Autorul studiului care a relevat că foarte mulţi profesori români sunt homofobi şi rasişti: „Sunt destul de asemănători cu restul populaţiei din România“
0
Profesorii români susţin dictatura, sunt homofobi şi rasişti - astfel au fost mediatizate rezultatele studiului „Educaţie pentru democraţie în şcolile din România”, realizat de cercetători ai UBB Cluj. Autorul principal al studiului, profesorul Gabriel Bădescu, susţine, într-un interviu pentru „Adevărul”, că principala problemă a educaţiei este felul în care sunt selectaţi, pregătiţi şi motivaţi să rămână în profesie dascălii.
Imaginea unui avion Germanwings apare în prezentarea PowerPoint a profesorului Gabriel Bădescu, autorul principal al Studiului „Educaţie pentru democraţie în şcolile din România”, cu ocazia prezentării publice a studiului, care a avut loc la final de săptămână, la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicăriidin Cluj.
„Recrutarea profesorilor ar trebui să se realizeze cu aceeaşi grijă cu care companiile aeriene îşi selectează piloţii”, concluzionează profesorul care alături de colegii săi a realizat cel mai mediatizat studiu privind profesorii din România.
44% dintre profesori cred că ar fi bine (23,3%) şi foarte bine (21,8) ca România să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi Alegerile.
Unul din opt profesori susţin crearea unor clase separate în care să fie incluşi copiii romi..
Aproape 40% din profesori consideră că homosexualitatea nu poate fi acceptată.
Proporţia profesorilor care susţin că mareşalul Ion Antonescu a avut un rol pozitiv în istorie (22%,) este mai mare decât a celor care a avut un rol negativ (14%).
Acestea sunt câteva dintre rezultatele care au şocat opinia publică şi au justificat articole din mass media în care profesorii erau caracterizaţi ca fiind susţinători ai dictaturii, homofobi şi rasişti.
„Studiul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ de 1.427 de profesori, care predau la clasele V – XII, de la 140 de şcoli din România, ceea ce înseamnă că aceste atitudini şi valori se regăsesc cu o marjă de eroare de 3% în orice şcoală din ţară”, a precizat Bădescu.
Aceasta este, probabil, şi motivul pentru care profesorul a ale să facă aluzie la accidentul aeronavei Germanwings 9525, care în 24 martie 2015, s-a prăbuşit în Alpii francezi din cauza co-pilotului sinucigaş, Andreas Lubitz. O ţară care îşi permite să nu fie atentă la modul în care îşi selectează profesorii riscă să eşueze la fel ca zborul Germanwings 9525.
O ţară care îşi permite să nu fie atentă la modul în care îşi selectează profesorii riscă să eşueze la fel ca zborul Germanwings 9525. FOTO: Sebastien Mortier.
Cine sunt vinovaţii?
Pentru a înţelege în profunzime ce înseamnă pentru România rezultatele acestui studiu, care descrie atitudinile şi valorile profesorilor faţă de societate, sistem politic, precum şi faţă de propria profesie, „Adevărul” a făcut un interviu cu autorul principal al lucrării Gabriel Bădescu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării.
Multe articole de presă au prezentat, pornind de la studiu, profesorii într-o lumină foarte negativă. Credeţi că ar fi nevoie, în acest context, de unele precizări suplimentare?
Într-adevăr, au fost mai multe articole cu titluri stridente, despre profesorii care susţin dictatura, sunt homofobi şi rasişti. Titlurile au contribuit la vizibilitatea studiului, însă au contribuit şi la ideea că profesorii ar fi principalii responsabili atât pentru problemele şcolii din România, cât şi a deficitului democratic din societate.
Argumentul nostru este că şcoala de la noi are probleme importante, care nu se rezolvă de la sine, şi că motivele principale ţin de modul în care este alcătuit sistemul educaţional. În primul rând, felul în care sunt selectaţi, pregătiţi şi motivaţi să rămână în profesie cei care sunt profesori este deficitar.
