Zece locuri de vizitat în Curbura Carpaților, la pas. Sihăstriile din Munţii Buzăului, legendă şi mister
0Județul Buzău deține pe teritoriul său veritabile comori pentru iubitorii de turism convențional, dar și pentru amatorii de călătorii în natura sălbatică. Salba de atracții este bogată.
Printre obiectivele importante se află vestiții Vulcani Noroioşi, Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, aşezările rupestre, stațiunea balneară Sărata Monteoru, toate acestea putând fi vizitate parcurgând un circuit de aproximativ 300 de kilometri
Popas în Năeni, patria calcarului
La Năeni, comună de lângă hotarul cu județul Prahova, se află o tabără de sculptură în aer liber, realizată de copii în anii ’80. Sculpturile sunt rodul muncii, în 14 veri la rând, a sute de elevi de liceu din Slobozia, Chișinău şi Buzău. În piatră, micii artiști și-au dăltuit viziunea asupra istoriei, maternităţii, vieţii şi morţii. Pe o suprafaţă mai mică, cu mai puţine lucrări, tabăra de la Năeni este încă prea puţin cunoscută, deoarece nu a avut parte de aceeaşi mediatizare ca ansamblul de la Măgura, tot din județul Buzău.
Imediat ce s-a închis tabăra de la Măgura, Ceauşescu a ordonat deschiderea unei alte tabere într-o zonă despre care aflase că e bogată în piatră. A fost aleasă o poiană scăldată de razele soarelui, cu nesfârșita Câmpie Română de o parte şi Carpatii de cealaltă, în comuna Năeni. Primele lucrări au fost realizate de elevi ai Liceului de Artă din Slobozia, coordonați de Gabi Manole, discipol al lui Corneliu Baba.
La un kilometru distanţă de tabăra de sculptură se află Biserica dintr-o piatră, ridicată după Revoluţie, în satul Vârf, la o altitudine de circa 600 de metri. Lăcaşul a fost construit în întregime, inclusiv catapeteasma şi porţile împărăteşti, din travertin de Năeni, piatră extrasă din cariera din vecinătate. Este acelaşi calcar alb folosit la construcţia Casei Poporului. Biserica dintr-o piatră este înconjurată de ziduri din calcar, asemenea vechilor cetăţi.
Pietroasele, comuna de unde pornește istoria Tezaurului
Următorul popas de pe traseu merită făcut în Pietroasele, localitate care a dobândit faimă în toată lumea după ce, în anul 1837, doi meşteri locali care lucrau la o carieră de piatră din zonă au descoperit tezaurul Cloşca cu Puii de Aur. Locul este marcat printr-un monument ridicat la ieşirea din satul Pietroasa Mică.
De reţinut că drumul până la acest obiectiv trece chiar pe lângă gospodăria lui Ion Moacă, singurul pietrar care a mai rămas în zonă şi care şi-a amenajat în propria curte un mic muzeu de statui, cioplite de el de-a lungul multor zeci de ani. De dincolo de gard, călătorul este întâmpinat de chipurile din calcar ale unor regi de-ai neamului sau simboluri creştine, dăltuite în lespezi smulse din munte.
Sărata Monteoru, o oază de linişte
De neratat este, evident, Sărata Monteoru, catalogată ca staţiune balneoclimaterică, datorită izvoarelor sărate cu efecte terapeutice. În localitatea cu o mie de locuitori, situată într-o zonă colinară, liniştită, înconjurată de păduri şi cu vegetaţie bogată, se poate ajunge atât dinspre comuna Pietroasele, pe Drumul Vinului, dar şi din Drumul Național 1B Buzău-Ploieşti, pe DJ 203G Merei-Sărata Monteoru.
Sărata Monteoru are o ofertă bogată şi la pensiuni. Pasionații de sporturi extreme au unde să-și potolească pofta de aventură, deoarece la Sărata Monteoru se află o tiroliană lungă de 200 de metri şi încă una de 40 de metri pentru copii, un perete de căţărare, precum şi un centru de închiriat biciclete.
Staţiunea este un punct de plecare în multe trasee turistice din judeţ, însă chiar în interiorul ei se găsesc multe obiective interesante. Poţi vizita Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, construită de Grigore Monteoru în 1876.
La intrarea în stațiune se află Parcul Dendrologic de peste două hectare, conceput în stil englezesc, care cuprinde arbori din specii autohtone şi specii exotice aduse din America de Nord, China şi Japonia. Mai pot fi vizitate Vila Monteoru, construită în 1888, capela familiei Monteoru, construită în 1902-1903 de arhitectul Eduard Honzik şi pictată de Costin Petrescu, pictorul Casei Regale a României.
Din centrul stațiunii Sărata Monteoru pornesc două trasee lejere, marcate, unul spre Lacul Verde şi celălalt spre Mina de Petrol, către Vârful Murătura, ambele putând fi parcurse în două ore. Mina de Petrol este unică în Europa, aici, extracţia ţiţeiului făcându-se prin galerii. Puţurile ajung până la adâncimea de 320 de metri.
