Misterul măslinilor sălbatici din Cluj, dezlegat de unul dintre cei mai respectaţi turcologi din România
0
Enigma măslinilor sălbatici a fost elucidată de Margareta Răchită Aslan, specialist în cultura şi civilizaţia turcă şi unul dintre cei mai cunoscuţi turcologi din România.
Fost coordonator al proiectului „Cluj-Napoca 2021 - Capitală Culturală Europeană”, Florin Moroşanu a fotografiat de curând mai mulţi copaci din zona parcului de la Expo Transilvania. Iniţial, el credea că este vorba de „un soi de salcie”, dar a aflat cu surprindere că în realitate este vorba de măslini sălbatici. Acest lucru este cu atât mai surprinzător cu cât măslinul este un arbust care creşte în zonele calde şi nu a putut fi aclimatizat în această regiune a ţării.
Moroşanu vine cu o variantă interesantă privitor la modul în care au ajuns aceşti arbori să crească tocmai în Cluj. Pentru asta, el o citează pe Margareta Răchiră Aslan, cunoscut turcolog, care a mai scris în trecut despre măslinii sălbatici din Cluj. În opinia ei, această specie de măslin a ajuns cumva accidental în zona Clujului, prin intermediul unei armate otomane care a poposit în apropierea zidurilor vechiului oraş în urmă cu câteva secole.
„Cum au apărut măslinii sălbatici în Cluj? Legendelor Clujului mai putem adăuga încă una. E despre măslini şi turci, despre Mărăşti-Groapă şi Grigorescu. O istorie care merită sa o citeşti. Poate fi adevarată.
Aşadar, într-o săptămână mai ploioasă din primavara anului 1603 o armată de aproximativ 10.000 de turci staţiona undeva între Someşeni şi intrarea în cetatea Clujului.
Vremea ploioasă a făcut ca unii soldaţi să răcească şi astfel aceştia au apelat la remediul clasic - fructul de măslin sălbatic pentru a combate efectele răcelii. Medicamentele în acele vremuri erau formate din amestecuri de plante în principal. Fructul măslinului sălbatic are caracteristici similare catinei. Un soi de vitmania C combinată cu uleiuri complexe, minerale etc. Apoi, din zecile de mii de sâmburi azvârliţi pe jos, in pământul plin de apă, unii au prins rădăcini şi au inceput sa crească măslinii. Aceştia trăiesc cam 80-100 de ani, apoi din rădacina lor şi din fructele lor se nasc alţi şi alţi măslini.”
O ipoteză care explică multe
„Să începem cu începutul. Ieri, mă întâlnesc cu Margareta Rachita Aslan la noi la Cazinoul din Parc. Venise la noi cu un proiect pentru anul viitor.
M-am bucurat că am revăzut-o pe Margareta, am fost colegi de facultate. Ea s-a specializat în Istoria Imperiului Otoman. A absolvit cursurile de diplomaţie la Academia de Diplomaţie Culturală din Istanbul şi e unul din cei mai respectati turcologi. Noi am mai şi locuit în acelaşi bloc, în Mărăsti, zona Groapă, in ultimul “V” .
Mi-a zis că a vazut poza pe care am pus-o pe Facebook marţi cu Mărăştiul şi m-a întrebat dacă ştiu ce sunt acei copaci de pe Aurel Vlaicu şi zona ExpoTransilvania. Eu, am zis ca e un soi de salcie dar nu prea ştiu... Ea a zis ca e măslin.
I-am zis ca măslinii nu sunt o specie care să aibă o tradiţie locală şi că nu-s o specie care sa se aclimatizeze bine locului.
Bunicul Margaretei, Francisc Kondor pe care l-am cunoscut şi eu, om sfătos, fain i-a zis Margaretei că-s de la turci măslinii. Si peste ani Margareta a ajuns cercetator şi a pornit investigaţia. A studiat sursele istorice şi….. a iesit o poveste pe cinste despre un alt Cluj, cel din istorie. Redau mai jos, pe scurt ce a descoperit Margareta Rachita Aslan. Studiul integral e in link la final ”, scrie Moroşanu.
Ce spun documentele din secolul XVII
„În timpul Principatului Autonom al Transilvaniei aflat sub suzeranitatea Porţii otomane (1541-1688) a fost o expeditie militară. Mai precis «în 1603 Moise Székely porneşte împreună cu pribegii transilvăneni refugiaţi în vilayetul Timişoarei, însoţit de trupele otomane puse sub comanda lui Bektaş paşa…» ştim de la cronicarul Nagy Szabó Ferenc că tabăra otomană era plasată în afara zidurilor oraşului Cluj.”
