FOTO Ghid de vacanţă în Alpii austrieci: tot ce trebuie să ştii despre un alt tip de „ultra all inclusive“
0
All inclusive şi ultra all inclusive sunt concepte care au mare succes la turiştii români. Hotelurile de pe litoral se întrec în a pune la bătaie oferte în care piesa de rezistenţă este cât de multă mâncare şi băutură poţi pune pe masă. În Austria, pe de altă parte, a apărut un alt concept de „all inclusive“, care nu se referă la mâncare şi băutură, ci la cât de mult îţi umpli timpul pe care-l petreci în concediu.
Te-ai întrebat vreodată de ce în Austria peste tot, inclusiv pe pajiştile vizibile de pe autostradă, iarba este tăiată de parcă ai fi pe un teren de golf? „Este obligaţia fiecărui proprietar, dacă nu face asta ia amendă. Trebuie să fie frumos“, mi-a explicat Marija Aerts. Alături de soţul ei, Stefan, Marija administrează pensiunea Haus Residence din localitatea Ramsau, aflată în masivul muntos Dachstein, în regiunea Styria din Austria.
Viaţa celor doi soţi, ea din Croaţia şi el din Belgia, este strâns legată de casa cu balcoane din lemn, construită în stilul inconfundabil al cabanelor din zona Alpilor, la intrarea căreia scrie „Come like a guest, leave like a friend“, adică „Vii ca un oaspete, pleci ca un prieten“.
Ca o mică picanterie, Maria îmi povesteşte că lângă pensiunea lor şi-au cumpărat case de vacanţă ruşi şi englezi care vin doar de două ori pe an şi nu-şi îngrijesc iarba. Vecinii au sesizat primăria care le-a pus în vedere proprietarilor să-şi tundă iarba, altfel primesc amendă. N-au mai avut de ales şi au angajat o firmă care vine de două ori pe lună şi face frumos, explică Marija.
Obiecte artizanale din Croaţia
„Haus Residence funcţionează din 1983, când soţul meu şi familia lui au cumpărat casa. Soţul meu, care este belgian, venea în timpul şcolii la schi în această zonă. După ce a terminat şcoala, le-a spus părinţilor că vrea să trăiască în Austria şi să devină instructor de schi. Eu sunt aici din 1988“, povesteşte Marija.
Cum s-au cunoscut? Stefan a ajuns în Croaţia în căutare de obiecte artizanale pe care să le pună pe pereţii pensiunii. Acolo a întâlnit-o pe Marija. „Aşa a fost viaţa. Eu trăiam într-o localitate situată la 40 de kilometri de Zagreb şi vorbeam un pic de germană, pentru că generaţia mea a fost prima din ţară care a învăţat limba germană la şcoală. Stefan era în Croaţia căutând obiecte artizanale ca acestea“, spune ea arătând spre basoreliefurile din lemn, înrămate ca nişte tablouri, reprezentând scene rurale, care se găsesc prin toată cabana: un vânător, o femeie care toarce lână, un plugar.
„Acestea au fost sculptate în satul meu. Familia lui Stefan cumpărase casa şi trebuia să o decoreze cu obiecte artizanale, care în Austria sunt foarte foarte scumpe. Neavând aşa de mulţi bani pentru a decora cabana în stil rustic, cum erau toate pensiunile din zonă, a căutat în Europa de Est. În Ljubljana, Slovenia, au găsit un magazin în care erau aceste basoreliefuri din lemn, care erau făcute în satul meu. Cei din magazin i-au dat adresa şi astfel s-a întors 400 de kilometri pentru a cumpăra mai multe“, povesteşte Marija. Oamenii din sat i-au cerut Marijei ajutor pentru a se înţelege cu străinul care vorbea germană. Stefan este din zona flamandă a Belgiei, unde se vorbeşte neerlandeza, o limbă germanică răspândită în Ţările de Jos şi Belgia.
„Dumnezeu iubeşte lemnul“
Parafrazând celebrul refren al celor de la Taxi – „Dumnezeu iubeşte lemnul“ – am observat că şi austriecii iubesc lemnul. În zona montană, totul este din lemn: de la casele cu muşcate în balcon, care arată de parcă ar fi pictate, tavane aparente din lemn, mobilă din lemn masiv, la obiectele artizanale care decorează din belşug orice pensiune şi până la locurile de joacă. Destinul pensiunii „Residence“ a fost, în mare parte, determinat de „tablourile“ din lemn aduse din micul sat croat.
