Zidurile-comoară ale Clujului. Ce secrete neştiute nici de localnici ascund resturile de fortificaţii antice vizibile la tot pasul
0
Martore tăcute ale istoriei tumultoase a Clujului, zidurile medievale ale oraşului, sau ceea ce s-a mai păstrat din ele, alternează porţiunile conservate ca atare cu „elemente-surpriză”.
Un periplu „de-a lungul” şi „de-a latul” zidurilor medievale ale oraşului, construite în două faze, între secolele XIII-XVI, te poartă de la Bastionul Croitorilor, ridicat acum aproape 500 de ani (funcţional şi azi) spre fortificaţiile de pe strada Potaissa, până la rămăşiţe inedite din "cetatea veche", precum o „secţiune” de zid în grosime naturală, care desparte două case, sau un fragment de mari dimensiuni situat în curtea unui liceu.
„Cetatea veche”
După invazia tătară din 1241 care a pustiit Clujul de atunci – centrat în jurul cetăţii Calvaria din actualul cartier Mănăştur - şi împrejurimile, pe teritoriul actualului centru al oraşului a fost construită o primă incintă de apărare, “Cetatea veche”, cu ajutorul coloniştilor saşi – „hospites”. Ar putea fi vorba de o reconstruire, necesară după invazie, pe teritoriul identic cu cel pe care apare amintită în secolele IX – X aşezarea „Castrum Clus”. Zidurile ridicate pe teritoriul unde în trecut a existat oraşul roman Napoca s-ar fi construit din ruine de construcţii şi fortificaţii romane.
Perimetrul „Cetăţii vechi” avea o formă de patrulater neregulat, întins pe doar 7 hectare, cu nucleul în actuala Piaţa a Muzeului (foto din secolul XIX/ bjc.ro). Conform istoricilor, limitele „Cetăţii Vechi” au fost: Vest – strada Emil Isac, Nord – Canalul Morii, actualmente pe aliniamentul străzii Bariţiu, Est – Strada Regele Ferdinand, Sud – latura cea mai lungă, în spatele şirului nordic de case din Piaţa Unirii şi strada Memorandumului.
Din incinta fortificată se păstrează astăzi „la faţa locului” mai multe fragmente, cele mai multe incluse astăzi în alte amenajări.
Case despărţide de zid
Pe strada Virgil Fulicea, care face legătura între Piaţa Muzeului şi strada Emil Isac, la numerele 21-23, trecătorul atent, sau mai degrabă atenţionat, are parte de o curiozitate, cel puţin vizuală: o secţiune din zidul medieval în grosime naturală, de aproape 1 metru, desparte pur şi simplu două case, proprietăţi private. Pornit de jos ca zid despărţitor, dar şi de susţinere, pe măsură ce forma caselor se îngustează, el flutură zvelt în aer, încadrat de cele două imobile.
Chiriaşii ştiu că sunt vecini cu „zidul medieval”, fără a cunoaşte însă foarte multe despre asta: „M-am tot uitat să văd ceva spectaculos la zid dar nu am reuşit. Aflu acum lucruri noi”, ne transmite de la fereastră o tânără, locatară într-una din case. La cealaltă poartă răspunde la sonerie un băiat ceva mai tânăr, care îşi lasă zugrăvitul – cel puţin asta lasă să se înţeleagă salopeta prăfuită – şi ne asigură că zidul nu e inclus în structura de rezistenţă a imobilului.
„Există un mic spaţiu între casă şi zid (care nu se observă însă din exterior, n.red.), acoperişul e despărţit”, explică el. Din păcate, proprietarii, care locuiesc în alte părţi, nu au putut fi contactaţi pentru a oferi mai multe detalii.
Parte a zidului din „cetatea veche”
Istoricul Lukács József, autorul cărţii „Povestea oraşului comoară”, dedicate istoriei Clujului, menţionează că fragmentul de zid care desparte şi pare să susţină lateral cele două case provine chiar din fortificaţia „Cetăţii vechi”, integrată ulterior în incinta construită începând cu secolul XV.
„Faptul că aceste case au fost construite astfel arată că la momentul ridicării lor zidul de incintă îşi pierduse deja rolul de fortificaţie”, arată el. Conform specialistului, fragmentul respectiv făcea parte din zidul vestic al “vechii cetăţi”, paralel cu strada Emil Isac, situată la câţiva zeci de metri mai încolo şi unde în trecut se afla “şanţul cetăţii”, zonă străbătută în acelaşi timp de “Pârâul Ţiganilor”.