Mănăstirea Ciolanu, vegheată de sute de statui
Următor punct de popas, Mănăstirea Ciolanu, se află la aproximativ 25 de kilometri de Sărata Monteoru. Este singura dintre aşezările monahale din judeţului Buzau atestată documentar încă din secolul al XVI-lea. Are două biserici, situate la o distanţă de o sută de metri între ele. Aici există şi un muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult şi veşminte religioase.
În imediata vecinătate se află unul dintre cele mai importante obiective turistice din județul Buzău. Este vorba despre Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura, realizată între anii 1970 și 1985. Este imposibil de trecut pe aici cu mașina fără a observa mulţimea de figuri din piatră care ocupă pajiştile pe o parte şi pe cealaltă a drumului.
În cei 16 ani cât a funcţionat tabăra, la Măgura au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră, donate judeţului de către creatori, în cadrul unei festivităţi, reprezentând cel mai mare ansamblu naţional de sculptură în aer liber din ţară.
Vulcanii Noroioşi, magnet pentru turişti din toată lumea
Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici sunt cele mai puternice argumente pentru turiştii din ţară şi din străinătate pentru a alege să viziteze județul Buzău. În fiecare lună, spune Dumitru Roşu, custodele rezervaţiei de pe raza comunei Scorțoasa, cel puţin 2.000 de vizitatori admiră peisajele unice, craterele şi faliile adânci săpate de scurgerile de noroi.
Situaţi în Subcarpaţii de Curbură, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici reprezintă una dintre cele mai interesante rezervaţii mixte din ţara noastră. Conurile vulcanilor de noroi şi pământul arid din jurul lor, peisajul selenar, în ansamblu, în care aluviunile au săpat cratere adânci chiar de doi metri, compun un peisaj unic, atractiv atât pentru vizitatori, cât mai ales pentru profesioniştii din domeniul fotografiei.
Aproximativ 40 de minute sunt suficiente pentru a admira şi afla totul despre Vulcanii Noroioşi. Pentru reluarea circuitului, trebuie să revii pe Drumul Național 10, apoi să te îndrepţi spre oraşul Nehoiu.
Trovanţii de la Ulmet, urmele preistoriei
Trovanții sau Babele de la Ulmet sunt pietre cu forme dintre cele mai ciudate, care ajung să măsoare câţiva metri înălţime. Grupul de stânci se află pe raza satului Ulmet, comuna Bozioru, aflată la 44 de kilometri distanţă de municipiul Buzău. Drumul cu maşina poate fi parcurs în aproximativ 50 de minute.
Odată ajunşi în zona trovanţilor, turiștilor li se arată în faţa ochilor un peisaj aparte. Formaţiunea stâncoasă se află pe un platou de nisip, izolat, iar unele dintre stânci sunt perfect ovale, altele având forma unor farfurii zburătoare. Cea mai înaltă dintre babe are doi metri. Impresionează însă unele forme perfect rotunde ale câtorva stânci care stau pe jumătate îngropate în nisipul moale din vârful dealului.
Trovanţii sunt formaţiuni naturale, având acelaşi mod de formare cu cel al Babelor din Bucegi.
Potrivit geologilor, sunt forme de microrelief care se dezvoltă în straturile de nisip, datorită apelor subterane calcaroase care le spală şi le sedimentează în timp. Modul de formare a trovanţilor este acelaşi cu cel al perlelor, ineditele forme de relief primind popular numele de „pietre vii“ – una dintre legendele locului spune că formaţiunile stâncoase cresc şi îşi pot schimba locul.
Sihăstriile din Munţii Buzăului, legendă şi mister
Un număr de 29 de chilii săpate în stâncă au fost identificate în arealul mărginit de satele Nucu, Ruginoasa și Aluniș, toate localizate în jurul Culmii Ivăneţu, pinten paleogen de circa 1.000 de metri înălţime, format din gresie. Zona este cea mai bogată din ţară în însemnări, unele încă nedescifrate. Sunt scrijelite laolaltă simboluri precreştine şi creştine, dovadă că grotele au fost locuite continuu din vechi timpuri.
„Pietrele risipite prin pădure, dar și versanții munților sunt plini de semne ciudate, de desene, de inscripții în chirilic și într-un alfabet nedescifrat. Însă cele mai spectaculoase vestigii sunt casele sculptate în piatră, făcute de o populație misterioasă cândva în Antichitatea târzie și locuite mai târziu de călugării creștini. Peste 20 de așezări rupestre au fost documentate până în prezent, însă multe altele stau ascunse în sălbăticia munților“, este mesajul prin care reprezentanții Geoparcului UNESCO „Ținutul Buzăului“ stârnesc curiozitatea turiștilor.