Pe de altă parte, este impresionant, mai ales când ai copil mic, că în zona localităţii Ramsau, unde am stat cinci zile, am găsit câte un loc de joacă peste tot, atât la un mic restaurant cu câteva mese, care are două leagăne, un balansoar şi un tobogan, cât şi la altitudini de 2.000-3.000 de metri, la care am ajuns după un drum cu telegondola şi unde am găsit adevărate parcuri de distracţii pentru copii. Majoritatea aparatelor şi dispozitivelor cu care sunt dotate locurile de joacă sunt, bineînţeles, din lemn.
Lemnul a fost în centrul atenţiei şi când am vizitat aşezământul benedictin din localitatea Admont, unde se află cea mai mare bibliotecă de mănăstire din lume. Arhitectura barocă a bibliotecii este impresionantă, mai ales când afli că printre rafturile vopsite în alb şi auriu se află 70.000 de volume, dintre care 1.400 sunt manuscrise preţioase, jumătate datând din Evul Mediu. De curând, aici s-a descoperit ceea ce se crede că este cel mai vechi text scris în limba germană. În mănăstire se află, de asemenea, patru muzee generoase: gotic, de artă modernă, de arte plastice şi muzeul de istorie naturală. Rătăcind prin sălile uriaşe ale muzeelor am găsit şi o cameră dedicată companiei Schweighofer, rău famată în România, care probabil a finanţat anumite proiecte ale mănăstirii. Este, de fapt, un mic show-room în care poţi vedea ultimele tipuri de parchet şi produse din lemn ale companiei.
Revenind la lemn şi la dragostea austriecilor pentru acest material, mi-a rămas minte o lucrare din muzeul de artă modernă al mănăstirii Admont. Este vorba despre o scândură din lemn maronie cu striaţii, care părea luată din raftul unei cămări şi rezemată de unul dintre pereţii albi ai muzeului. „Un Dorel de la ei“, mi-am zis, însă nu puteam să fiu într-o eroare mai mare: eram în faţa unei opere de artă. „Tu, în formă de scândură de lemn“ era intitulată şi aparţinea artistului Ronald Kodristch. Abia când am ascultat ghidul audio am aflat că, de fapt, artistul a pictat o bucată de lemn astfel încât să arate ca o scândură, inserând diferite simboluri ascunse. Oricât m-am uitat la ea, tot o bucată de lemn am văzut.
700 de euro 5 nopţi, ultra all inclusive
All inclusive şi ultra all inclusive sunt concepte care au mare succes la turiştii români. Hotelurile de pe litoralul turcesc sunt renumite pentru ofertele în care piesa de rezistenţă este cât de multă mâncare şi băutură îţi poţi pune pe masă de cel puţin trei ori pe zi. Am văzut complexuri hoteliere care în pozele de prezentare aveau mai multe imagini cu sala de mese şi mâncarea servită decât cu plaja.
În Austria, pe de altă parte, are succes un concept turistic similar, care nu se referă însă la mâncare, având în vedere că majoritatea unităţilor de cazare oferă numai mic dejun. „Să angajezi un bucătar este foarte scump“, îmi explică Marija. „Noi de doi ani am angajat bucătar pentru că înainte găteam noi şi era foarte obositor. Am decis totuşi să oferim demipensiune pentru că iarna procurarea mâncării poate fi o provocare aici. Vara e cald şi pot turiştii să meargă la restaurantele din zonă, pot să-şi cumpere mâncare de la Spar, dar iarna, după ce vin de la pârtie, seara, este mai greu“, explică ea.
Dacă „all inclusive“ în Austria nu este legat de mâncare, atunci despre ce vorbim? Despre un „all inclusive“ care se referă la modul în care-ţi petreci timpul. Dacă iarna, în sezon, ceri 50 de euro pentru un permis de schi, ce faci vara cu telegondola care ducea schiorii în vârful pârtiei? Ce faci vara cu o uriaşă infrastructură turistică ce cuprinde muzee, parcuri acvatice, sute de activităţi? Cum aduci turiştii la munte vara, când toată lumea vrea să meargă la mare? Unele zone din Austria au găsit soluţia cardului de vară, astfel că, pe lângă cazare şi mic dejun/demipensiune, turiştii primesc un bonus: un card care vine cu o cărţulie, un fel de ghid în care găseşti zeci de atracţii turistice la care ai acces gratuit sau redus.
În cazul cardului de vară „Schaldming Dachstein“, de care am beneficiat, vorbim de peste o sută de obiective gratuite: telegondole, muzee, parcuri acvatice, zeci de activităţi montane plus transport gratuit în întreaga zonă Dachstein. „Dacă vii cu familia cu copii, cu un astfel de card economiseşti sute de euro“, spune Stefan. Dar cine plăteşte aceste sute de euro? „O parte o suportă turiştii şi este inclusă în costul cazării, o parte o plătim noi, cei care avem pensiuni şi hoteluri, şi o parte o suportă firmele care administrează obiectivele turistice“, explică Stefan. Totul este calculat astfel încât turiştii să simtă că nu plătesc niciun euro pentru acest card. Suma plătită pentru cinci nopţi cu demipensiune pentru un apartament cu două camere, plus cardul de vară, a fost de 700 de euro.
