EXCLUSIV FOTO VIDEO Mecanicul auto care a pus poveştile lui Creangă pe versuri
0
Clujeanul Ioan Ciorca (55 de ani) a transformat poveştile lui Ion Creangă în poezii. La fel a făcut cu basmele lui Ispirescu şi cu Biblia.
Românul s-a născut poet. Nu e o vorbă-n vânt sau una aruncată atunci când vrem să ne fălim cu ce-a mai făcut unul sau altul prin ţară. E o realitate, iar exemple au fost destule. Şi încă mai sunt. Unul e cel al clujeanului Ioan Ciorca care a pus pe versuri poveştile şi povestirile lui Ion Creangă.
Nu vorbim de un poet de renume, ci de un mecanic auto, un om pe care-l vezi pe stradă şi nu ştii ce îndeletniciri măreţe ascunde. Un mecanic auto angajat la stat cu licenţă în filosofie, care îl admiră pe Eminescu şi-ţi citează din Kant, cu un master în managementul proiectelor şi cărţi de poezii publicate şi brevete de invenţii premiate cu medalii la salonul internaţional de inventică de la Cluj.
Cu un astfel de CV te aştepţi să-l întâlneşti pe Ioan Ciorca la vreo catedră predând filosofie şi vorbind despre cerul înstelat de deasupra noastră, legea morală din noi ori dezbătând despre liberul arbitru. Dar nu. Spune că nu i-ar plăcea să predea, nu în zilele noastre din cauza condiţiei mizere pe care o are dascălul.
„Să predau? În vremurile noastre nu! Mai demult profesorul însemna ceva, era un ideal de nobleţe, era respectat, dar şi bine pregătit, însă azi e doar o umbră. Prefer să fiu mecanic auto. Câştig mai bine decât aş preda“, recunoaşte clujeanul în vârstă de 55 de ani.
Crede că profesia sa de acum e doar o etapă spre ceva mai bun, nu vede nimic trist în faptul că are o licenţă în filosofie şi master în managementul proiectelor şi el repară maşini la o firmă de stat.
Creangă, mereu actual
Însă viaţa sa capătă mai multă culoare după orele de program, când intră în lumea poveştilor, a acelor poveşti care i-au bucurat copilăria. Nu doar le citeşte, ci le şi pune în versuri. A început cu poveştile lui Ion Creangă, marele povestitor, al cărui haz de necaz e atât de prezent şi azi în vorbele românilor.
„Ion Creangă este foarte actual. Ca şi Caragiale. Creangă e un scriitor reprezentativ pentru poporul român. Ştia să facă haz de necaz şi găsea tăria să treacă peste toate greutăţile, dar şi să îi pişte cu vorba pe cei care îi reprezentau interesele, pe guvernanţii vremurilor sale“, motivează clujeanul de ce a ales opera marelui povestitor pentru a o pune în versuri.
Are şi un argument personal: părinţii îi citeau poveşti de Creangă când era mic. Îşi aduce aminte că avea cuburi din hârtie care unite formau patru poveşti, un fel de piramidă cu poveşti. Una dintre poveştile de pe cuburi era „Capra cu trei iezi“.
„Toate poveştile mi-au plăcut. Veneam de la serviciu şi puneam în versuri câte o poveste pe zi, aşa, de relaxare“, spune Ioan Ciorca.
„Soacra cu trei nurori“, prima pe versuri
Poveştile lui Creangă în versuri, oricât de ciudat ar suna, nu şi-au pierdut din haz, nici din pitoresc. Sunt doar altfel, îmbrăcate în versuri. Ioan Ciorca a păstrat regionalismele pe care le explică în note de subsol. Nu a intervenit cu nimic în poveste, nu a modificat firul narativ, personajele, nimic.
Astfel, poveştile lui Creangă stau, de vreo doi ani, într-un fişier pe calculatorul clujeanului, în formă de poezii. Ca lungime sunt aidoma baladelor populare, au fir epic, au personaje, există intrigă.
„Capra cu trei iezi“, „Punguţa cu doi bani“, „Povestea lui Harap Alb“, „Fata babei şi fata moşneagului, „Soacra cu trei nurori“, „Prostia omenească, „Păcală“, „Ursul păcălit de vulpte“ sunt câteva dintre textele lui Creangă puse în versuri.