Zidul din curtea şcolii
La o “aruncătură de băţ” de strada Fulicea, în curtea Colegiului “George Bariţiu”, se găseşte o “arătare” şi mai spectaculoasă: un segment de mari dimensiuni din zidul medieval, aproximativ 20 de metri lungime şi 10 înălţime, cu grosime până într-un metru, practic o continuare a zidului amintit anterior. Potrivit unora, este singurul fragment ce provine din “Cetatea veche” şi care este liber, neintegrat în altă amenajare. Zidul a suportat totuşi adăugiri şi refaceri ulterioare, fiind integrat în fortificaţia lărgită din secolul XV, arată academicianul Ioan Aurel Pop şi istoricul Tudor Sălăgean, într-un studiu cu privire la “Clujul medieval”.
Vladimir Bogosavlievici, profesor de istorie la “George Bariţiu”, care le predă elevilor, pe lângă materia obişnuită, un curs opţional de istorie a Clujului, precizează că deşi se suprapune peste zidul “Cetăţii vechi” forma din prezent a zidului a fost construită în secolul XV, în cea de-a doua incintă medievală, un indiciu fiind crenelurile pentru utilizarea unor arme care la amenajarea primei incinte nu existau.
“Ornat” până la jumătate de verdeaţă apărută mai degrabă clandestin şi intersectat în partea superioară de un copac, zidul pare mai degrabă bolnav acum, iar un eventual “strănut”, cauzat de un vânt mai puternic sau pur şi simplu, de bătrâneţe, s-ar putea concretiza în cărămizi care cad de deasupra. Asta în condiţiile în care în curte se joacă inclusiv elevi din ciclul primar. Directoarea şcolii, Alina Bărăian, în funcţie din septembrie 2015, a declarat că a formulat adrese către Direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu Naţional, respectiv către Primărie, pentru conservarea mai bună a zidului, inclus pe lista mondumentelor istorice din judeţul Cluj. Ambii reprezentanţi ai şcolii susţin ca oportună amplasarea cel puţin a unei plăcuţe explicative în preajma zidului, care să prezinte pe scurt importanţa acestuia.
Trebuie precizat că alte fragmente din zidul cetăţii vechi a Clujului se găsesc pe străzile Sextil Puşcariu şi Regele Ferdinand.
A doua incintă medievală
În anul 1316 Clujul primeşte din partea regelui Ungariei Carol Robert de Anjou statutul de “oraş liber regesc”, cu libertăţile şi drepturile asociate. În ciuda luptelor aprinse, uneori “sângeroase”, pentru putere, pe parcursul secolului XIV oraşul prosperă, extinzându-se spre sud şi est.
În 1405 oraşul primeşte un privilegiu din partea regelui Sigismund de Luxemburg, care îi conferă dreptul de a se extinde prin ridicarea unei noi incinte fortificate, cu turnuri şi metereze şi şanţuri de apărare. Amenajarea noii incinte fortificate, a cărei suprafeţe va creşte la 45 de hectare, va dura până la începutul secolului XVI, păstrează limitele nord şi vest ale “cetăţii Vechi”, dar se extinde spre est şi sud şi este întărită cu aproximativ 20 de turnuri de îngrijirea cărorea se ocupau câte o breaslă din oraş. În această incintă este inclusă şi Piaţa Unirii, unde începuse în jurul anului 1340 construcţia bisericii Sfântul Mihail. Deşi nu se afla în “Cetatea Veche” Piaţa devenise principala zonă comercială a oraşului.
(Gravură de epocă, înfăţiând laturile nordică şi vestică ale cetăţii. FOTO /
commons.wikimedia.org)
Zidurile “oraşului medieval”, cea de-a doua incintă medievală, care a urmat “Cetăţii Vechi” se întindea până pe următoarele străzi (deumirea actuală): Sud - Avram Iancu, Vest - Gheorghe Şincai şi Emil Isac, Nord - de-a lungul Canalului Morii, străzile Octavian Petrovici şi Andrei Şaguna Est - Cuza Vodă, respectiv laturile vestice ale Pieţelor Avram Iancu şi Ştefan cel Mare.
Ziduri renovate
Ansamblul de ziduri de pe strada Potaissa, intrat în renovare în 2010, respectiv Bastionul Croitorilor, renovat în 2009 sunt obiectivele cel mai bine puse în valoare din din cea de-a doua incintă medievală a Clujului.
