Arhitectul de geniu, cu infirmitate la degete, care a desenat Dobrogea. Dan Corneliu împlinea vârsta de 101 ani peste câteva luni
0Arhitectul care se îndrepta spre vârsta de 101 ani a muncit, neobosit, până la 90 de ani. Obișnuia să glumească spunând că a obținut toate realizările sale gigantice pentru că nu a fost căsătorit și și-a dedicat viața doar profesiei sale.
Născut la 13 iunie 1923, venerabilul arhitect Dan Corneliu trecuse pragul unui secol de viață și urma să împlinească anul acesta 101 ani.
El și-a trăit ultimele clipe din viață în apartamentul său situat vizavi de Cazino, într-un bloc interbelic construit lângă Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Petru și Pavel, construit pe terenul ce i-a aparținut cândva lui Mihail Kogălniceanu. Locuința era, de altfel, unul dintre puținele sale bunuri lumești.
A fost activ până în ultimele trei luni, când doborât de povara anilor și a suferințelor, a angajat pe cineva ca să îl ajute. A trecut la cele veșnice la 29 ianuarie 2024.
A fost un geniu proeminent, însă modest, iar povestea realizărilor sale este impresionantă, cu atât mai mult cu cât a realizat totul fără a se lăsa covârșit de infirmitatea de care suferea, la degetele de la mâini și de la picioare.
Geniul repetent
Dan Corneliu s-a născut în anul 1923 în Vidra, județul Vrancea, într-o familie cu încă doi copii.
„Am fost premiant pe liceu și pe țară, însă am rămas și repetent. Mi-a plăcut desenul, geografia, psihologia și muzica", povestea cu umor arhitectul în caracterizarea sa, postată pe site-ul mănăstirii Dervent.
A urmat cursurile facultății de Geografie, însă, în anul trei de facultate a decis să se înscrie și la Arhitectură, așa că a absolvit ambele facultăți.
Tânăr, în plină ascensiune, și-a dorit să urmeze cursul firesc al vieții.
„Obișnuia să se amuze și să spun că a avut timp de toate și a muncit și la bătrânețe pentru că nu a fost căsătorit. Ce e drept, a fost căsătorit, însă numai pentru un an. Deși era greu, dacă nu imposibil să divorțezi în aceea vreme, soția a reușit să îl părăsească, după ce a aflat că infirmitatea lui ar putea fi moștenită și de viitorii lui copii. Ne povestea ca datorită acelui an de căsătorie a obținut apartamentul de care era atât de mândru", povestește prietenul său apropiat, părintele Andrei Tudor, starețul mănăstirii Dervent.
Cariera fulminantă
Pe plan profesional însă, cariera sa a fost fulminantă chiar și pentru acele vremuri, deși nu a fost niciodată membru de partid. A devenit șeful sistematizării pe toată Dobrogea, calitate în care l-a înfruntat pe primul secretar de partid al PCR Tulcea, care dorea să dărâme chiliile unor călugări și s-a certat cu primul secretar de partid pe Constanța, care nu înțelegea de ce este necesar să se construiască actualul pod de pe strada I.C. Brătianu.
O parte dintre realizări și le-a relatat chiar el, pe site-ul mănăstirii Dervent.
„Am realizat studiul de sistematizare a litoralului românesc al Mării Negre cuprins între Năvodari și Vama Veche, ce a stat la baza dezvoltării ulterioare ale stațiunilor balneo-climaterice și a dotărilor din perioada 1966‑1968. Am efectuat studiul obiectivelor turistice din Dobrogea - 1968 și cel privind dezvoltarea turismului în Delta Dunării. De asemenea am făcut schițele de sistematizare ale orașelor și comunelor cu teritoriile aferente, incluisv al municipiului Constanța, premiat în 1967", se mândrea arhitectul.
Realizările sale au fost atât de numeroase, încât nici nu pot fi enumerate toate. Ar mai fi de menționat extinderea și dezvoltarea Portului Maritim Constanța-Agigea (etapele I și II), studiul privind realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră (implicațiile asupra teritoriului și a localităților adiecente a lucrării de construire și a funcționării lui) și nu în ultimul rând a contribuit la alegerea locului unde avea să fie amplasată Centrala Nuclear Electrică de la Cernavodă. A fost șeful proiectului privind implicațiile regimului hidraulic al Dunării, realizând măsurile de protecție contra inundațiilor pentru apărarea localităților.
A fost ultimul său proiect oficial, după care, în anul 1983, la vârsta de 60 de ani a ieșit la pensie.
Apropierea de istorie și Biserica
Arhitectul Dan Corneliu nu a lucrat doar în sistematizare și infrastructură, ci a avut contribuții importante în proiecte cum ar fi cetatea Râșnov, zidurile de apărare ale Brașovului, restaurarea Mănăstirii Neamț, a cetății Neamțului și a Turnului cu Ceas din Neamț și a condus proiectul de restaurare a ansamblului mănăstiresc Moldovița, pentru care a obținut Premiul U.N.E.S.C.O. „Mărul de Aur“.
Dar chiar și pensionat, el a continuat să muncească, în special în folosul Bisericii.
„Când ai 80 și ceva de ani, începi să te speli de păcate, în multe și felurite feluri”, glumea arhitectul, recunoscut mucalit.
„Ca pensionar timpul începuse să-mi aparțină, dar nu sub lozinca <Timpul înseamnă bani>. Totuși cunoștințele profesionale de arhitect restaurator crescut la școala domnilor arhitecți Ștefan Balș și Radu Udroiu, poate și vârsta înaintată, m-au îndemnat să fac fapte bune. Astfel am fost determinat să ajut la proiectarea și apoi la urmărirea de șantier la două din mănăstirile la care am avut ocazia să le concep. Una este Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Valea Mare, iar a doua, Mănăstirea Dervent, amândouă din județul Constanța”, scria arhitectul în biografia sa.
Toate lucrările la cele două mănăstiri au fost fără bani, arhitectul fiind ajutat de alți doi arhitecți și ingineri de diferite specialități, majoritatea tot pensionari.
„La noi, la mănăstirea Dervent a început să lucreze prin anul 2000, când avea 85 de ani. A lucrat de zidul de piatră din incintă, la noul corp de chilii, a realizat muzeul, clopotnița, biblioteca și mai ales a proiectat biserica Sfântului Iachint”, a relatat pentru „Adevărul“ părintele Andrei Tudor, starețul mănăstirii Dervent.
Datorită meritelor sale, arhitectul Dan Corneliu a rămas până în ultima clipă un apropiat prieten al clerului, care l-a ținut în rugăciune mereu.
În ciuda vârstei a călătorit prin lume, inclusiv în Țara Sfântă, a avut nenumărate expoziții internaționale în Europa și în America.
Arhitectul Dan Corneliu își va dormi somnul de veci în curtea Mănăstirii Dervent, pentru ca trupul său să fie acolo unde și-a pus și sufletul, prin proiectele sale din ultimii ani de viață.
Slujba de înmormântare de joi, 1 februarie 2024, este oficiată de IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, chiar în incinta bisericii Sfântului Iachint pe care arhitectul a proiectat-o.
Se încarcă comentariile...
