Pătlagina, iarba nelipsită din siropurile de tuse. Ce vitamine esenţiale conţine cea mai banală plantă. Cum se prepară ceaiul

Siropul de pătlagină calmează accesele de tuse FOTO Shutterstock

Bogată în vitamine esenţiale precum vitamina A, C şi K, pătlagina, planta cunoscută popular drept iarbă grasă şi care în vechime era folosită cu succes drept leac pentru răni şi înţepături de insecte, este nelipsită astăzi din siropurile de tuse.

Specialiştii spun că de la pătlagină se folosesc frunzele deoarece acestea conţin vitamine esenţiale precum: vitamina A, vitamina C şi vitamina K. De asemenea, frunzele de pătlagină conţin şi calciu, fier, magneziu, zinc şi tanin. Frunzele de pătlagină se utilizează sub formă de infuzie, cataplasme sau unguent. Proprietăţile sale preţioase o fac sa aibă efect antiinflamator, analgezic, uşor antibiotic, cicatrizant şi activ în creşterea imunităţii. Siropul de pătlagină nu tratează cu succes doar infecţiile respiratorii şi tusea.

„Pătlagina are efecte deosebite şi în diaree, astm, bronşită, hipertensiune arterială, reumatism, stomatite, ateroscleroză şi hemoragii. La nivel extern poate trata abcese, herpes, bube, tăieturi şi furuncul. Pentru tusea seacă sau durerile în gât şi în piept se utilizează ceaiul de pătlagină. Se pot consuma până la patru căni de ceai de pătlagină pe zi. Acesta se obţine prin infuzarea a două linguriţe de frunze uscate de pătlagină peste care se adaugă 200 ml de apă clocotită şi apoi se lasă la infuzat câteva minute”, explică Marina Grigore, specialist în apifitoterapie.

Pătlagina este bogată în minerale şi calciu, vitaminele C şi K, tannin, carotene, enzime şi pectine.

Conţine mulţi compuşi bioactivi ca flavonoide (compus organic întâlnit în multe plante care are un efect benefic în dieta umană pentru că alterează acţiunea negativă a alergenilor, viruşilor şi carcinogenilor), allantoină (alt compus organic care stimulează creşterea celulelor) şi aucubină (compus organic care protejează ficatul).

Mugurii sunt comestibili

Pătlagina poate fi folosită sub diverse forme, însă ceaiul este cel mai des utilizat. Planta poate fi folosită şi în stare crudă. Frunzele, mugurii şi florile sunt comestibile şi pot fi preparate proaspete sau gătite în diverse modalităţi. În casă, din frunzele plantei se pot prepara siropuri, cataplasme sau tinctură. Pe vremuri, la ţară, oamenii puneau frunzele zdrobite direct pe rană atunci când se accidentau în sapă sau cuţit, dacă aveau băşici, sau le foloseau pentru ameliorarea mâncărimilor cauzate de ciupiturile de insecte. Ea este un remediu natural ce calmează urzicăturile şi usturăturile cauzate de arsurile de soare şi vindecă repede tăieturi şi răni.

Specialiştii ne sfătuiesc însă să cerem sfatul medicului înainte de începerea oricărui tratament, chiar şi atunci când acestea sunt pe bază de plante şi ni se par inofensive.