Locul unde se decide cine ia Nobelul pentru Literatură. Cercetător din Cluj: „Dacă eşti norocos, poţi întâlni un laureat“
0
Cercetătorul Attila Varga de la filiala Academiei Române din Cluj studiază de 8 toamne la Academia Regală din Suedia în cadrul unui proiect complex. Anul ăsta, paşii l-au dus spre Biblioteca Comisiei Nobel pentru Literatură.
„Am venit în Suedia, la Academia Regală din Stockholm, în cadrul proiectului de schimb interacademic care se derulează între Academia Română şi Academia Regală Suedeză“, spune Varga Attila, un cercetător de la filiala Academiei Române din Cluj.
Din 2010 şi-a dorit să ajungă la faimoasa academie nordică. I s-a spus că nu va fi un demers prea uşor. Se cereau un proiect complex de cercetare care trebuia aprobat de Academia Română şi de cea Regală Suedeză, dar şi două invitaţii de la două instituţii de cultură de prestigiu din Suedia. „Asta mi s-a părut cel mai greu, deoarece nu mai fusesem niciodată în Suedia, nu cunoşteam pe nimeni, prin urmare de unde să primesc două invitaţii de la instituţii de cultură de renume?“, povesteşte Attila.

Clădirea Bibliotecii Nobel FOTO: arhiva Attila Varga
Proiectul care i-a deschis porţile
Primul pas a fost să găsească un proiect de impact, la care să nu mai fi lucrat nimeni nici în România, nici în Suedia. Cum mare parte din cercetările sale se axează pe Istoria Francmasoneriei şi a Societăţilor Secrete din spaţiul Europei Centrale în perioada Dualismului Austro-Ungar s-a gândit să extindă aceste teme:
„Să văd care au fost punţile de legătură între elitele Ordinului Masonic din Europa de Nord şi cele din Europa Centrală. Aveam, la ora respectivă, vagi bănuieli cum că existau nişte conexiuni subtile între masoneria suedeză şi Răscoala lui Horea din 1784, în consecinţă voiam să mă apuc de treabă şi să descâlcesc firele unui mister care dăinuie în istoriografia de la noi de mai bine de cinci decenii“.
Şi-a gândit un proiect de cercetare, l-a pus pe hârtie, apoi a făcut o listă cu toate instituţiile de cultură şi de cercetare de prestigiu din Suedia. Vreo 40, zice Attila. Le-a trimis tuturor câte un email. O vreme nu i-a răspuns nimeni, iar când era în punctul de a renunţa s-a trezit cu un e-mail scurt de la cineva care lucra la Fondul de Manuscrise din cadrul Bibliotecii Regale din Stockholm.
„Persoana respectivă care, ulterior, a şi devenit primul meu prieten din Suedia, mi-a mărturisit, din start, faptul că nu este mason, nu se pricepe la acest gen de temă, însă proiectul meu i se pare foarte interesant şi foarte inteligent alcătuit, prin urmare îmi trimite recomandare din partea instituţiei sale, dar şi din partea Universităţii din Stockholm unde el preda Istoria Artei“, detaliază cercetătorul. Astfel a rezolvat problema celor două recomandări. Proiectul a fost aprobat şi a început aventura.