După finalizarea proiectului de reabilitare, strada Potaissa a devenit pietonală, fiind pavată, iar zidurile restaurate, astfel încât turiştii privesc astăzi cu admiraţie lecţia de istorie “pe viu”.
O parte a zidurilor se învecinează cu clădirea Facultăţii de Drept a UBB, aceasta fiind şi zona deschisă publicului la diverse evenimente care promovează istoria medievală şi meşteşugurile. Potrivit profesorului Bogosavlievici aceasta este singura porţiune de pe Potaissa construită efectiv odată cu amenajarea celei de-a doua incinte medievale, în secolul XV, restul zidurilor de pe stradă suferind intervenţii majore ulterior.
Deşi nu au trecut mulţi ani de la restaurare, există porţiuni unde zidurile s-au “decopertat” şi vegetaţia apărută “pe nepusă masă” îşi face prezenţa simţită. Zidul de pe strada Potaissa are o lungime de peste 250 de metri, o înălţime de 6-9 metri şi o grosime de peste 2 metri, iar în unele locuri de peste 3 metri. Deşi municipalitatea susţine că a redat zona circuitului turistic, nu este vizibilă nici măcar o inscripţie care să prezinde edificiile.
Turnul Croitorilor
Turnul Croitorilor- Bastionul Croitorilor, cel mai mare turn de apărare al oraşului medieval, este cel mai bine păstrat obiectiv din Zidul medieval – cea de-a doua incintă medievală - al Clujului. Amintit prima dată în 1475 a fost ridicat pe colţul sud-estic al cetăţii, considerat cel mai expus la atacuri. A fost încredinţat pentru întreţinere Breslei Croitorilor, cea mai importantă din localitate.
(Bastionul Croitorilor, fotografie din secolul XIX. FOTO / bjc.ro)
Obiectivul a rezistat mai multor încercări de invadare la început de secol XVII, după cum notază Lukács József în cartea sa. Mai este numit şi “turnul Bethlen”, deoarece principele Gabriel Bethlen a sprijinit reconstrucţia sa, după incendiul cumplit, din 1627, cauzat de explozia prafului de puşcă depozitat aici.
Adiacent turnului se află o bucată din zidul medieval, cu creneluri şi drumul de strajă de pe zid. După ce a stat o perioadă în paragină, între 2007-2009 obiectivul a fost reabilitat de către Primăria Cluj-Napoca, iar în prezent găzduieşte diverse expoziţii şi evenimente.
Intenţie de a păstra zidurile
În formă ideală fragmentele din zid*urile medievale ale Clujului care se mai păstrează şi astăzi ar trebui să stea libere, consideră istoriccul Lukács József.
El a menţionat pe de altă parte că de exemplu Viena a luat opţiunea, în secolul XIX, de a dărâma zidurile medievale şi a construi celebra stradă circulară “Ring”, devenită zonă de loisir şi distracţii. Conform lui şi la Cluj s-ar fi dorit în trecut aşa ceva, însă atât autorităţile cât şi clujenii au preferat să realitzeze noi amenajări mai degrabă adiacent perimetrului vechii cetăţi medievale.
“Majoritatea pieţelor publice mai noi, Ştefan cel Mare, Avram Iancu, Lucian Blaga, au fost amenajate lângă vechile ziduri ale cetăţii şi nu în interior”, subliniază el.
Istoricul a mai arătat că pe de o parte construcţiile noi care au integrat porşiuni din zidurile medievale le-au şi conservat mai bine, însă consideră că în mod ideal acestea trebuie lăsate libere.
Exemplul Sibiului
Profesorul Vladimir Bogosavlievici crede că promovarea zidului medieval al Clujului ca obiectiv turistic este un lucru foarte important: “Este un lucru extrem de important să pui în valoare vestigiile unui oraş care a ajuns să fie numit ‘oraşul comoară’ şi care la sfârşitul secolului XVI începutul secoului XVII era centru important din Transilvania, rivalizând cu Braşovul şi Sibiul. Clujul ar putea lua aminte din modul în care Sibiul îşi pune în evidenţă istoria şi să promoveze incinta cetăţii medievală, chiar şi cetatea antică Napoca”, a declarat el. Cadrul didactic crede că posibilitatea de a construi în vecinătatea zonelor protejate istoric ar fi trebuit reglementată mai strict.
Se încarcă comentariile...
