Medic psihiatru, despre elevii de la ţară: „Au părinţi săraci aproape analfabeţi şi dascăli care nu se omoară cu firea“

Rezultatele examenelor naţionale sunt, în fiecare vară, un semnal de alarmă în ceea ce priveşte discrepanţa dintre învăţământul rural şi educaţia de care beneficiază elevii unor şcoli din oraşe. Un psihiatru buzoian spune că adâncirea acestui decalaj este cauzată de sărăcia familiilor de la ţară, educaţia precară a părinţilor şi nivelul scăzut de pregătire şi implicare al dascălilor din şcolile rurale.

Sunt numeroase analizele inspectoratelor şcolare din toată ţara care scot în evidenţă situaţia gravă în care se află şcolile de la ţară, de pe băncile cărora puţini copii ajung în licee de top. Lipsurile materiale sunt indicate ca fiind cauza principală a crizei din învăţământul rural, completate de factori socio-economici. 

Un specialist în psihiatrie infantilă susţine că de vină pentru ineficienţa şcolară de la sate sunt părinţii şi profesorii deopotrivă.

”Nivelul învăţământului în mediul rural este foarte scăzut. Când vin la mine copii cu probleme de învăţare şi le dedic mai mult de o jumătate de oră, constat că pleacă cu noţiuni de gramatică, noţiuni de aritmetică. De aici, concluzia că mulţi copii, deşi dotaţi genetic, nu au buni pedagogi. Acasă, părinţii sunt deseori subinformaţi şi aproape analfabeţi şi nu au nici timp şi nici stil de a-şi ajuta copiii la învăţat. La şcoală, din nefericire, în multe zone, dascălii nu se omoară cu firea”, spune psihiatrul Nicolae Enache. 

Potrivit psihiatrului buzoian, mulţi copii pierd ritmul etapelor de predare, învăţare, din cauza dascălilor. Fie nu sunt suficient de bine motivaţi, având salarii mici şi povara navetelor, fie nu au pregătirea necesară în pedagogie. Cert este că mulţi învăţători sau profesori caută să îşi simplifice efortul la catedră.  

”În general, lucrează cu doi, trei, cinci copii care sunt mai răsăriţi şi care au o condiţie socio-economică bună. Pentru că, până la urmă, cine spune că poţi să faci carte fără bani minte. În primul rând accesul la informaţie este costisitor, îţi trebuie cărţi, îţi trebuie calculator, îţi trebuie abonament la internet. Apoi, pregătirea suplimentară, acele meditaţii care sunt în floare, costă destul de mult. Unele probleme de la clasă sunt extraordinar de dificile şi dacă profesorul nu este foarte bine pregătit, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu are o minimă bunăvoinţă, copiii nu au cum să înveţe, cât ar fi ei de deştepţi”, spune medicul psihiatru Nicolae Enache.

Părinţii elevilor de la ţară au şi ei partea lor de vină. Muncile care le ocupă mare parte din zi, grijile pentru ziua de mâine, îi rup pe adulţi de copiii lor. Educarea minorilor ajunge să fie o sarcină mai puţin importantă, într-o familie măcinată de sărăcie, unde primează necesităţile de natură economică. 

”Trebuie să ai un minimum de confort economic. Dacă eşti tensionat tot timpul, acum, când viaţa te bombardează cu atâtea probleme, locuri de muncă nesigure, salarii mici, greu găseşti disponibilitate pentru copil. Când omul vede că nu îşi poate permite să cumpere alimente şi lucruri mai bune e clar că nu mai are chef de învăţat şi ajutat copilul”, este de părere spihiatrul buzoian.

Educaţia precară a multor părinţi din mediul rural este unul dintre factorii care ştirbesc din calitatea învăţământului de la ţară. ”Şi tu ca părinte trebuie să ai o anumită pregătire, să ştii ce îi ceri copilului. Pentru a avea un copil bun la şcoală trebuie să ai un anumit grad de instrucţie, la rândul tău. Ce pretenţii să ai dacă eşti semianalfabet şi ai citit în viaţa ta cel mult două cărţi, dacă le-ai citit şi pe alea, deşi eu cred că mai mult de jumătate din populaţia României nu a citit nicio carte”, precizează Nicolae Enache, specialist în psihiatrie infantilă.

Medicul psihiatru avertizează că, la toate vulnerabilităţile enumerate mai sus, precum sărăcia şi ineficienţa dascălilor de la ţară, se adaugă şi celelalte pericole care îi pândesc pe absolut toţi copiii, indiferent de mediul în care vieţuiesc şi învaţă. 

Este vorba despre tentaţiile, din ce în ce mai numeroase şi nocive, precum jocurile pe calculator, telefoanele inteligente, din cauza cărora, spun psihiatrii, copiii de la cele mai fragede vârste ajung să nu mai interacţioneze cu societatea şi, mai grav, încep să nu mai aibă sentimente.