„Noi plătim în fiecare lună o sumă pentru fiecare client pe care-l avem, indiferent dacă foloseşte sau nu cardul respectiv. Este o opţiune pe care pot să o aibă pensiunile şi hotelurile. Nu toţi oferă carduri. Pentru noi şi pentru clienţii noştri este un lucru bun şi vom continua“, subliniază Marija.
„Vii client şi pleci prieten“
Cum pensiunea „Haus Residence“ este o mică afacere de familie, Marija şi Stefan, care şi-au amenajat un apartament chiar în pensiune, sunt toată ziua disponibili pentru clienţi. Sunt fericiţi să le spună despre ce poţi face în zonă, dar şi despre aventurile lor cu maşina de teren în destinaţii exotice nebătute de turiştii obişnuiţi. Au fost, bineînţeles, şi în România şi nu s-au plâns de drumurile proaste. „Nouă ne place aventura“, spune, zâmbind, Stefan, mândru de maşina lui care nu s-a defectat de 20 de ani. În sezon, sunt la post 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. În fiecare seară, Marija se îmbracă în port tradiţional austriac şi se asigură că totul este în regulă la cină. „E greu, dar dacă faci ceea ce îţi place, poţi să rezişti“, spune femeia care din 1988 se ocupă de pensiune alături de soţul ei.
Casa le e tot timpul plină de turişti, dar nu ştiu ce se va întâmpla cu pensiunea după ce ei nu vor mai putea menţine ritmul. „Va fi o problemă cu mai multe pensiuni de familie din zonă. Mulţi dintre copiii celor care astăzi au pensiuni nu mai vor să continue tradiţia familiei, vor să facă altceva, li se pare prea greu“, spune, cu regret, Marija. Fiul lor, Marijan, este instructor de schi la 50 de kilometri de casa părintească. Viitorul lui se pare că nu va fi legat de pensiunea părinţilor, însă până atunci, Marija şi Stefan vor face tot ce le stă în putinţă să respecte motto-ul pensiunii „Vii client şi pleci prieten“. De cele mai multe ori reuşesc.
Obiective turistice de tip supermarket
Atracţiile turistice din zona Schladming-Dachstein au fost concepute pe modelul hipermarketului: găseşti câte ceva pentru fiecare. S-au chinuit antreprenorii să stoarcă şi ultima picătură de potenţial turistic de pe orice deal, lac, munte, drum, pârtie. Niciunui obiectiv turistic nu-i lipseşte un restaurant – chiar dacă este la 3.000 de metri altitudine, şi un loc de joacă pentru copii.
În localitatea Schladming am fost la Hopsiland – un loc de joacă pentru copii cocoţat pe muntele Planai, la 2.000 de metri altitudine. Hopsiland a fost gândit ca un traseu de 1,5 kilometri pe munte, presărat cu zeci de surprize pentru cei mici: leagăne, tobogane, tiroliene, turnuri de căţărare, trasee de aventură, diferite instalaţii hidraulice şi un lac unde se poate face baie vara. Ca să ajungi la Hopsiland trebuie să urci vreo 15 minute cu o gondolă, trecând prin zone cu peisaje superbe. Pe munte şerpuieşte un traseu de mountain bike, cu nişte serpentine care te fac să te uiţi cu emoţie la bicicliştii care coboară ca nişte kamikaze. La ultima oprire a gondolei ajungi în raiul copiilor. Sunt atâtea lucruri de făcut pentru ei, încât după două ore, noi avansasem doar câteva sute de metri din traseul de 1,5 kilometri. Să urci cu gondola la Hopsiland costă 18 euro de persoană, dar noi am mers gratis cu cardul de vară.
Bob de vară, tiroliană, carturi
Se găsesc activităţi şi pentru copiii mai mari – în parcarea subterană de unde am luat gondola, un etaj a fost dedicat unui circuit interior de carturi. Pe masivul Rittisberg, aflat la câteva sute de metri de pensiunea noastră, acelaşi concept de „shaorma cu de toate“: la bază găseşti un lac natural lângă care a fost amenajată o plajă cu nisip fin. La câţiva metri, poţi să faci slalom pe un teren de iarbă cu un Segway – aparatele fiind adaptate pentru copii. Se poate practica tirul cu arma ori cu arcul sau minigolf.
