zambaccian.

Pe aceeaşi temă:

Vizită cu ghidaj gratuit, duminică, la Muzeul K.H. Zambaccian din Capitală