Cea mai veche aşezare rupestră este grota numită Fundul Peşterii, locuită încă dinainte de apariţia creştinismului. Istoricii şi teologii susţin că aceasta arată că „unele sihăstrii au apărut în epoca pre-geto-dacică“, formând o zonă sacră, unde se adorau armele, apa şi soarele. Ulterior au devenit patria asceţilor geto-daci, care ulterior le-au cedat „misionarilor veniţi din părţile Ciliciei“ şi asceţilor creştini, ca apoi să se închege aici cea mai puternică vatră sihăstrească, după Dobrogea.
Muzeul Chihlimbarului și Biserica de la Aluniș
Una dintre atracțiile de neratat dacă vă aflați în județul Buzău este Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, obiectiv unic în România care atrage tot mai mulţi turişti din toată lumea. Organizat ca secţie exterioară a Muzeului Judeţean Buzău, muzeul adăposteşte colecţia de ştiinţele naturii, respectiv 809 piese din roci de chihlimbar şi chihlimbar brut.
Devenit unul dintre cele mai moderne muzee din ţară, după un amplu proces de reabilitare, Muzeul Chihlimbarului de la Colţi are o vitrină inteligentă unică în România, iar sala dedicată florilor de mină pare desprinsă dintr-un film SF, cu rafturi cu design futurist, lumini, ecrane şi sunete menite să redea atmosfera dintr-o peşteră. Turiștii află în timpul vizitelor că aceste meleaguri sunt singurele din ţară în care au existat mine de exploatare a chihlimbarului, care au fost închise în 1948.
Comuna aflată la peste 40 de kilometri de municipiul Buzău mai este cunoscută şi pentru complexul rupestru din satul Aluniş, cel mai vechi lăcaş săpat în stâncă, unde încă se țin slujbe religioase. În prezent, schitul de la Aluniş funcţionează ca biserică parohială, într-un lăcaş construit din lemn. În trecut, biserica rupestră era înconjurată de şapte chilii săpate în piatră, pe masivul stâncos Culmea Martiriei. Ansamblul rupestru a fost datat la mijlocul secolului al XVI-lea, fiind întemeiat de ciobanii Simion şi Vlad.
Din cascadă în lac
Barajul şi lacul de la Siriu sunt printre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă din ţara noastră. De o frumuseţe rară, lacul Siriu este o acumulare de apă destinată producerii de energie electrică în hidrocentrala Nehoiaşu. Se află la zece kilometri de oraşul Nehoiu, la graniţa judeţelor Buzău şi Covasna, pe raza satului Gura Siriului. Plimbările cu pluta pe lac, drumeţiile prin Munţii Buzăului şi mâncărurile tradiţionale delicioase conving din ce în ce mai mulţi turişti să-şi petreacă vacanţele în pensiunile din comuna Siriu.
„În timpul plimbărilor cu barca, putem admira, dintr-o perspectivă cum rar avem ocazia, cel mai spectaculos viaduct de pe malul lacului Siriu, Stânca Teherău. Este o construcţie impresionantă, cu o lungime de peste 110 metri, care a fost executată în anul 1982. Adâncimea lacului de acumulare este undeva la 40 de metri şi depăşeşte 80 de metri în zona barajului“, declară Sergiu Tutulan, proprietarul unei pensiuni de pe malul lacului Siriu.
În ultimii ani, turismul este din ce în ce mai bine reprezentat în această zonă. Pe lângă lacul şi barajul Siriu, o altă destinaţie tot mai atrăgătoare este Cascada Caşoca, de aproximativ şapte metri cădere. Înconjurată de păduri de conifere şi de fag şi învăluită într-o aură de legendă, zona îi atrage pe turişti mai ales prin sălbăticia nealterată şi liniştea răcoroasă a muntelui.
La Cascada Caşoca, sau Pruncea, cum îi mai spun localnicii, se ajunge relativ uşor, cu orice fel de maşină. Cum vii dinspre oraşul Nehoiu, virezi la dreapta, chiar înainte de a urca spre Barajul Siriu. Traseul până la frumoasa cădere de apă se face pe un drum pietruit şi durează cam 20 de minute.
Focul viu de la Lopătari
De neratat este și comuna Lopătari. Figurează pe harta turistică a ţării ca fiind locul în care se găseşte un important fenomen natural, cunoscut ca „Focul viu de la Terca“. Este vorba despre un fenomen natural generat de gazele care ţâşnesc prin crăpăturile scoarţei terestre şi apoi se aprind spontan, formând flăcări de 50 până la 100 de centimetri înălţime.
Focurile vii se sting din când în când, dar întotdeauna există persoane care să le aprindă. Flăcările au înălţimi mult mai mari noaptea, atingând şi 1,5 metri. Focul viu se află pe un versant din satul Terca, al comunei Lopătari. Din centrul comunei Lopătari spre Terca, se merge pe un drum neasfaltat, de aproximativ 7 kilometri, cu terasamentul foarte degradat, porţiune neprevăzută cu indicatoare.
Se încarcă comentariile...
