Elena, cea mai nefericită regină a României. Arma secretă a  suveranei care nu a domnit niciodată

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Viaţa reginei Elena, mama lui Mihai I al României, a fost o viaţă de Cenuşăreasă derulată invers. Descendentă a ţarinei Ecaterina cea Mare, a reginei Victoria şi a lui Iacob I al Angliei, nepoată de împăraţi şi fiică de regi, Elena părea sortită unei existenţe senine de suverană. A devenit, într-adevăr, regină, dar nu a domnit niciodată.

Tatăl, soţul, fiul şi fratele ei au fost forţaţi, rând pe rând, să renunţe la coroană. A suportat umilinţe la care femeile nu sunt de obicei supuse, şi cu atât mai puţin reginele.

Regina Elena a României, soţia lui Carol al II-lea, a fost cea mai nefericită dintre reginele României. Carol a părăsit-o pentru Elena Lupescu, i-a luat copilul şi a gonit-o din ţară, în exil. A revenit în România după instalarea pe tron a Regelui Mihai.

Regina Elena a României, soţia lui Carol al II-lea şi mama regelui Mihai, a fost cea mai discretă dintre cele trei regine pe care le-a avut România. Regina-mamă Elena, aşa cum a fost supranumită după urcarea pe tron a fiului ei Mihai, a avut un destin trist care a stat sub semnul unei căsnicii nefericite. Elena a fost martoră, pe rând, la abdicarea forţată a tatălui ei, regele Greciei, la abdicarea soţului Carol, fugit în lume cu amanta, şi la abdicarea forţată a fiului Mihai.

Principesa Elena, prinţesa Greciei şi a Danemarcei, s-a născut în 1896 şi a fost fiica regelui Constantin I al Greciei şi a reginei Sofia a Prusiei. În iulie 1917, când prinţesa avea 21 de ani, regele Constantin a fost silit să abdice de la tron. Împreuna cu familia, Elena a plecat într-o perioadă de exil în Elveţia. În exil l-a întâlnit Elena pe principele Carol, care îşi câştigase deja un renume de playboy după relaţia zbuciumată cu Zizi Lambrino. Cei doi s-au cunoscut cu prilejul aranjării nunţii dintre sora lui Carol, principesa Elisabeta cu fratele Elenei, George, prinţul moştenitor al Greciei. Carol i-a cerut mâna Elenei regelui abdicat Constantin şi astfel între cele două case regale s-au pus la cale două nunţi. Aşa cum avea să mărturisească mai târziu în memorii, Elena a fost avertizată în legătură cu căsătoria cu Carol chiar de către mama ei, care s-a împotrivit  mariajului: "Dacă aş fi ascultat-o pe mama, aş fi fost cruţată de mulţi ani de nefericire".

Nu s-a lăsat copleşită de amărăciune

Principesa Elena s-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care a divorţat la 21 iunie 1928. Între 1940 şi 1947 a fost Regina-mamă a României. A murit în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne.

Imagine indisponibilă

“Tânăra principesă venită din Grecia şi Danemarca, posesoarea unei identităţi care aduna în ea toată regalitatea europeană de secole, avea să joace un rol luminos în întunecata istorie a secolului XX în România. Posteritatea va avea, desigur, şansa să aprecieze mai bine cât de mult a însemnat Regina-mamă Elena pentru ţară. Fiindcă afecţiunea, educaţia şi orizontul său spiritual au jucat un rol hotărâtor în formarea fiului ei, Mihai, ca om şi ca Rege, într-un timp al alienării, al iraţionalului, al cruzimii şi al autodistrugerii.

Regina Elena a avut o mare credinţă, despre care spunea că îi aduce putere, şi o calitate importantă, înţelepciunea. Regina-mamă a fost, pentru întreaga ei familie, un îndrumător plin de tact, nu pentru că ştia să dea sfaturi, ci pentru că poseda rara calitate de a şti să înveţi din propriile greşeli pentru a te forma ca om. Deşi nu a fost ocolită de suferinţă, ea nu s-a lăsat niciodată copleşită de amărăciune, o calitate pe care fiul său a moştenit-o. Totodată, rolul pe care l-a avut în familie, ajutându-şi fiul, Regele Mihai, să-şi păstreze dreapta judecată în momente dificile, a fost una dintre cele mai importante comori de care Regele şi ţara au beneficiat în acele vremuri”, arată Casa Regală a României.

Avea mereu o prezenţă demnă

Simţul umorului a fost o altă importană trăsătură de caracter a Reginei Elena, una dintre armele secrete ale ei şi ale fiului său, Mihai. Ca Regină-mamă a României, ea a fost curajoasă şi şi-a păstrat această calitate chiar după ce a suportat exilul de atâtea ori, împrejurări care ar fi doborât o femeie mai puţin hotărâtă sau cu mai puţină forţă spirituală. Chiar în timpul războiului, când s-a confruntat cu nazismul, în încercarea de a-i ajuta pe evrei, a arătat o excepţională tărie de caracter, urmărind ceea ce ştia că este drept şi bun, reuşind să aibă mereu o prezenţă demnă. Implicarea sa în salvarea atâtor vieţi ale unor oameni de credinţă iudaică, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea postmortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului de „Drept între popoare“.

