Eminescu, în „Timpul“: „Partidele nu se numesc conservatoare sau liberale, ci oameni cu slujbă: guvernamentali, oameni fără slujbă: opoziţie“
0
Poetul Mihai Eminescu a desfăşurat o intensă activitate jurnalistică la ziarul „Timpul“, unde a criticat dur clasa politică şi demagogia care domina dezbaterile politicienilor. Una dintre principalele dezbateri care se duceau atunci era în ce măsură partidele româneşti se ghidează după principiile familiilor politice conservatoare respectiv liberale sau după interesele de moment.
„Partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale; ci oameni cu slujbă: guverna mentali, oameni fără slujbă: opoziţie. De acolo vecinica plângere, că partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale”, scria Eminescu într-un articol din ziarul Timpul. Marele poet naţional a început să scrie în 1877 la ziarul „Timpul”, publicaţie apropiată de gruparea conservatoare.
După 6 ani de colaborare la ziar, Eminescu scrie unui prieten: „Ei bine de şase ani aproape, o duc într-o muncă zadarnică, de şase ani mă sbat ca într-un cerc vicios în cercul acesta, care cu toate acesta e singurul adevărat, de şase ani n' am linişte, n'am repausul senin, de care aşi avea atâta trebuinţă ca să mai pot lucra şi altceva decât politică. (...) am lucrat din convingere şi cu speranţă în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor. Dar nu merge. În opt ani de când m-am întors în România, decepţiune a urmat la decepţiune şi mă simt atât de bătrân, atât de obosit, încât degeaba pun mâna pe condeiu să încerc a scrie ceva...". Eminescu îşi dă demisia de la Timpul la 16 Februarie 1883.
Partidele din România
„Caracterul vieţii noastre publice. Fiecare constituţie, ca lege fundamentală a unui stat, are drept corelat o clasă cu samă, pe care se întemeiază. Corelatul constituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc, bogată, cultă, o clasă de patriciani, de fabricanţi industriaşi - care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele în mod adecvat cu însemnătatea lor, - la noi legea fundamentală nu însemnează decât egalitatea pentru toţi scribii de a ajunge la funcţiile cele mai nalte ale statului. De aceea partidele noastre nu le nume sc conservat oare sau liberale; ci oameni cu slujbă: guuerna mentali, oameni fără slujbă: opoziţie.
De acolo vecinica plângere, că partidele la noi nu sunt part ide de principii ci de interese personale - şi principiile sunt interese - dar interesele unei clase pozitive, clasa pozitivă a proprietăţii teritoriale tory conservativ, clasa negustorilor sau industriaşilor wygs - clasa lucrătorilor, socialişti. Unde sunt la noi aceste clase piozitive? Aristocraţia istorică - şi ea trebue să fie totdeauna istorică pentru a fi importantă - a dispărut aproape, clasa de mijloc pozitivă nu există, golurile sunt împlinite de străini, clasa ţăranilor e prea necultă şi deşi singura clasă pozitivă, nimeni n'o pricepe, nimeni n'o reprezentează, nimănui nu-i pasă de ea”, scria Eminescu.
Ţăranii, singura clasă pozitivă
Marele poet este de părere că singura clasă pozitivă este ţărănimea. ”Ţăranii, singura clasă Pozitivă. Ne mai rămâne o singură clasă pozitivă, pe al cărei spate trăim cu toţii - ţăranul român. Să vedem acum, cum ne silim din răsputeri de a o nimici, şi pe aceasta, cum am nimicit pe celelalte, şi împreună cu ea statul şi naţiunea. Să nu uităm un lucru - toată activitatea unei societăţi omeneşti e mai mult ori mai puţin o activita te de lux - , numai una nu: producerea brută care reprezentea ză trebuinţele fundament ale ale omului. Omul, în starea sa firească, are treb uinţe de puţine lucruri: mâncarea, locuinţa, îmb răcămintea. Aceste pentru existenţa personală. De aceea o naţie trebue să îngrijească de clasele , care produc obiectele ce corespund acestor trebuinţe”, detaliază jurnalistul.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
