Ultimii condamnaţi la moarte în Epoca de Aur. Unde au fost executaţi cu o ploaie de gloanţe criminalul Pistol şi mafiotul Bachus

Gheorghe Ştefănescu este considerat cel mai mare mafiot al regimului comunist. A sfârşit împuşcat FOTO Adevărul

În epoca Ceauşescu (1965 - 1989), în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun. De notorietate sunt cazurile cazul lui Gheorghe Ştefănescu, supranumit „Bachus“, afaceristul inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut, şi al lui Ion Pistol, un teleormănean care şi-a căsăpit mama.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova. În documentele de arhivă se păstrează încă informaţii despre temutul „Fort 13” de la Jilava, adică spaţiul special amenajat pentru executarea condamnaţilor la moarte. În prezent, aici se află groapa de gunoi a penitenciarului. La Rahova, execuţiile se petreceau într-un poligon subteran, care, după 1990, a fost dezafectat, în momentul în care a început renovarea puşcăriei.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987. Procesul acestuia a avut loc la 9 aprilie 1986, în faţa unui auditoriu de 500 de persoane. La acel moment, avocatul lui Pistol, Liviu Ardeiaş, susţinea în faţa instanţei că, dacă i se va aplica pedeapsa capitală, clientul său "nu va fi executat, ci ucis".

Prin Sentinţa Penală numărul 6, pronunţată în aceeaşi zi, Tribunalul Judeţean Teleorman l-a condamnat pe Ion Pistol la pedeapsa cu moartea. Prin Decretul Prezidenţial numărul 74, din 4 mai 1987, Nicolae Ceauşescu respingea cererea de comutare a pedepsei cu moartea. La data de 12 mai 1987, condamnatul a fost executat, prin împuşcare, în Penitenciarul Bucureşti.

 „Camera neagră"

Pe durata aşteptării execuţiei, condamnatul era legat la mâini şi la picioare. Condamnaţii la moarte aveau dreptul de a fi scoşi la plimbare în curtea interioară, dar nu mai mult de 10 minute într-o lună. Înaintea execuţiei, persoana condamnată era mutată în „camera neagră", o cameră fără niciun fel de lumină. Când era scos pentru execuţie, condamnatul era atât de dezorientat din cauza luminii, încât nu vedea mare lucru din ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Regulile execuţiei

Cei aleşi să facă parte din plutonul de execuţie erau selecţionaţi, din timp, pe baza unui profil psihologic bine conturat şi obligaţi să semneze o declaraţie de confidenţialitate. În cazul în care ar fi divulgat vreun secret, aceştia erau aspru sancţionaţi, excluşi din sistem sau chiar arestaţi. La Penitenciarul Rahova, execuţiile se făceau într-un poligon subteran, distrus la mijlocul anilor 1980.

La Penitenciarul Jilava, locul unde a fost executat şi Gheorghe "Bachus" Ştefănescu, "ceremoniile" aveau loc în aer liber, pe latura din dreapta a închisorii. Astăzi, în zona respectivă se află groapa de gunoi a penitenciarului.

Gheorghe Ştefănescu a fost un simplu gestionar al unui depozit de băuturi care a reuşit să facă o avere impresionantă îndoiind vinul cu apă. Conform unui documentar realizat de TVR,  în realitate a fost un adevărat rechin, care a condus cea mai vastă reţea mafiotă din anii "Epocii de Aur". Descoperit de autorităţile comuniste, a fost condamnat la moarte şi executat la Jilava, la 14 decembrie 1981, la vârsta de 52 de ani.

A păgubit statul cu 4,5 milioane de dolari

Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de vin a contrafăcut şi ţuică de prune. În toată perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alteralte. Se estimează că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală - aproape 10 milioane de euro. Legenda spune că din banii recuperaţi comuniştii ar fi reconstruit podul Grant.

L-au trădat bijuteriile din aur

Deconspirarea întregii afaceri nu s-a datorat unei nunţi de securişti, aşa cum spune legendă, care ar fi cumpărat vin de la Ştefănescu. Prinderea lui s-a datorat modului în care Ştefănescu îşi investea profiturile: bijuteriile de aur. La vremea aceea, în afară de valută, aurul constituia o altă interdicţie a regimului comunist. Nu aveai voie să deţii foarte mult aur. Ori Ştefănescu a investit în ambele, atât în dolarii americani cât şi în bijuteriile de aur de toate formele. Securitatea fila o reţea de traficanţi de aur şi astfel au ajuns la Ştefănescu, mare cumpărător de aur. În urma perchiziţiilor la domiciliu şi la prăvălie, a venit adevărată bombă! În afară de cele câteva kilograme de aur descoperite acasă la Ştefănescu, anchetatorii au găsit un milion de lei bani gheaţă, dolari, obligaţiuni CEC. Pus în faţă faptului împlinit Ştefănescu a mărturisit tot.

Arestat în 1978

A urmat un proces care a durat trei ani. La 4 decembrie 1981, Ştefănescu a fost executat, iar dosarul „Vinul“ a intrat în istorie. Cazul a zdruncinat întreaga societate, ajungând până la urechile lui Ceauşescu. Acesta a urmărit cu interes desfăşurarea anchetei şi a procesului. Condamnarea la moarte a venit în 1980, la doi ani după prinderea lui, iar sentinţa s-a pus în aplicare la 4 decembrie 1981 când Ştefănescu a fost împuşcat şi înmormântat în cimitirul închisorii Jilava. Alături de el au fost arestaţi o mulţime de alţi complici, inclusiv fii săi, Gabi şi Mircea, ambii murind la scurt timp după eliberare.

Gheorghe Ştefănescu este singurul mafiot adevărat al "Epocii de aur", care a fost transformat în personaj de film în anii regimului comunist. În 1984, la trei ani de la executarea lui în Penitenciarul Jilava, pe marile ecrane a rulat filmul "Secretul lui Bachus", cu Ştefan Mihăilescu Brăila în rolul principal. Un rol pe care cei care au anchetat dosarul „Vinul“ l-au considerat magistral.

După căderea regimului comunist, pedeapsa cu moartea a fost abrogată prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990. Potrivit actualei legi penale din România, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, cea mai gravă pedeapsă care i se poate aplica unui inculpat este condamnarea la pedeapsa închisorii pe viaţă.