Imagine din Biblioteca Nobel FOTO: arhiva Attila Varga
„Un privilegiu pentru minte şi inimă să citeşti într-o asemenea ambianţă“
Anul acesta, cercetarea l-a adus la Biblioteca Comisiei Nobel pentru Literatură. Căuta volume despre elitele Europei de Nord din veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea. Despre instituţie, povesteşte Attila, că a apărut în 1901, odată cu înfiinţarea Institutului Nobel al Academiei Suedeze, cu scopul fiind de a achiziţiona lucrări şi reviste de specialitate din toată lumea în vederea evaluării viitorilor laureaţi. Azi are peste 200.000 de volume, inclusiv mii de reviste de profil din toată lumea, cu titluri la zi, şi e una din cele mai mari biblioteci dedicate literaturii din nordul Europei. Biblioteca se află în zona rezidenţială din vechiul Stockholm, în spatele Academiei Suedeze. Clădirea bibliotecii a fost construită între anii 1773 şi 1778. A servit mai întâi drept sediu pentru Bursa din Stockholm. Abia la început de secol XX a revenit Academiei Regale Suedeze căpătându-şi rostul de azi.
În prima sa zi de studiu la Biblioteca Nobel, bibliotecarul, aflând că e român, „s-a purtat foarte cordial, subliniind aceea că sunt persoane născute în România care au luat celebra distincţie“.
„Aş vrea să mărturisesc şi aceea că, odată ce am ajuns acolo, nu mi-am putut refuza plăcerea de a scoate câteva din cărţile Hertei Müller, scriitoare originară din Banat, de unde sunt şi eu, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2009. Este o senzaţie unică şi un privilegiu pentru minte şi inimă să citeşti într-o asemenea ambianţă“, mărturiseşte el.
Întâlnire cu un laureat Nobel?
Clujeanul (foto în dreapta, sursa foto: Facebook Attila Varga) a studiat într-una din sălile de lectură ale bibliotecii obişnuiesc să vină membrii ai Comisiei Nobel pentru Literatură pentru documentare.
„Atunci când decide cine ia mult râvnita distincţie mondială vine în acest loc şi se documentează intens în privinţa candidaţilor. Ai şanse foarte mari ca, atunci când te pui acolo la masă şi lucrezi pentru tine, să vezi că vine cineva din renumita comisie, purtând cu sine un munte de cărţi şi de reviste din care extrage informaţii în legătură cu diverşi candidaţi“, explică el.

Despre experienţa de a studia în Biblioteca Nobel, dar şi în sala unde se află cine ia prestigiosul premiu pentru Literatură, cercetătorul din Cluj mărturiseşte că „a fost unică, cât pentru o viaţă“.
„Se spune că, în realitate, cărţile sunt cei mai buni profesori pe care îi poţi avea, dar, dacă îi mai şi întâlneşti întru cadru privilegiat unde se premiază cele mai strălucite condeie din această lume, atunci când pleci de acolo, cu siguranţă, nu te vei mai mulţumi cu puţin. Vezi altfel lumea, oamenii, dar mai ales ideea de performanţă în sine“, e de părere clujeanul.
Studiul într-un mediu atât de select oferă şi şansa ca în sală să păşească un laureat Nobel.
„Dacă te afli acolo la cercetare şi eşti norocos, poţi întâlni un laureat Nobel care, fiind în vizită la Academie, vine şi pe la Bibliotecă, preţ de câteva ore, pentru relaxare în compania cărţilor. Nu te opreşte nimeni să vorbeşti cu el. Ce poate fi mai minunat decât să stai la o discuţie destinsă cu un Laureat Nobel!“, mărturiseşte românul.
La urechile lui a ajuns o legendă care ar zice că dacă ajungi prima dată în Biblioteca Comisiei Nobel prima dorinţă care îţi vine în minte se va împlini cu siguranţă. Dorinţa lui Attila în anul Centenarului a fost ca, „în viitorul nu foarte îndepărtat, o personalitate a culturii sau a ştiinţei care s-a născut în România, a crescut în România, s-a format în această ţară şi a rămas aici, să ia mult râvnitul premiu“.
Vă mai recomandăm:
Un film al faimosului Janovics Jenő, regizor interbelic ale cărui pelicule turnate la Cluj au făcut înconjurul lumii, este material didactic la Universitatea Oxford Brookes.
„Oare ce istorie mai scriem?“, se întreabă Varga Attila, istoric şi cercetător al Academiei Române din Cluj. Vreme de săptămâni bune a tradus din maghiara veche sute de pagini dintr-o lucrare străină românilor, dar valoroasă pentru cei aproape 1.000 de ani de istorie puşi pe hârtie în baza surselor primare: „Istoria Clujului“ de Jakab Elek, singurul istoric maghiar membru al ASTRA. Traducerea a apărut la mai bine de 100 de ani de la scrierea lui.
Doi istorici din Cluj au scris o carte despre oamenii care au proiectat multe dintre clădirile faimoase din vestul ţării, dar şi din state din centrul şi estul Europei. „Dicţionarul arhitecţilor din Transilvania în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918)“ este inedit întrucât Varga Attila şi Gabriela Rus sunt primii care s-au încumetat să scrie, în română, despre cei care şi-au lăsat amprenta în piatră, în oraşele din fostul Imperiu.