Dacă ne apropiem de munte, avem patru variante: un bob de vară – care merge pe şine din metal pe un traseu de 1.300 de metri cu viraje care amintesc de un roller coaster; „Flyline Rittisberg“, un fel de tiroliană de 430 de metri formată dintr-un tub de oţel, de care eşti suspendat într-un ham, care se încolăceşte ca un şarpe printre brazi, la câţiva metri înalţime de la pământ – senzaţia este că zbori printre copaci; pentru cei mai liniştiţi, un telescaun este soluţia pentru a ajunge în vârful muntelui, unde te aşteaptă pe un platou un loc de joacă pentru copii făcut tot din lemn, care are în apropiere o volieră cu papagali şi alte păsări exotice. Bineînţeles, sus este şi un restaurant unde poţi lua masa. La coborâre, poţi să mergi pe jos sau să iei un fel de trotinete de teren masive şi grele, pe care să cobori de la 1.500 de metri pe un drum de pământ. Telescaunul până sus şi accesul la lac au fost incluse în cardul de vară, iar o coborâre cu bobul de vară a costat 7 euro.
Muntele sălbatic
Un alt exemplu de „supermarket de activităţi“ din care s-a stors fiecare picătură de atracţie turistică este „Muntele sălbatic“ din localitatea Mautern, un parc zoologic alpin amenajat pe câteva sute de hectare, la care poţi ajunge doar după o călătorie cu gondola până la 1.100 de metri altitudine. Sus, pe munte, vei găsi o uriaşă grădină zoo cu 270 de animale care trăiesc într-un habitat foarte apropiat de cel natural: lupi, urşi, bizoni, cerbi, vulturi, lincşi, mufloni, pisici sălbatice etc. A fost amenajată, bineînţeles, şi o fermă cu animale domestice, unde atracţia sunt poneii, pe care micuţii îi pot mângâia şi călări. Şi, deloc surprinzător, tot aici există un loc de joacă mai special, cu tobogane gigant, un turn de paraşutism care îţi permite să vezi zona suspendat într-un ham şi un lac în care se poate face baie.
La coborâre poţi opta pentru un bob de vară, care alunecă pe şine de metal sau pentru un cart cu trei roţi pe care cobori pe un drum plin de curbe. Până la baza muntelui te duce gravitaţia, aşa că trebuie să foloseşti la maximum frânele foarte bune din dotare, pentru că poţi ajunge la viteze ameţitoare. Gondola şi accesul la parcul zoo costă 16 euro pentru un adult şi 10 euro pentru un copil, dar cu cardul de vară ai acces gratuit.
Palat de gheaţă la 3.000 de metri
O altă atracţie a zonei este gheţarul Dachstein – situat la circa 3.000 de metri altitudine. Ca să ajungi acolo, mergi pe un drum panoramic cu taxă, iar apoi te urci într-o gondolă uriaşă de 40 de persoane care te duce în vârful muntelui, unde găseşti un strat gros de zăpadă. Din nou peisajul este superb, mai ales de pe podul suspendat şi de pe „sky walk“, un podeţ din sticlă suspendat deasupra stâncilor ameţitoare. În gheţar a fost săpat un „palat“ de gheaţă cu tematica „Europa“. După ce intri, parcurgi un traseu pe lângă diferite simboluri ale ţărilor europene, toate sculptate în gheaţă: turnul Eiffel, o godolă veneţiană, turnul Big Ben, o scenă de coridă. Bineînţeles că la 3.000 de metri a fost amenajat şi un restaurat în care intră uşor 100 de persoane. Ca să ajungi pe gheţar – pe drumul panoramic şi cu gondola – te costă 38 de euro de persoană, dar cu cardul a fost gratuit. Intrarea în palatul de gheaţă a fost 10 euro.
Cardul de vară, un avantaj real
Mâncarea o poţi cumpăra de la supermarketurile din zonă, preţurile fiind similare cu cele din România. La restaurante, poţi să cumperi o supă gulaş, care este nelipsită din meniuri, cu preţuri înter 3,5 şi 7 euro. Un fel doi începe de la 10 euro, iar o cafea costă în jur de 2 euro. Telegondolele şi accesul la diferite atracţii sunt destul de scumpe, o familie de trei persoane trebuind să scoată din buzunar cel puţin 50 de euro pentru un obiectiv turistic. O mare economie se poate face cu cardul de vară, care oferă gratuităţi la peste 100 de obiective.
Mai puteţi citi:
Autorităţile din insula greacă Santorini au luat măsuri pentru a controla fluxul de turişti, motivând că, deşi pompează bani în economia locală, distrug infrastructura. „Cantitatea de gunoi s-a dublat“, spune primarul.
Se încarcă comentariile...