„Această tabără trebuie să fi fost plasată dincolo de Hoştatul clujean, la o distanţă rezonabilă de zona locuită care să ofere siguranţă localnicilor şi spaţiu suficient trupelor, într-o zonă cu acces la apă pentru adăparea animalelor şi în apropiere de un drum principal pentru a favoriza tracţiunea animală a carelor ce le aparţineau. Dacă ar fi să trasăm această zonă, ea ar trebui să fie în partea estică a Clujului, spre capătul actualului cartier Mărăşti, uşor înspre zona Groapă-Între Lacuri înspre Someşeni. Se afla oarecum la mijlocul distanţei dintre cele două aşezări medievale Cluj şi Someşeni. Această trasare se suprapune în bună măsură ariei populate cu măslini, care, datorită poziţionării lor, au reuşit să scape din calea proiectelor de urbanizare derulate pe parcursul ultimului secol.”
Legătura dintre măslinii sălbatici din Cluj şi tabăra otomană
„Desigur, se pune întrebarea: „Ce legătură au măslinii cu tabăra otomană?”. Răspunsul este foarte simplu. Ostaşii din trupele otomane purtau în desăguţele lor diverse doftorii cu care aveau să se lecuiască în caz că se îmbolnăveau…
Era un fel de desăguţă personală de prim ajutor. Fructele măslinilor conservaţi prin uscare erau un extraordinar remediu pentru întărirea sistemului imunitar, folosit în răceli, stări diareice, dizenterie şi multe alte boli care erau inevitabile pentru un ostaş aflat în expediţie. Din câte cunoaştem, vremea din Cluj în primele zile ale staţionării lor nu a fost deloc bună, a plouat torenţial. Dat fiind că măslinul sălbatic este un arbore înrudit cu cătina albă, cam ceea ce reprezenta în practica populară locală remediile pe bază de cătină, cam aşa trebuie înţeleasă utilizarea fructelor uscate de măslin sălbatic. Ieftin, un supliment alimentar natural accesibil tuturor… Fiecare armată utiliza remedii naturale, să spunem, specifice. Nu este străin nimănui faptul că soldaţii ruşi utilizau sămânţa de floarea soarelui, foarte bogată în conţinut de acid oleic, obicei care a fost preluat şi de noi….
„Însă fructul de măslin sălbatic este un depozit de vitamine, oferă energie şi vitalitate consumatorului, exact de ce avea nevoie un soldat. În timpul campărilor consumau fructe de măslin sălbatic, al căror sâmburi le-au aruncat probabil ici-colo. Se spune că din aceşti sâmburi ar fi răsărit măslinii sălbatici. Ulterior s-au înmulţit în voie, din fructele căzute.”
În ce zone se află măslinii sălbatici din Cluj
„Derulând mai departe firul poveştii cu măslini, am identificat întâmplător o altă zonă ce cuprinde câteva exemplare din specie. Ei sunt poziţionaţi în cartierul Grigorescu, pe malul Someşului, pe un fragment al Bulevardului 1 Decembrie 1918, în zona Dispeceratului de Autobuze. Iar dacă aceşti arbori sunt urmaşi ai celor ce au rămas de pe vremea staţionării contingentelor otomane, atunci ele constituie dovezi vii în susţinerea frumoasei legende a lui Donath, când, prin 1660 s-a încercat schimbarea cursului Someşului pentru a se lăsa oraşul fără apă. De remarcat şi în acest caz, că şi aceste exemplare au scăpat la limită, total întâmplător, de planurile de urbanizare, ca să nu fie tăiaţi; se află lângă o sursă de apă – Someşul, aproape de Dealul Hoia şi de Tăietura Turcului.
S-a trecut la cartografierea zonei, şi încărcarea imaginilor cu măslini sălbatici pe harta google. Rezultatul final a evidenţiat două zone populate accentuat de măslini sălbatici, ambele erau în formă aproximativ patrulateră, ceea ce poate duce cu gândul la sistemul de încartiruire a unor tabere militare vechi. În cazul Legendei lui Donath, populaţia de măslini vine ca o mărturie a evenimentului şi a existenţei curajosului personaj clujean. Legenda măslinilor sălbatici din Mărăşti, reală sau nu, este o minunată povestire care ne aminteşte de vremuri trecute, încărcate de istorie. Ambele legende se suprapun unor realităţi istorice – încartiruirea unor contingente militare otomane formate din mii de osteni, realităţi susţinute de surse cronistice”, scrie Florin Moroşanu.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Imaginea care face cât 1.000 de cuvinte. Cum este promovată România de o britanică FOTO
Se încarcă comentariile...
