„Capitală Europeană Criminală 2021“: ActiveWatch cere eliminarea a patru oraşe din cursa pentru titlul de Capitală Culturală a Europei 2021
0
ActiveWatch cere eliminarea a patru oraşe, Bucureşti, Cluj-Napoca, Baia Mare şi Sfântu Gheorghe, de pe lista candidaţilor la titulatura de Capitală Europeană a Culturii „pentru că modul de raportare al autorităţilor publice faţă de propriii cetăţeni încalcă valorile europene”. Solicitarea a fost semnată de alte trei ONG-uri: Romani Criss, Miliţia Spirituală şi Pro Patrimonio.
Într-o scrisoare realizată de ActiveWatch, şi semnată de alte trei ONG-uri - Romani Criss, Miliţia Spirituală şi Pro Patrimonio- şi trimisă juriului care va evalua candidaturile, se solicită: „eliminarea de pe lista candidaţilor la calitatea de Capitală Europeană a Culturii pentru că modul de raportare al autorităţilor publice faţă de propriii cetăţeni încalcă valorile europene. Iar Bucureştiul ar putea candida la titlul de Capitală Criminală Europeană”.
„Săptămâna asta, un juriu internaţional, european, va face o primă evaluare a candidaturilor oraşelor şi municipiilor din România care concurează pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, aşa cum a fost Sibiul în 2007. Este o miză care combină orgoliul cu practicul, dar şi cu plăcutul: cetăţenii urbei devenită capitală europeană pentru un an de zile vor fi mândri şi, la fel ca ei, dar mai rău, oficialităţile vor înfunda cu exerciţii de mândrie toate canalele disponibile pentru laudă; dincolo de piepturi umflate, însă, calitatea de capitală europeană poate să devină, dacă administraţia locală este bine responsabilă şi organizată, o resursă de dezvoltare de termen mediu şi lung”, se arată în scrisoare publicată pe siteul ActiveWatch. În continuare sunt trecute în revistă abaterile fiecărui oraş.
Clujul şi rasismul
Vă redăm în continuare scrisoarea ActiveWatch (intertitlurile aparţin redactorului Advărul): „Candidatul Cluj-Napoca. Municipalitatea a evacuat în decembrie 2010 o comunitate formată din 76 de familii în majoritate de etnie roma din municipiu şi le-a reaşezat în nişte spaţii construite special, nişte „căsuţe sociale“, în afara localităţii, pe marginea gropii de gunoi de la Pata Rât. Intervenţia a fost calificată ca segregaţionistă, rasistă de multe organizaţii de drepturile omului româneşti şi străine: „Rasismul practicat împotriva romilor a justificat aceste expulzări în faţa populaţiei majoritare prin susţinerea ideii conform căreia locul romilor este lângă gunoaie.“ (Ştiri de Cluj, 17.07.2015). Mai mult, administraţia locală refuză cu consecvenţă să acorde un statut legal acestor persoane, ceea ce înseamnă, implicit, că ele sunt menţinute în condiţia de noncetăţeni pentru a nu li se acorda nici un fel de drepturi.
Zidul din Baia Mare
Candidatul Baia Mare, de exemplu, anticipează că, dacă va obţine calitatea de Capitală Europeană a Culturii, va fi inundat de aproximativ un milion de vizitatori; municipiul va deveni ţinta unor investiţii în infrastructură de ordinul câtorva sute de milioane de euro, economia locală va avea prilejul să valorifice această oportunitate şi să înflorească, iar operatorii culturali vor fi beneficiarii unei relansări de mare calibru; în sfârşit, toţi participanţii vor avea prilejul să se bucure de oferta culturală – care va avea, fără nici o îndoială, nivelul unei adevărate capitale culturale europene. Iată ce frumos se încheie proiectul candidatului Baia Mare: „Dorinţa de a obţine nominalizarea şi de a deveni Capitală Europeană a Culturii reprezintă un demers de corectare şi de accelerare a dezvoltării oraşului nostru, într-un mod firesc, un efort de a ne depăşi limitele pentru a deveni un pol cultural stabil şi prosper, o comunitate unită în diversitate“. Textul este întărit de semnătura şi, evident, fotografia primarului Cătălin Cherecheş. N-am ales întâmplător exemplul municipiului Baia Mare: el este unul dintre cazurile exemplare de impostură. Comunitatea băimăreană este „unită în diversitate“ de un celebru zid de 1,80 metri care desparte o comunitate – două blocuri locuite în majoritate de romi – de comunitatea unită în diversitate a restului băimărenilor. Construirea zidului a fost subiectul unei decizii a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), decizie prin care, pe lângă plata unei amenzi administrative, Primăria era obligată să demoleze zidul; decizia CNCD a fost atacată în instanţă, dar a fost confirmată definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În deplin dispreţ faţă de justiţie, zidul nu a fost demolat; el a devenit, cu ajutorul studenţilor Facultăţii de Arte din Cluj, un „obiect de artă“, astfel încât să nu mai poată fi demolat. Într-un interviu pe care l-a acordat unei televiziuni în faţa zidului decorat cu graffiti de studenţii clujeni, primarul Cherecheş declară că a ridicat acest zid la nivelul de „operă de artă“ şi, continuă dânsul, „o operă de artă va fi şi mutarea celor care locuiesc aici“ şi a continuat că vrea să continue acest proces „artistic“ – care înseamnă evacuarea unor comunităţi extrem de sărace – şi în alte cartiere pe care le-a nominalizat (Craica, Ferneziu, Pirită). În acest proces „artistic“, primarul anunţă că va „fi şeful echipei de salubrizare, voi conduce buldozerul dacă va fi nevoie“.