Poţi să devii profesor după mai puţin de 10 ore de predat la clasă, iar această pregătire are loc adesea în şcoli fără probleme. Restul pregătirii este de natură teoretică. Gândiţi-vă că aţi zbura cu un avion al cărui pilot a citit câteva manuale despre pilotaj şi are câteva ore de zbor real, toate în condiţii de vreme şi vizibilitate ideală. Este complet absurd.
În al doilea rând, sistemul facilitează stabilirea profesorilor cu experienţă în şcolile fără probleme, cu elevi motivaţi, ai căror părinţi le asigură meditaţii private, în timp ce profesorii tineri predau în şcolile cu provocările profesionale cele mai serioase.
Este un lucru puţin ştiut acela că mai mult de jumătate dintre tinerii din România locuiesc în mediul rural. Condiţiile educaţionale din rural sunt la mare distanţă de cele din urban, iar rezultatele şcolare sunt pe măsură. Este nedrept pentru acei elevi, şi o pierdere uriaşă pentru societate.
În acelaşi timp, cred că o parte a răspunderii revine profesorilor. Sunt cei mai în măsură să observe problemele sistemului educaţional, să participe la găsirea unor soluţii şi să preseze pentru aplicarea lor. Problema este că profesorii alcătuiesc o comunitate profesională puternic ierarhică, în care cei de la vârf sunt mulţumiţi cu starea de fapt din prezent, şi care are prea puţin exerciţiul implicării în dezbateri publice. Mulţi profesori fac eforturi notabile să compenseze pentru pregătirea precară oferită de sistem, dar alţii sunt prea puţin interesaţi de miza muncii lor pentru elevi şi pentru societate.
Gabriel Bădescu (foto drepta fundal - în timpul unei conferinţe) este profesor universitar, director al Centrului pentru Studierea Democraţiei şi membru al departamentului de ştiinţe politice din Universitatea Babeş-Bolyai.
PROFESORII SUŢIN DEMOCRAŢIA, DAR ŞI LIDERII AUTORITARI. ŞI PUTIN SUSŢINE CĂ RUSIA E O DEMOCRAŢIE
Având în vedere interacţiunea cu profesorii, dezbaterea publică care a urmat şi analizele pe care le-aţi făcut vă rog să comentaţi pe marginea celor mai controversate rezultate. Studiul relevă că profesorii susţin sistemul democratic, dar, în acelaşi timp, ar accepta un conducător autoritar – cum putem explica cele două răspunsuri, aparent, antagonice?
Cele două răspunsuri sunt doar aparent antagonice. Recep Erdogan, Vladimir Putin şi Viktor Orban sunt doar trei dintre liderii contemporani care promovează un tip de regim în care odată ce ai câştigat alegerile începi să schimbi instituţiile astfel încât şansele opoziţiei să câştige următoarele alegeri să fie cât mai mici.
Sistemul de justiţie, mass media, societatea civilă, universităţile sunt principalele ţinte. Toţi aceşti lideri afirmă că sunt la cârma unor societăţi democratice. O parte dintre profesorii din România par să susţină regimurile de acest tip.
Un aspect important pe care îl semnalăm în studiu îi are în vedere pe profesorii tineri: proporţia celor cu ataşament scăzut faţă de democraţie este mai mare în rândul lor decât în rândul profesorilor mai în vârstă.
În acelaşi timp, din comparaţia dintre datele culese de noi şi cele ale altor sondaje despre valorile democratice în populaţia României rezultă că profesorii sunt destul de asemănători cu restul populaţiei. Ori asta e o problemă serioasă, pentru că profesorii ar trebui să fie peste nivelul mediu al societăţii, tot aşa cum ne aşteptăm ca profesorii de matematică să ştie mai multă matematică decât media populaţiei.
Profesorii susţin democraţia pe de o parte, iar pe de altă parte cred că un lider autoritar ar fi bun pentru România. În acelaşi mod, lideri autoritari precum Putin, Edogan sau Orban susţin că ţările pe care le conduc sunt democraţii.