Cu care a început? Cu „Soacra cu trei nurori“!
„Noi, românii, avem o problemă cu soacrele şi am zis să încep cu Soacra cu trei nurori. Am pus-o chiar prima pentru că vreau să binedispun cititorul“, se justifică Ciorca. Cum sună Creangă în versuri
„Demult de tot, era odată –
În vremea cea îndepărtată
O babă care se vădea
Precum că trei feciori avea.
Erau ca brazi-nalţi şi mari,
Iar de virtute erau tari
Aceşti feciori, dar – dragii mei –
La minte slabi se-arătau ei.
Toată a lor gospodărie
Se dovedea o răzeşie (n.r. la subsol se explică cuvântul: proprietate a unui ţăran din Moldova)
Destul de mare şi bogată.
Aceasta, deci, era formată
Din casa bătrânească. Ea
Avea apoi alăturea
Toată pojijia (n.r. la subsol se explică termenul: toate bunurile dintr-o gospodărie) pe care
O casă-de acest fel o are.
Se mai afla pe răzeşie
Şi o livadă şi o vie,
Precum şi vite îngrăşate
Şi păsări mari, nenumărate.
Toate-aceste alcătuiau
Gospodăria ce-o aveau
Feciorii cari, de bună seamă,
O stăpâneau cu a lor mamă.
Pe lângă astea, mai avea
Baba şi bani, căci îşi strângea
Parale albe, să le ţină
Când zile negre au să vină.
Cu zece noduri, o para,
Baba lega şi tremura
Pentru bănuţii cheltuiţi
Că n-au fost economisiţi.
Baba voise să îi stea
Feciorii toţi alăturea
Şi două case a zidit.
Pe-acestea ea le-a rânduit
Chiar lângă casa bătrânească.
Astfel a pus să se zidească
Una la stânga aşezată
Şi-alta la dreapta înălţată“.
Partea de început a „Soacrei cu trei nurori“, varianta în proză:
„Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte. O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse şi părăluţe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban.
Pentru a nu răzleţi feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta şi alta de-a stânga celei bătrâneşti“. (sursa poveştii, AICI)
Creangă, Ispirescu, Biblia. Toate în versuri
Poveştile şi povestirile lui Creangă nu au fost încă publicate. Clujeanul s-a gândit ca ele trebuie însoţite de imagini ca să fie şi mai atractive, mai ales pentru cei mai mici dintre iubitorii poveştilor.
Iar pe lângă asta, Ioan Ciorca discută cu o editură ca să scoată cărţi de colorat cu poveştile lui Creangă în versuri care să fie însoţite şi de un audiobook. Dar astea sunt, deocamdată, doar planuri. Ca să le pună în practică strânge bani. „Un ajutor nu ar strica“, zice clujeanul.
Creangă nu este singurul ale cărui poveşti le-a pus în versuri. Şi cu basmele lui pe Petre Ispirescu a făcut la fel - „Prâslea cel voinic şi merele de aur“, „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“.
Nici „Cartea Cărţilor“, cum mai e denumită Biblia, nu i-a scăpat clujeanului. Însă la aceasta din urmă a lucrat ceva mai mult: 14 ani. În versuri, Biblia are 1.815 de rânduri cuprinse în 21 de volume. Primul volum l-a publicat cu ajutorul unui teolog din SUA, care vrea să-l ajute e clujean să intre în Cartea Recordurilor datorită strădaniei de a pune Biblia pe versuri.
Ciorca mai are publicate cărţi de poezii şi editoriale la un cotidian naţional (România liberă):
„Am încercat să fac textele biblice mai accesibile. Ţin să subliniez că Biblia în versuri nu e o carte cu religioasă. Eu nu sunt un om religios. Există o profeţie în Vechiul Testament care vorbeşte despre venirea unor vremuri de mare sete şi foamete, în sensul figurat. Această Biblie în versuri am scris-o în aşteptarea acelor vremuri. La noi în ţară, anormalitatea a devenit normalitate. Nu este în regulă. Trebuie să facem ceva“, încheie clujeanul care a pus poveştile lui Creangă în versuri.
Mai puteţi citi:
FOTO VIDEO Cum sună Biblia în versuri. Munca unui mecanic auto din Cluj cu licenţă în filosofie
FOTO Irlandezul care face festival pe banii lui la Săpânţa
Se încarcă comentariile...
