„Regina aviaţiei“, la inaugurarea aeroportului interbelic din Bărăgan. Cât dura o cursă până în Capitală şi cât costa zborul până la Balcic
0
Construirea unui aeroport la Călăraşi în perioada interbelică a pus Bărăganul pe harta lumii. Cursele de linie asigurau legătura cu Balcicul, unul dintre punctele de atracţie din Cadrilater. La inaugurare au asistat peste 3.000 de persoane.
Aici mergeau nu doar membrii familiei regale, ci şi turişti români şi străini. Un drum costa 370 lei. La festivitatea de inaugurare, la care au participat, 3.000 de oameni, a fost prezentă şi Smaranda Brăescu, supranumită „Regina aviaţiei“.
Acesta a fost prima femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană şi mondială la paraşutism, fiind unul dintre puţinii instructori de paraşutişti militari.
Bucuria inaugurării unui aeroport în Bărăgan, la 26 aprilie, 1936 a fost de scurtă durată. Contextul politic de la acea vreme a blocat investiţia care a entuziasmat o ţară întreagă. Odată cu pierderea Cadrilaterului în anul 1940, au încetat şi cursele aeriene pe traseul amintit. Povestea aeroportului din Bărăganul interbelic este spusă de istoricul Nicolae Ţiripan, fost director al Arhivelor călărăşene care a cercetat documentele vremii. „Odată cu cedarea Cadrilaterului în septembrie 1940, cursele aeriene au încetat, iar multe din cele previzionate de ziarele locale nu s-au mai realizat, chiar dacă aeroportul a continuat să fie folosit pe timpul celui de-al doilea război mondial”, explică prof Ţiripan.
Oportunităţile pentru Călăraşi au fost deschise, a precizat prof. Ţiripan, odată cu trecerea Cadrilaterului la România, în anul 1913. Atunci, Călăraşiului i s-a creat o nouă perspectivă, sub toate aspectele: strategic, economic, turistic, cultural etc. De această situaţie se leagă şi amenajarea unui aeroport în urbea noastră.
“Parte integrantă a României Mari, care avea în componenţă şi Cadrilaterul, Călăraşii au avut în perioada interbelică a secolului trecut o relaţie specială cu această parte de ţară ce avea ca principal punct de atracţie Balcicul. La Balcic mergeau foarte des nu numai membrii familie regale, ci şi foarte mulţi români şi străini. Elocvent în acest sens este faptul că linia aeriană Bucureşti-Constanţa-Balcic, deschisă la 25 iulie 1931 de avioanele Junkers, era cea mai circulată dintre liniile aeriene interne, iar ruta cea mai scurtă către această perlă a litoralului Mării Negre era prin Călăraşi. Tocmai de aceea s-a luat iniţiativa înfiinţării unei noi linii aeriene Bucureşti – Călăraşi – Bazargic – Balcic, ceea ce presupunea construirea unui aeroport la Călăraşi”, explică prof. Nicolae Ţiripan, fost director al Arhivelor călărăşene.
Un aeroport cum nu mai e altul în România
Iată ce spunea prefectul judeţul Ialomiţa, N. Pop- Băleni, într-un articol inserat pe 1 mai 1936, în ziarul “Pensionarul” , despre “Inaugurarea aeroportului Călăraşi”: Avem dreptul să ne mândrim cei din Călăraşi şi judeţul Ialomiţa, că astăzi ia fiinţă un Aeroport, cum nu mai e altul în România şi că, în viitor se va moderniza acest colt de ţară, prin importanţa liniei aeriene ce ni s-a deschis, având darul să lege Ialomiţa cu cele mai însemnate centre ale lumii.
Atât din punct de vedere economic, cât mai ales militar Călăraşii vor fi un nod de mare importanţă pentru operaţiunile militare.
Dl Scarlat Rădulescu, comandantul aviaţiei locale apuncta şi el: Problema Aeroportului Călăraşi şi a liniei ce se inaugurează are multe loturi, pe care le va utiliza cei chemaţi să îndrumeze operaţiunile economice şi în special, pe cele militare. Gândiţi-vă că suntem la 7 ore şi 9 ore de Paris şi Londra. Mâine, avionul va fi în mai puţine ore pe marile pieţe europene.
Să mulţumim d-lui Prefect pentru concursul dat şi care a cerut ca linia de curse aeriene să se dubleze, întrucât numărul pasagerilor este în creştere.
Fiţi siguri că d-l ministru al Aerului va da tot concursul mai ales că în curând se va inaugura şi Şcoala de Pilotaj.
În suneteul muzicii şi ovaţiei mulţimii, s-a făcut defilarea celor 11 avioane venite special de la Bucureşti pentru acest eveniment.
Prima femeie pilot din România a zburat în Bărăgan
Smaranda Brăescu, supranumită Regina aviaţiei, a fost prima femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană şi mondială la paraşutism, fiind unul dintre puţinii instructori de paraşutişti militari. În anul 1935, în urma unei colecte publice, şi-a cumpărat din Anglia un avion uşor şi ieftin, Milles Hawk, pecare l-a botezat „Aurel Vlaicu”.