PROFESORII CONSIDERĂ, ÎN MOD GREŞIT, CĂ REZULTATELE MODESTE SUNT DATORATE ALTOR ACTORI DIN SOCIETATE
De ce consideră o parte importantă dintre profesorilor că învăţământul nostru este mai performant decât cel din Vest? De ce spun unii dintre aceştia că învăţământul era mai de calitate înainte de 1989? Ce poate sta la baza acestor păreri, în condiţiile în care avem testele Pisa şi există acces la informaţii privind calitatea sistemelor din Vest?
O parte importantă dintre profesori consideră că şcoala de la noi are rezultate bune în condiţiile date. Se văd, probabil, asemeni unor medici militari care tratează răniţi grav pe front, şi unde rata de succes e inevitabil mai mică decât în condiţii de pace. Altfel spus, consideră că rezultatele modeste sunt datorate altor actori din societate: părinţi, sărăcie, mass-media, reţele sociale, etc.
De asemenea, unii au în minte cazuri ale unor copii plecaţi din România în Vest care s-au descurcat şcolar foarte bine. Probabil să contribuie şi povestea cu olimpicii remarcabili. Nu în ultimul rând, sunt personalităţi publice care transmit idei similare, printre care şi politicianul cu cea mai mare influenţă asupra şcolii româneşti, fost şi actual ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu.
Oricare ar fi motivele, aprecierea lor este incorectă, atât din perspectiva rezultatelor de ansamblu, cât şi a rezultatelor pentru categorii speciale: copii din familii sărace, copii de alte etnii, copii supra-dotaţi, etc.
Unul din opt profesori cred că este o idee bună ca romii să aibă clase separate.
Foarte mulţi dintre profesori cred că ar fi o idee bună să existe clase separate de romi- ce înseamnă asta într-o ţară europeană, în 2018?
Sunt cam unul din opt profesori care susţin acest lucru, şi pentru unii ar putea să pară că nu sunt mulţi. Dacă însă unul din opt dintre medicii oncologi ar prefera homeopatia citostaticelor, ar fi mai clar de ce este o problemă. Rezultatul obţinut de noi susţine faptul că sunt probleme grave în selecţia şi pregătirea profesorilor.
„VOCILE CRITICE, INCLUSIV CELE DIN PARTEA PROFESORILOR, AU FOST PUŢINE”
Care este rezultatul studiului care v-a impresionat cel mai tare?
Am fost surprins că a devenit atât de vizibil şi că a iscat atât de multe reacţii. Nu este primul studiu pe educaţie la care sunt autor sau co-autor—doar în ultimul an am participat la scrierea a cinci astfel de analize, pe teme diverse ce ţin de învăţământ. Acesta este însă singurul care a avut câteva zeci de mii de citiri în online, mai multe articole scrise despre el, şi a fost urmat de invitaţii de a-l prezenta şi discuta la evenimente pe educaţie.
A doua surpriză a fost că vocile critice, inclusiv cele din partea profesorilor, au fost puţine. Orice cercetare are limite, puncte slabe, afirmaţii neclare, iar a noastră nu e nicidecum o excepţie. Au fost câteva comentarii critice importante, însă mai puţine decât mă aşteptam, şi nu din partea profesorilor.
În ansamblu, rezultatele cuprinse în studiul nu ne-au surprins, în mare măsură pentru că la finalul lui 2017, aceeaşi echipă de patru autori am scris un studiu despre profesori pornind de la interviuri cu aceştia. Noutatea ultimului studiu este că am putut să indicăm proporţiile de profesori care au anumite atitudini şi convingeri, şi că am realizat comparaţii cu restul populaţiei.
MINISTERUL AR TREBUI SĂ ÎNŢELEAGĂ CĂ ROLUL EDUCAŢIEI DE A PREGĂTI BUNI CETĂŢENI ESTE VITAL
Care este principala concluzie a studiului pe care cei care întocmesc politici publice ar trebui să o aibă în vedere? Dar părinţii?
Concluzia principală este că avem o problemă serioasă în educaţie şi că ar trebui să intervenim rapid. Răspunderea pentru schimbare e a tuturor, dar în moduri şi cu ponderi diferite. Părinţii pot să se implice activ în relaţia cu şcoala şi să solicite nu doar ca profesorii să fie bine pregătiţi pentru disciplinele lor, ci şi pentru a educa elevii într-un mod potrivit unei societăţi democratice. Profesorii care au astfel de însuşiri ar trebui să primească recunoaştere şi încurajări din partea părinţilor.