Un lung şir de şicane şi nedreptăţi

Regina-mamă a României a ajuns în ţara ei de adopţie în octombrie 1920. Aici aveau să o aştepte evenimente dintre cele mai complicate şi mai contrastante: căsătoria ratată cu Principele Carol, fericirea de a deveni mama micului Mihai, umilinţa de a asista la aventurile tânărului ei soţ, îngrijorarea şi amărăciunea Regelui Ferdinand şi Reginei Maria.

Urmează renunţarea la Tron a soţului ei şi plecarea lui în Franţa, apoi moartea socrului şi venirea pe Tron a fiului ei de şase ani. A ştiut să stea alături de Regina Maria, cu multă diplomaţie şi modestie, câştigând admiraţia şi afecţiunea ei. A fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria şi încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui. A divorţat de Carol la 21 iunie 1928.

Venirea pe Tron a lui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung şir de umilinţe, şicane şi nedreptăţi. În anul 1932 a plecat în exil la Florenţa, unde cumpărase o casă pe care a numit-o „Vila Sparta“ şi a decorat-o cu un gust desăvârşit. Exilul din 1932 al Elenei nu era primul; şi timpul a dovedit că nu avea să fie nici ultimul. Toată lumea venea cu bucurie la Vila Sparta: mama, fraţii, surorile ei, dar mai ales fiul, aflat acum departe de mamă, sub controlul direct al tatălui. Tânărul Mihai era atât de fericit să stea cele câteva săptămâni pe an permise de tată la Vila Sparta.

Sfătuitorul de taină al fiului său

Când, la iniţiativa şi decizia generalului Antonescu, Regina-mamă revine în România, în 1940, ţara şi fiul său aveau nevoie de ea mai mult ca niciodată. A stat în România, alături de Regele Mihai, din 1940 până la 3 ianuarie 1948. Mai ales după 1945, a trecut printr-una dintre cele mai grele şi mai neplăcute situaţii pe care cineva şi le-ar putea imagina. Regina-mamă a fost un suport moral de neînlocuit pentru Suveranul în vârstă de nouăsprezece ani, sfătuindu-l, încurajându-l şi, în special, înţelegându-l în fiecare clipă.

Imagine indisponibilă

Regina-mamă Elena a fost colonel onorific, conducând Regimentul 9 Roşiori, încă de pe vremea când era Principesă a României, în anii ’20. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unitatea militară s-a numit „Regimentul 9 Roşiori Regina Elena“. Din 1945 şi până la plecarea din ţară, Regina-mamă şi fiul ei au fost singuri în faţa tăvălugului sovietic. Cu curaj şi credinţă, uneori cu simţul umorului, ei au făcut faţă acestor ani fără să dea semne de slăbiciune. 

Ultimul şi cel mai lung exil din viaţa ei

Regina-mamă a început, în 1948, ultimul şi cel mai lung exil din viaţa ei. A plecat din nou la Vila Sparta şi i-a ajutat pe Rege şi pe tânăra lui familie. A fost mentorul spiritual al Principesei Margareta, prima sa nepoată. Pentru Regina Ana şi pentru Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria, Regina-mamă şi casa ei de la Florenţa sunt un capitol de neşters din viaţa lor. 

Imagine indisponibilă

Regina-mamă Elena rămâne un simbol al Familiei Regale şi un exemplu european, nu doar prin nobleţea originii sale, ci şi prin valorile şi principiile în care a crezut întreaga viaţă. Regina reprezintă un caz unic şi pentru că a fost nepoată a patru regi, fiică a doi regi, soră a trei regi, soţie de Rege şi mamă de Rege. Întreaga Europă, unită şi liberă, ar trebui să se plece, respectuoasă, în faţa unei astfel de femei. Dar, din păcate, nu numai Europa nu îşi aminteşte de Regina-mamă Elena. Nici România nu o face suficient. 

Cele două reşedinţe regale de astăzi, Palatul Elisabeta şi Castelul Săvârşin, sunt puternic marcate de Regina Elena, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere estetic. Dintre ele, Castelul Săvârşin se dovedeşte a fi creaţia exclusivă a reginei. 

Arthur Gould Lee îşi încheia astfel cartea dedicată Reginei-mamă Elena:

Dar ea îşi mai descoperise şi un echilibru interior, în care nu era loc pentru regrete, amărăciuni sau iluzii, sau pentru altceva în afară de înţelegere şi compasiune - un echilibru pe care poate că nu l-ar fi atins niciodată dacă n-ar fi fost încercată de atâtea suferinţe, dacă viaţa ei ar fi fost întotdeauna liniştită. (Fragment din cartea “Susţine cu a ta mână Coroana Română”)

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite