Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2025 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Arta împleturilor din răchită şi papură: atelierul care i-a salvat pe opt meşteşugari romi

Publicat: 22.02.2016 15:00

Ultima actualizare: 06.08.2022 11:22

Reîntoarcerea la tradiţie, la meşteşugul bunicilor care împleteau coşuri din răchită şi papură, a devenit un mod de viaţă pentru câţiva locuitori din Călăraşi implicaţi într-un proiect despre artă şi meserii uitate finanţat cu fonduri europene.

Fără posibilităţi materiale, majoritatea asistaţi social, rromii au avut deschiderea să înveţe o nouă meserie. Nea Gheorghe Ganciu e cel mai în vârstă dintre ei. La cei 59 de ani, după ce a fost zidar o viaţă întreagă, s-a trezit “aruncat” de pe piaţa muncii. Decât să stea acasă, la birtul din comună, omul a răspuns prezent atunci când s-a ivit o nouă şansă.

“Mie mi-a plăcut munca toata viaţa. Mai am un an până la pensie, a venit ca o mană cerească atelierul de împletituri. În construcţii nu ma mai angaja nimeni. Deşi sunt în putere, vârsta mă dă la o parte de peste tot. Nici nu-mi mai dădeau voie să urc pe schelă. Acum se caută tineri, 20-24 de ani, ce să facă ei cu mine la aproape 60?”, povesteşte bărbatul în timp ce răsuceşte beţele din rachită pentru un coş de cereale.

Alături de alţi 7 consăteni a luat viaţa de la capăt: meseria de împletitori le vine mănuşă. Timp de o lună şi jumătate au fost instruiţi la Sighişoara de cei mai buni meşteri. “Acum e bine, a început producţia, ne place ceea ce facem şi e important că avem şi noi un bănuţ. Suntem angajaţi cu acte în regulă, cee ce contează la pensie, e o mare realizare. Cel mai mult contează să ne facem cunoscuţi ca să avem clienţi la obiecte. Dacă merge bine vânzarea, ne merge bine şi nouă”, spune bărbatul.

"Nevoia te învaţă orice"

Una dintre colegele de atelier, Nicoleta Nedelcu, de 44 de ani, îl completează pe nea Gheorghe. “Are dreptate, de la o anumită vârstă, nu te mai angajeză nimeni. “Ce să fac, să stau toată viaţa să muncesc printre străini? Am fost 10 ani în Spania, în agricultură, dar e greu departe de casă. Acum atelierul de împletituri ne-a salvat. Sunt aproape de casă, îmi cresc în linişte copilul şi am învăţat şi o meserie frumoasă. Nu m-aş fi gândit că ajung să fac un astfel de meşteşug, dar nevoia te învaţă orice”, e de părere femeia.

În Modelu, în urmă cu zeci de ani, împletiturile erau o tradiţie. Rromii îşi câştigau existenţa împletind coşuri din rachită. Materia primă era la un pas de casă, pe malurile Borcei. Astăzi însă, nuielele sunt cumpărate de la Snagov, din apropierea Bucureştiului, şi împletite cu migală în inima Bărăganului. “ Ca să devenim profitabili ar trebuie să avem o producţie de 80 de obiecte pe zi. Suntem la început, e mai greu, dar sperăm să ne atingem ţinta”, spune Mariana Luca. Obiectele se vând la florării din judeţul Călăraşi, dar şi din Ialomiţa şi Constanţa, cu preţuri între 3 şi 15 lei.

Gură de oxigen

Proiectul, care încurajează practicarea meseriilor tradiţionale în întreprinderi de economie socială, în valoarea de 700.000 de lei, a venit ca o gură de oxigen pentru cele 8 persoane care lucrează în atelierul de împletituri. Instruite timp de mai multe luni tocmai la Sighişoara la meşteri iscusiţi, modelenii produc acum pe bandă coşuri pentru flori, legume-fructe sau pâine, dar şi pentru cereale, atât de utile în gospodăria ţăranului român.

“Încercăm să-l atragem pe consumator spre obiectele lucrate manual şi trainice, într-o perioadă când, din păcate, chinezismele sunt la putere. Reîntoarcerea la tradiţie, la meseriile de odinioară, este cea mai bună metodă de a ne păstra identitatea, de a crea lucruri trainice din materiale naturale. De altfel, în comuna Modelu, una dintre cele mai mari din judeţul Călăraşi, cu peste 11.000 de locuitori, găsirea unui loc de muncă este o problemă.

Dependenţa familiilor de rromi de ajutoarele sociale, gradul de sărăcie, ne-au detemrinat să aplicăm pentru acest proiect. Tot ceea ce creăm aici va fi reinvestit şi se va întoarce în comunitate. Am găsit oameni ambiţioşi, serioşi şi cu drag de muncă, lucru care nu poate decât să mă bucure”, spune Mariana Luca, administratorul SES, alături de Primăria Modelu.

Profitul se reinvesteşte

Echipa Arta manuală Modelu este format din 8 artizani rromi, selectaţi din categorii de risc ridicat şi instruiţi pentru realizarea obiectelor din rachită şi papură, utilizând tehnici tradiţionale.”SC Artă manuală Modelu SRL este o structură de economie socială(SES), înfiinţată în cadrul proiectului “Coeziune social prin practicarea meseriilor tradiţionale în întreprinderi de economie socială, scopul principal nefiind obţinerea de profit pentru acţionari, ci reinvestirea înapoi în comunitate”, a precizat Mariana Luca.

Aceasta mai spune că are planuri mari în viitor. Dacă vor fi susţinuţi financiar, meşterii din Modelu nu se opresc aici. Au de gând să deschidă şi un atelier de tâmplărie, pentru a putea începe construirea de obiecte de mobilier.

Industria obiectelor decorative a dispărut

Cultura răchitei, dar mai ales folosirea nuielelor de răchită la împletituri, prin confecţionarea unor obiecte de uz gospodăresc, a cunoscut o înflorire spectaculoasă de pe vremea scriitoriilor romani Plinius şi Virgilius, care consemnează în scrierile lor despre acest meşteşug.
La noi în ţară cultura răchitei şi confecţionarea obiectelor din nuiele de răchită au o veche tradiţie , cu deosebire în zona podgoriilor , unde cultura viţei de vie şi a plantaţiilor de pomi fructiferi a impus folosirea răchitei .

Împletirea nuielelor de răchită a cunoscut o dezvoltare mai puternică la începutul secolului XX , când din cauza lipsei lemnului masiv pentru confecţionarea mobilei , din cauza defrişărilor necontrolote , s-a apelat la această materie primă accesibilă şi în acelaşi timp din care se pot crea o mare varietate de mobilier , decorative , utile , plăcute şi armonioase cu mediul înconjurător , ceea ce a dus la specializarea meşteşugarilor care profesau această activitate. Ei confecţionau garduri , coşuri , mobilier etc .

În perioada comunistă acest meşteşug a fost considerat o industrie profitabilă dând de lucru multor oameni prin faptul că este un meşteşug prin excelenţă manual . Astfel s-au înfiinţat în toate zonele ţării ateliere , prin Direcţiile Silvice , de mare valoare , care ajunseseră să concureze pe plan internaţional cu celelalte ţări europene de tradiţie în domeniul împletiturilor cum ar fi : Franţa , Germania , Rusia , Polonia cât şi ţări asiatice ca India , China , Pakistan etc . După anii '90 , industria aceste centre meşteşugăreşti au dispărut aproape în totalitate.