Cu acest avion a venit la Călăraşi în 1935, după ce mai zburase în Bărăgan. în anul 1931. Aşa cum ne informează Enciclopedia României, relatează prof. Nicolae Ţiripan: “În ziua de 2 octombrie 1931, escortată de două avioane, unul medical, iar altul cu un oficial al Aeroclubului, a decolat la bordul unui avion francez, de pe aerodromul din Pipera. Avionul, model Potez XIII, pilotat de aviatorul Alexandru Papană, s-a ridicat până la altitudinea de 6.000 m, de unde Smaranda Brăescu a efectuat saltul cu paraşuta, fără mască de oxigen. Altitudinea de 6.000 m a fost confirmată de barografele supravegheate de oficialul Aeroclubului, precum şi de altimetrul avionului, care în momentul saltului indica 6200 m.
După cele 21 minute şi 25 secunde cât a durat saltul, paraşutista a avut o aterizare reuşită, într-un lan de porumb din Bărăgan, în apropierea gării Sărăţuica, la 28 km de Slobozia. Saltul a fost confirmat de Federaţia Aeronautică Internaţională. În acest fel Smaranda Brăescu deţinea recordul naţional la saltul cu paraşuta, atât la femei cât şi la bărbaţi, precum şi recordul feminin la nivel mondial. Pentru acestă performanţă a fost decorată cu Crucea de Aur a ordinului Virtutea Aeronautică.”
O masă imensă de oameni
Şi ziarul “Bara” din aceeaşi zi, marca evenimentul inaugurării aeroportului printr-un articol cu acelaşi titlu:
„După amiază, câmpul tirului era o masă imensă de oameni, care veniseră la această grandioasă serbare aviatică. Din satele dimprejurul oraşului au venit sute de ţărani cu căruţele pentru a fi de faţă la inaugurarea Aeroportului şi la mitingul de aviaţie. În prezenţa a peste 3000 de oameni, începe inaugurarea aeroportului, printr-o slujbă religioasă oficiată de preoţii V. Nanculescu – protoiereul judeţului şi pr. Marin Dumitrescu.”
31 de minute, cursa Călăraşi-Bucureşti
Dar să vedem cum se derula o cursă cu avionul de la Călăraşi la Bucureşti, descrisă cu talentul sau gazetăresc, de Eugen Cialîc, în noiembrie 1936, fost primar al Călăraşiului, personalitate marcantă a vremii:
“La 17,40 sunt pe aerodrom. Dl Botez, şeful aeroportului, mă primeste bucuros si mă asigură că mi-a rezervat loc în avion încă de dimineaţă, de când i-am telefonat. Îmi ia biletul, mă operează într-un registru cât o masă, mă cântăreşte din ochi, îmi dă indicaţii asupra felului cum se poate călători cu avioanele L.A.R.E.S.-ului şi apoi mă pofteşte afară pentru a asista împreună la sosirea cursei.
După câteva minute, pasărea albastră a aterizat. Din ea coboară un pitic cu o faţă tânără şi împodobită de un surâs care-i lumineaza tot obrazul. Este pilotul liniei Bucureşti – Balcic, Evghenovici. Un nume în cartea aviaţiei civile româneşti. În spatele lui se profilează silueta masivă a unui uriaş: mecanicul liniei care din patru in patru zile însoţeşte maşina pe întreg traseul ei. Ne luăm toţi locurile. Pilotul şi mecanicul trec în faţă, iar noi - cei trei călători - luăm atitudinea de oameni blazaţi, obişnuiţi cu zborul la înalţimi mari şi la mare distanţă. Am plecat. Cei de jos ne fac saluturile de rigoare. Avionul aleargă pe pământul aeroportului ca un automobil cu suspensie ideală. Nu simţim decât slabe zguduituri, atunci când roţile calcă anumite riduri ale terenului, pe care Cateripilar-ul prefectului Băleni, nu le-au putut desfiinţa.
După câteva ocoluri largi, aparatul începe să coboare lin, deasupra aeroportului Băneasa, pe care la 18,32, aterizăm. Am străbătut în 31 de minute distanţa pe care trenul, plecat cu zece minute înaintea noastră din gara Călărasi, o va străbate în 265 de minute. Scobor vioi din avionul pe care Evghenovici îl îndreaptă în goană spre hangarul ce şi-a deschis primitor porţile. Iar pe noi ne înghite ospitalier autobuzul aviaţiei civile, care dupa 15 minute ne va lasa la Piaţa Palatului. Aici îmi fac socotelile: drumul Călărasi - Bucureşti l-am parcurs cu avionul într-un timp mai scurt decât cel întrebuinţat pentru a ajunge cu Gongu din centrul oraşului la aeroportul Călăraşi şi cu maşina de la Băneasa în centrul Capitalei.”
Se încarcă comentariile...