Asemenea declaraţii şi fapte care au fost calificate ca încălcând legea au şansa să câştige o elegantă robă europeană, simbol al respectului faţă de valorile Uniunii Europene, dacă municipiul condus de Cherecheş ar beneficia de titlul de Capitală Europeană a Culturii.
Sfântu Gheorghe şi zidul pentru neoameni
Candidatul Sfântu Gheorghe (judeţul Covasna) are propriul său zid, mult mai vechi, care a fost construit în anii ’80, dar este păstrat şi azi pentru a separa oamenii de „ne-oameni“ – respectiv de cetăţeni romi, o comunitate extrem de săracă. Simptomele rasismului sunt identice cu cele ale primarului Cherecheş, doar că sunt exprimate mai frecvent în limba maghiară.
Bucureşti, Capitală Criminală Europeană
Candidatul Bucureşti. Dacă în cazul celor trei municipii candidate de mai sus vorbim despre discriminare, Bucureştiul vine cu o fişă mult mai încărcată. În ianuarie 2010, în zona Buzeşti, municipalitatea a procedat la exproprieri şi evacuări descrise de organizaţii neguvernamentale ca fiind „sălbatice şi comise cu încălcarea legii“. Până în 2013, pentru o intervenţie de lărgire a unei străzi, au fost expropriate, în acest cartier, în jur de 1.000 de persoane, iar 353 au fost evacuate din locuinţe; au fost demolate 93 de clădiri între care câteva monumente istorice, un cartier cu valoare patrimonială fiind distrus aproape integral. Municipalitatea a încălcat drepturile celor pe care i-a expropriat şi, respectiv, evacuat în absenţa suportului legal şi cu încălcarea legii. Mai putem vorbi despre o intervenţie barbară asupra patrimoniului cultural al capitalei României.
Un alt cap de acuzare la adresa Bucureştiului este expunerea faţă de cutremure. Capitala României este clasată ca fiind a 10-a capitală la nivel mondial şi cea mai expusă din Europa, în termeni de risc seismic. Azi, în Bucureşti, există 186 de imobile care se înscriu în categoria 1 de risc seismic. Acestea au fost identificate după expertizarea a 2.523 de clădiri din totalul de 113.863 de imobile existente. Aceste clădiri, în care locuiesc oameni şi funcţionează instituţii şi care sunt ele însele un capital de patrimoniu cultural, majoritatea fiind construite înainte de 1940 şi fiind concentrate în zona istorică a Bucureştiului, sunt cele despre care se ştie sigur acum că se vor prăbuşi în cazul unui cutremur. Consolidarea acestor imobile ar fi trebuit să fie prioritatea zero a oricărei administraţii responsabile. Obstacolele pe care le invocă municipalitatea pentru a explica de ce ritmul consolidărilor este criminal de lent aruncă responsabilitatea înspre proprietarii clădirilor şi asupra legislativului care întârzie să modifice legi pentru a permite accelerarea procesului. Nu ştim cine este mai vinovat dintre actorii evocaţi. Cert este că la un eventual cutremur, toţi ştim că vor muri, în Bucureşti, câteva mii de persoane, multe dintre acestea fiind cunoscute azi cu nume şi prenume. Asistăm la o crimă cu premeditare. Nu am inspectat alţi candidaţi la calitatea de Capitală Europeană a Culturii. Cei de mai sus sunt doar cei care au o notorietate mai mare. Pentru aceştia, organizaţia noastră cere eliminarea de pe lista candidaţilor la calitatea de Capitală Europeană a Culturii pentru că modul de raportare al autorităţilor publice faţă de propriii cetăţeni încalcă valorile europene. Iar Bucureştiul ar putea candida la titlul de Capitală Criminală Europeană”, se arată în încheierea scrisorii.
Drept la replică
Reprezentanţii ActiveWatch au publicat un drept la replică: "În urma trimiterii acestei scrisori am primit din partea Primăriei Municipiului Sfântu Gheorghe următoare poziţie oficială:
Zidul din Cartierul Örkő a municipiului Sfântu Gheorghe a fost construit în anii ’80. După alegerile din 2008 poziţia mea în această problemă a fost univocă şi anume, că acest zid trebuie să dispară. De asemenea am susţinut importanţa dărâmării zidurilor invizibile pe lângă cel fizic existent de zeci de ani. Întotdeauna am fost adeptul unor politici publice care să urmărească demolarea zidurilor invizibile dintre comunitatea romă şi celelalte comunităţi. În acest sens, în ultimii ani am implementat numeroase programe de succes în rândul comunităţii rome din municipiul Sfântu Gheorghe.
Jumătatea zidului din Cartierul Örkő nu mai există fizic, iar intenţia noastră este ca partea existentă să fie demolată în cursul anului viitor. În cursul acestui an s-a aprobat prin hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe Documentaţia de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie pentru obiectivul de investiţii „Mordernizare str. Váradi József de la str. Horea, Closca si Crisan”, care cuprinde demolarea zidului existent. Pentru această lucrare s-a organizat procedura de achiziţie publică".
Citeşte şi
Clujul, oraşul TIFF-ului, capitala europeană a tinerilor în 2015, „Silicon Valley al Europei“
Se încarcă comentariile...
