Disperarea unei mame care vrea doar să aibă ce-i pune pe masă copilului: „Nu mi-e ruşine, spăl şi toalete, numai să ştiu că am un venit stabil“

Anca Bănescu şi fiica ei trăiesc de pe o zi pe alta FOTO I.S.

O familie din Călăraşi are nevoie de ajutor ca să supravieţuiască. În timp ce tatăl munceşte în Cehia, soţia şi fetiţa, rămase în ţară, fac eforturi disperate pentru a avea ce mânca. De multe ori, după plata facturilor şi a chiriei la apartamentul în care locuiesc, nu le rămân nici bani de pâine.

Mama a fost diagnosticată recent cu diabet, iar copilul are o deficienţă de auz. Nu au o casă a lor şi nici rude care să-i ajute. 

Anca Bănescu, de 40 de ani, povesteşte cu lacrimi în ochi necazul prin care trec. S-a chinuit de când se ştie. Mama a abandonat-o la vârstă de 5 ani, imedit după decesul tatălui natural şi a trăit un coşmar alături de bărbatul acesteia. A fost abuzată, a ajuns într-o casă de copii şi apoi a luat viaţa singură în piept. În tinereţe, necazul a lovit-o din nou: a pierdut un copil la vârsta de un an, după ce a dezvoltat complicaţii în urma unui vaccin. Acum vrea un viitor normal pentru fetiţa ei, Alexandra Maria, speriată că s-ar putea prăpădi, iar copilul va rămâne pe drumuri. Stau cu chirie, iar după plata facturilor, bani care sunt trimişi o dată la două luni de soţul său din străinătate, rămân cu aproape nimic. Nici el nu câştigă mulţi bani, dar face eforturi să le trimită pentru facturi, aproximativ 1.000 de lei. 

Cu chirie de 8 ani

“Este foarte greu. Sunt zile în care nu avem niciun leu. Merg pe stradă şi plâng şi încerc să găsesc o soluţie. Dar dacă nu ai bani, nimeni nu te ia în seamă… Locuim cu chirie de mai bine de 8 ani, pentru că o locuinţă socială nu ne-a fost repartizată, deşi am avut dosar depus la Primărie, şi am fost de multe ori în audienţă pentru a explica situaţia disperată în care ne aflăm. Niciun rezultat. De doi ani nu am mai înnoit dosarul pentru că nu am avut bani pentru acte. Ne-ar fi de mare ajutor o casă, oriunde în ţara asta, pentru că acum plătim 500 de lei pe lună chirie, 300 de lei factura la gaze şi alţi 250 de lei la curent. Sunt cheltuieli pe care cu greu le putem acoperi. Soţul meu lucrează în Cehia, reuşeste să ne trimită bani pentru facturi, iar cu restul încercăm să ne descurcăm cum putem. Copilul este prioritar, la mine nu mă mai gândesc dacă am ce mânca”, povesteşte femeia.

Face de toate: menaj, comisioane

Apartamentul în care stau, de pe strada Muşeţelului, din cartierul călărăşean Doi moldoveni, este bine îngrijit, iar Anca munceşte oriunde pentru a putea trăi. Merge şi face menajul la diverse locuinţe, face piaţa pentru oamenii ocupaţi, a lucrat şi ca femeie de serviciu, toate pentru a câştiga un bănuţ. De multe ori, pentru a nu renunţa atunci când i s-a oferit un loc de muncă, a mers cu copilul.

“Am lucrat ca femeie de serviciu, câte 4 ore pe zi, la două bănci din oraş. Pentru că nu aveam în grija cui să las copilul, oamenii de acolo m-au acceptat să o iau cu mine. Îmi făceam treburile, iar ea stătea liniştită într-un colţ, nu deranja pe nimeni. Când şi când mai merg cu ora şi fac menajul la case bogate sau cumpături pentru cei ocupaţi. Vin nişte bănuţi, nu-i dau, nu? Am căutat tot timpul de lucru, dar am găsit numai job-uri temporare şi prost plătite. Nu mă dau în lături de la nimic, nu mi-e ruşine, spăl şi toalete, numai să ştiu că am un venit stabil. Sunt absolventă de liceu, cu diplomă de bacalaureat”, explică femeia.

Munceşte noaptea la o covrigărie

Recent, Anca a găsit un loc de muncă la o covrigărie din Călăraşi, dar lucrează doar noaptea. I s-au promis 1.200 de lei lunar şi câte două pâini pe zi. Fetiţa de 3 ani şi 5 luni rămâne dormind în grija unei vecine pensionare, în timp ce mama pleacă la serviciu. Pentru acest lucru, s-a înţeles cu bătrâna să-i plăteasca 200 de lei  pe lună.

“Fac orice, e important să avem un venit, nu mă pot descurca doar cu alocaţia copilului. Şi-aşa nu ne permitem aproape nimic. În fiecare lună cumpăr un bax de pulpe de 65 de lei, cartofi, orez, să pot să gătesc un prânz. Avem nevoie şi de medicamente, pentru că fetiţa s-a îmbolnăvit în toamna anului trecut, după ce a mers la grădiniţă, şi trebuie bani pentru consultaţii şi tratamente. A fost diagnosticată cu deficienţă de auz, de la răceli reperate, iar eu, din cauza supărării şi a stresului, am ajuns diabetică. Nu-mi permit să ţin regim, să am o alimentaţie adecvată, mănânc atunci când am. Îndrăznesc să sper că oamenii de bine  nu vor ignora mesajul meu, sunt multe persoane cu inimă mare şi, cu siguranţă, ne pot sprijini. Eu nu cerşesc, dar am ajuns la disperare: avem nevoie de alimente, de haine, de medicamente,”, spune femeia.

Oamenii care doresc s-o ajute pe Anca Bănescu şi pe fetiţa ei o pot găsi la nr. de telefon:  0732524182, email: banescuanca1977@gmail.com.