Ce salarii de mizerie primesc angajaţii firmelor de confecţii din România. „Am coşmaruri când mă gândesc cum să restitui împrumuturile“

Un raport realizat de cea mai mare organizaţie sindicalistă din domeniul industriei textile, Clean Clothes Campaign (Campania Haine Curate) demontează mitul creşterii nivelului de trai în România şi demonstrează faptul că ultimele creşteri salariale nu s-au resimţit în buzunarele oamenilor.

Situaţia precară a angajaţilor români care muncesc în industria textilă reprezintă un subiect pentru Clean Clothes Campaign (Campania Haine Curate), cea mai mai mare alianţă sindicalistă, la nivel mondial, din sectorul produselor textile.Clean Clothes Campaign a fost înfiinţată în Olanda, în 1989, iar în cei 30 de ani de existenţă s-a răspândit în alte 14 ţări din Europa. În prezent, asociaţia este prezentă în Olanda, Germania, Marea Britanie, Franţa, Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Norvegia, Polonia, Spania, Suedia şi Elveţia. Pe site-ul oficial al alianţei a fost publicat un material despre condiţiile în care lucrează muncitoarele din România, a căror muncă este exploatată şi foarte prost remunerată.

Raportul se bazează în special pe interveievarea a 78 de muncitori, în perioada septembrie 2017 şi iunie 2018, în şapte fabrici de îmbrăcăminte din România. Autorii studiului mai menţionează că toate persoanele intervievate au fost femei, iar cele mai multe dintre ele sunt angajate ca şi croitorese. Toate au dorit să rămână anonime, ceea ce indică o dată în plus faptul că aceste femei riscă să sufere consecinţe nefaste atunci când îndrăznesc să se plângă din cauza condiţiile de muncă. 

Din cele şapte fabrici, două produc haine de lucru şi echipamente militare exportate către Uniunea Europeană şi Elveţia, iar alte două produc haine sport. Toate companiile cercetate exportă în ţările din Europa de Vest. 

Raportul indică faptul că decalajul salarial dintre România şi alte ţările din vestul continentului este imens. Deşi de multe ori lucrează pentru branduri de top, angajaţii au salarii de mizerie, în pofida faptului că ceea ce produc ajunge pe pieţe puternice precum Marea Britanie, Germania sau Franţa, uneori la preţuri de mii de euro.

Printre brandurile importante care produc în România se numără Armani, Benetton, Dolce Gabbana D & G, Louis Vuitton, sau Hugo Boss, însă lista este mult mai largă. 

Ce spun cifrele

Potrivit realizatorilor studiului, circa 400.000 dintre cei peste 19 milioane de români lucrează în industria textilă. Salariile sunt realmente unele de mizerie. 

Autorii raportului menţionează că muncitorii români câştigă între 1.065 lei şi 1.200 de lei, în acest domeniu. Conform estimărilor, cei mai mulţi dintre aceştia, adică mai mult de 80%, locuiesc în satele din împrejurimile oraşelor în care se găsesc fabricile unde lucrează. Pe lângă faptul că salariile lor sunt foarte mici, aceştia trebuie să plătească, în medie, costuri lunare de transport de 170 de lei (echivalentul a 37 de euro). Asta înseamnă că ei cheltuie în medie aproximativ 15% din salariul lor pentru a se deplasa la şi de la fabrică. În cadrul interviurilor, oamenii au raportat că se confruntă cu dificultăţi enorme, iar unii dintre ei depind de agricultura de subzistenţă pentru a supravieţui. 

„Trăim la ţară, aşa că avem nişte animale şi ne cultivăm mâncarea. De îndată ce termin cu munca la fabrică, încep să lucrez la acasă, la „celălalt serviciu”, a declarat o angajată, sub protecţia anonimatului. „Rambursez un împrumut în timp ce câştig 700 de lei pe lună, circa 150 de euro. Banii nu i-au împrumutat pentru a-mi cumpăra ceva, ci pentru a-mi plăti o operaţie. Am coşmaruri ori de câte ori mă gândesc la împrumutul meu. Vecinul meu mi-a propus să obţin un loc de muncă în Belgia. Mulţi au plecat şi poate voi pleca şi eu. Dacă aş putea să-mi plătesc împrumutul, aş putea dormi mai bine noaptea”, a completat o altă muncitoare.

Cei mai mulţi dintre ei au afirmat că sunt nevoiţi să împrumute în mod regulat bani de la rude sau de la cunoştinţe, iar unii dintre ei au încercat să-şi completeze veniturile prestând munci sezionere în ţări ca Belgia sau Italia. De suferit au toţi membrii familiei, inclusiv copiii.

Autorii studiului prezintă şi cazul unui bărbat căruia nu-i prezintă numele întreg din aceleaşi motive. László (foto) are 52 de ani şi este şomer de când a suferit un accident grav.

Câştigă între 5 şi 10 lei pe zi, astfel că, ocazional, el poate contribui cu puţin la cheltuielile gospodăriilor. Soţia sa, care lucrează în industria confecţiilor, este principalul susţinător al familiei. Cei doi locuiesc în condiţii grele. Cel mai dificil pentru ei este iarna, atunci când sunt nevoiţi să cumpere lemne de foc pentru a se încălzi. În fiecare lună de iarnă sunt obligaţi să plătească pentru lemne circa 500 de lei, enorm faţă de veniturile lor.

Condiţii improprii de muncă

Pe lângă faptul că sunt foarte prost plătiţi, muncitorii români sunt nevoiţi să muncească în condiţii improprii, iar drepturile lor sunt îngrădite în cele mai multe cazuri. Astfel, potrivit raportului, ora standard de lucru este de la 7.00 la 16.00, cu o pauză de prânz de 15 minute. Nu sunt permise alte pauze în timpul programului de lucru.

Prin urmare, ziua de lucru din fabrică acoperă 8 ore şi 45 de minute pe zi, adică depăşeşte numărul regulat de ore de lucru cu 45 de minute. Muncitorilor li se cere să lucreze 3,75 ore suplimentare de muncă pe săptămână sau 15 ore pe lună, pentru care ar trebui să primească cel puţin 159 de lei în plus faţă de salarii, bani care însă nu sunt plătiţi. Astfel, numai în 2017, muncitorii au pierdut din această cauză cel puţin 1.908 lei (418 euro) sau aproape două salarii. Unii muncitori au raportat că au lucrat ore suplimentare în ultimul an, care, de asemenea, a rămas neplătite. În plus, în cele mai multe cazuri nu există sindicate în fabrici care să le apere drepturile elementare. De multe ori, cei care refuză să facă ore suplimentare care nu sunt plătite sunt concediaţi sau primesc diferite penalizări. Iar oamenilor li se cere să aducă la îndeplinire planuri imposibil de realizat. „Am încercat o dată cu colega meu să văd dacă putem atinge obiectivul impus.  După ce am lucrat împreună foarte repede în întreaga zi, am reuşit să producem doar jumătate din cota. Deci, este imposibil pentru orice fiinţă umană să lucreze atât de repede cât vor ei”,  explicat, tot sub protecţia anonimatului, angajata unei fabrici de confecţii.

Şi asta nu este tot. Pe lângă faptul că sunt prost plătiţi, oamenii se plâng şi de lipsa aerului condiţionat sau măcar a ventilaţiei, precum şi de faptul că nu primesc nici măcar apă potabilă din partea angajatorilor în zilele toride. În plus, foarte mulţi s-au plâns de agresiuni din partea angajatorilor, declarând că sunt abuzaţi verbal, hărţuiţi şi ameninţaţi în mod constant cu concedierea.