De asemenea, cetăţenii ar trebui să insiste mai mult ca educaţia să devină o temă importantă pe agenda politicienilor, iar politicile să reflecte acest lucru.
Universităţile au o răspundere importantă pentru modul deficitar în care sunt selectaţi şi pregătiţi viitorii profesori. Mai mult, universităţile au o răspundere decisivă în formarea unei culturi democratice în rândul absolvenţilor. Atunci când devin părinţii unor elevi şi atunci când votează, aceştia au o răspundere directă asupra evoluţiei şcolii de la noi.
Nu în ultimul rând, răspunderea este a Ministerului educaţiei. Şcoala din România are abandon şcolar ridicat, rezultate modeste la testele internaţionale comparate. Ministerul ar trebui să găsească soluţii pentru aceste probleme, însă ar trebui şi să înţeleagă că rolul educaţiei de a pregăti buni cetăţeni este vital, şi că şcoala românească are probleme serioase şi în această privinţă.
Insistăm pentru o creştere substanţială a finanţării învăţământului, în primul rând a salariilor pentru profesorii debutanţi, pentru cei care lucrează cu elevi din categorii vulnerabile şi pentru cei care predau în mediul rural. În condiţiile finanţării din prezent, numărul şcolilor care nu au profesori calificaţi este ridicat şi în creştere rapidă. De asemenea, pregătirea iniţială şi cea pe parcurs a profesorilor ar trebui să fie mai serioasă, incluzând şi module de formare privind educaţia în medii diverse cultural şi socio-economic.
Carte de vizită
Gabriel Bădescu este profesor universitar, director al Centrului pentru Studierea Democraţiei şi membru al departamentului de ştiinţe politice din Universitatea Babes-Bolyai. Este licenţiat în matematică şi sociologie, are un doctorat in sociologie, a fost bursier Fulbright la University of Maryland, College Park, şi a urmat specializări în statistică socială la University of Michigan, Ann Arbor. Între 2009 şi 2010 a coordonat Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, iar între 2011-2013 a fost membru al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Publicaţiile sale din ultimii ani includ teme de socializare politică, capital social, societate civilă, migratie de muncă şi scientometrie.
Între interesele sale academice se numără teme precum tranziţiile democratice în Estul Europei, capital social, participare politică şi socială într-o perspectivă comparată, inegalitate socială, migraţie de muncă, metode cantitative/calitative de cercetare.
Despre Studiu
Studiul „Educaţie pentru democraţie în şcolile din România”, descrie atitudinile şi valorile profesorilor faţă de societate, sistem politic, precum şi faţă de propria profesie şi arată că numărul profesorilor care au un ataşament scăzut faţă de prezenţa unui regim democratic în ţară este îngrijorător. Studiul a fost finanţat de Fundaţia Friedrich Ebert România şi realizat de prof. dr. Gabriel Bădescu (Facultatea de Ştiinte Politice, Administrative şi ale Comunicării), lect. dr. Oana Negru Subţirică (Departamentul de Psihologie al UBB), Claudiu Ivan şi Daniela Angi (cercetător III în cadrl FSPAC).
Conform rezultatelor studiului, peste 45% dintre profesori sunt de acord şi cred că ar fi foarte bine dacă România ar fi guvernată de un lider puternic, care minimizează rolul Parlamentului şi al alegerilor, iar peste 60% cred că ne trebuie un guvern de specialişti care să conducă cum crede el că e mai bine. De asemenea, nivelul de toleranţă socială al profesorilor este scăzut, chiar mai redus pentru unele categorii de persoane decât în restul societăţii. Cel puţin 1 din 8 profesori se pronunţă în favoarea plasării elevilor romi în clase separate.
Citeşte şi
STUDIU Ce e în mintea celor care fac educaţia copiilor noştri
Se încarcă comentariile...
