Cele mai valoroase cărţi din România. Bibliotecile în care se găsesc aceste volume preţioase

Bibliotecile din România dispun de peste 1.000 de titluri de incunabule, în peste 1.500 de exemplare. Acestea sunt răspândite în întreaga ţară, însă există biblioteci care le deţin într-un număr mai mare.

Potrivit statisticilor oficiale. între anii 1450 şi 1500 au fost tipărite aproxiamtiv două milioane de astfel de volume, în peste 35.000 de ediţii. Cele mai multe dintre ele au fost distruse sau au fost pierdute în secolele scurse. În lume, cele mai valoroase incunabule, tipărite între anii 1455 şi 1500, se găsesc în Biblioteca Sfântului Scaun, la Vatican. Aici se găsesc aproape 10.000 de incunabule, iar 600 dintre acestea există deja în variantă digitalizată.

Conform datelor prezentate în Catalogul colectiv al icunabulelor din România, lucrare publicată de Elena-Maria Schatz şi Robertina Stoica, cele mai multe au fost scrise în limba latină, 77%, limba italiană (il volgare) 7%, limba germană, 5-6%, limba franceză, 4-5%, limba flamandă, 1%, limbile greacă, ebraică, spaniolă, slavonă, croată, 5-4%.

Potrivit datelor oficiale, în România există în prezent un număr de 1.348 de titluri de incunabule, în 1.640 de exemplare. Termenul de icunabul se foloseşte cele mai vechi cărţi păstrate până în prezent. Mai exact,  incunabulele au fost tipărite chiar în primii ani ai introducerii tiparului, asta însemnând înainte de 31 decembrie 1500. 

Pe teritoriul de azi al României, primele tipografii au început să funcţioneze din anul 1508. Acesta a fost anul editării, la Mănăstirea Dea­lu, a unui Liturghier, la ordinele domnitorului Radu cel Mare. Tipo­gra­ful acestui Liturghier a fost Macarie, călugăr care lucrase la Veneţia în pe­rioada incunabulară. De altfel, printre incunabulele româneşti importante se numără tipăriturile călugărului Macarie, Liturghierul din 1508, şi Tetraevanghelul din 1512.

Alba Iulia, Sibiu şi Cluj deţin cele mai multe incunabule

Cele mai multe astfel de cărţi se află la Alba Iulia, Sibiu şi Cluj. Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia a fost înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác. De altfel, biblioteca din Oraşul Unirii este cea mai vastă de acest fel din ţară. Summa de casibus conscientiae a lui Astesanus de Ast (1466) şi Epistulae heroides de Ovidiu (1494) sunt cele mai vechi volume aflate în fondul acestei librării.

Următoarea din acest punct de vedere este biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu. Aceasta deţine nu mai puţin de 422 de exemplare de incunabule, iar Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române este a treia la nivel naţional. 

Aici se află 175 de volume, ceea ce înseamnă puţin mai mult de 10 procente din totalul de incunabule aflate în posesia bibliotecilor româneşti. Unul dintre cele mai preţioase volume deţinute de biblioteca de la Cluj este Cronică a lumii, de Hartmann Schedel, o istorie scrisă în înţelesul renascentist al cuvântului care începe cu geneza biblică şi ajunge până în epoca în care a fost editată.

Pe locul patru din acest punct de vedere se află Biblioteca Naţională a României, care deţine 141 de incunabule. Printre acestea se numără şi „Danse macabre”, un volum care a văzut lumina zilei în 1490. Cartea cuprinde traducerea în limba latină, singura, de altfel, a unei balade medievale franceze. Volumul este pe cât de valoros, pe atât de rar: se estimează că în lume există în total doar şapte exemplare. 

La Muzeul Secuiesc al Ciucului (Csíki Székely Múzeum) deţine 112 incunabule, iar Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca posedă 86 de exemplare. 

Cele 1.640 de incunabule deţinute de bibliotecile româneşti sunt extrem de preţioase şi costă o adevărată avere. Potrivit calculelor, acestea ar costa, în total, peste 164 de milioane de euro.